ÎCCJ, decizie (scj.ro #82275)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82275) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil
preluat de stat în baza Decretului
nr
. 111/1951.
Revendicare
Cuprins pe materii
: Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil
preluat de stat în baza Decretului nr.111/1951. Revendicare
Index alfabetic
: Drept civil
-
imobil preluat de stat în baza Decretului
nr
. 111/1951
-
neconstituționalitate
(a Decretului
nr
. 111/1951)
-
revendicare
Decretul
nr
.
111/1951
C.civ.art.480-481
Hotărârea judecătorească pronunțată în temeiul
Decretului
nr
. 111/1951, de trecere la stat a unui
teren, ca bun abandonat, nu constituie titlu valabil al dreptului de
proprietate al statului, deoarece decretul a fost
neconstituțional
în raport cu Constituția din 1948 care consacra principiul
recunoașterii garantării proprietății.
Pentru redobândirea proprietății bunului nu este necesară
desființarea hotărârii judecătorești pronunțate în
temeiul Decretului
nr
. 111/1951.
I.C.C.J.,
secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 3256 din 21 aprilie 2005
Prin sentința civilă
nr
. 854 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Constanța a
admis cererea formulată de reclamantul
A.Gh
.,
și a obligat pe pârâii Consiliul local Eforie, Orașul Eforie, SC
„Carmen Silva 2000” SA și SC „
Cosmotour
” SA
să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie
suprafața de 600
mp
teren, situată în
intravilanul orașului Eforie Sud.
Cererea formulată în contradictoriu cu
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca
fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că, raportând
dispozițiile art.480-481 Cod civil la situația de fapt din prezenta
cauză, se constată că pârâții nu dețin un titlu de
proprietate legitim, deoarece sentința civilă nr.1569/1961 a
Tribunalului Popular Constanța, care nu a fost comunicată
proprietarului, nu a produs efecte.
Reține instanța de fond, că
reclamantul a făcut dovada calității de proprietar a autorilor
săi, pentru suprafața de teren care face obiectul procesului, iar
terenul poate fi restituit, pentru că nu este afectat de detalii de
sistematizare. Instalația solară amplasată de SC „
Cosmotour
” SA este într-o fază avansată de
uzură și nu funcționează de doi ani.
Se mai reține, că Statul Român nu
are calitate procesuală pasivă, pentru că, potrivit art.36 pct.1
din Legea nr.18/1991, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în
intravilantul
localităților, care sunt în
administrarea primăriilor, trec în proprietatea comunelor,
orașelor sau a municipiilor.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia
civilă
nr
. 169/C din 7 mai 2001, a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local
Eforie, a admis apelurile declarate de pârâții Consiliul local Eforie,
Orașul Eforie și SC „Carmen Silva 2000” SA Eforie Sud, a admis
excepția inadmisibilității, a schimbat în tot sentința
și a respins acțiunea formulată de reclamant.
Impotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, iar
prin decizia civilă nr.627 din 19 februarie 2003, Curtea Supremă de
Justiție a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a
trimis cauza Curții de Apel Constanța, pentru
rejudecarea
cererii de apel.
Rejudecând
cererea de apel, Curtea de Apel Constanța, prin
decizia civilă nr.243/C din 15 decembrie 2003, a admis apelurile declarate
de pârâții Consiliul local Eforie, Orașul Eforie și SC „Carmen
Silva 2000” SA Eforie Sud, a schimbat în tot hotărârea apelată
și a respins acțiunea ca
nefondată
.
Instanța de apel a reținut că
reclamantul pentru dovedirea dreptului său de proprietate a invocat
contractul de vânzare-cumpărare nr.1177/32/1958, iar pârâții au opus
reclamantului sentința civilă nr.1569/1961 pronunțată de
fostul Tribunal Popular al orașului Constanța, în aplicarea
Decretului nr.111/1951.
Reține instanța de apel, că în
cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să facă
dovada că este proprietarul bunului revendicat și că bunul se
află în posesia nelegitimă a pârâtului. In cauză însă,
terenul în suprafață de 600
mp
, situat în
localitatea Eforie, a trecut în proprietatea statului prin sentința
civilă nr.1569 din 20 aprilie 1961 a Tribunalului Popular al orașului
Constanța, deoarece a fost abandonat din anul 1957. Deși
măsura preluării bunului în baza Decretului nr.111/1951 este
abuzivă, în raport cu legea fundamentală și Legea nr.10/2001,
preluarea a avut la bază un titlu și s-a întemeiat pe o prevedere
legală în vigoare la momentul preluării. Hotărârea
judecătorească s-a pronunțat în contradictoriu cu fostul
proprietar care avea domiciliul în București, domiciliu înscris și în
contractul de vânzare cumpărare nr.1177/32/1958, iar reclamantul a
susținut că această hotărâre nu a fost comunicată,
fără să conteste mențiunile privitoare la domiciliul
pârâtului și nu a făcut dovada achitării taxelor și
impozitelor aferente, până la momentul pronunțării
hotărârii.
După preluare, terenul a fost afectat de
construcții cu caracter definitiv, captatori solari pentru prepararea apei
calde de consum, lucrări executate în baza autorizației nr.5701 din 5
septembrie 1986, care până în prezent nu au fost amortizate.
Se mai reține, că împotriva
hotărârii s-a declarat recurs după expirarea termenului legal, la un
interval de 8 ani, iar recurenții nu au insistat în soluționarea
recursului.
Impotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
care, invocând art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă,
susține că în mod greșit instanța de apel a reținut
că hotărârea judecătorească, dată în baza Decretului
nr.111/1951, constituie titlu legal de proprietate al pârâților.
Susține recurentul, că această
hotărâre nu este definitivă, că obligați să facă
dovada comunicării ei erau pârâții și că nu a avut ca efect
constituirea dreptului de proprietate în favoarea statului. De aceea, statul nu
are titlu valabil de proprietate, iar singurul titlu valabil este cel care
atestă dreptul de proprietate al autorilor săi.
Recurentul mai susține că terenul nu
este afectat de detalii de sistematizare, cum greșit se reține prin
hotărârea atacată, iar instalația solară care a deservit
numai căsuțele din incinta Campingului Cosmos este într-o stare
avansată de uzură,
nefiind
în stare de
funcționare de cca.4 ani. Această instalație nu este o
construcție definitivă, „deoarece este alcătuită din
captatori montați pe suporți metalici pe parcaje”.
Recursul va fi admis, pentru următoarele
considerente.
Reclamantul a investit instanța, la data
de 22 martie 1999, cu o acțiune în
revendiarea
suprafeței de 600
mp
teren.
In acțiunile având ca obiect
revendicarea, obligat să-și dovedească dreptul de proprietate
asupra bunului revendicat este reclamantul, așa cum corect s-a
reținut prin hotărârea atacată, însă în prezenta cauză
reclamantul a făcut dovada că tatăl său a dobândit dreptul
de proprietate asupra terenului, prin contractul de vânzare cumpărare
nr.1177/32 din 13 februarie 1958, iar pârâții nu i-au opus un titlu
valabil.
Instanța de apel a reținut că
terenul care face obiectul procesului a fost preluat de stat cu titlu valabil,
pentru că hotărârea judecătorească, dată în aplicarea
Decretului nr.111/1951, s-a pronunțat în contradictoriu cu proprietarul
și nu a fost desființată.
Reclamantul recurent a invocat însă
nelegalitatea
titlului, iar faptul că pentru bunurile
preluate în temeiul Decretului nr.111/1951 trecerea în proprietatea statului
era dispusă printr-o hotărâre judecătorească nu presupune
dobândirea de către stat a imobilului cu titlu valabil, așa cum s-a
reținut prin hotărârea atacată.
Conform art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998,
valabilitatea titlului impune concordanța lui cu legile în vigoare la data
preluării, iar instanța, sesizată cu acțiunea în
revendicare, poate stabili dacă preluarea s-a făcut în respectul
deplin al actelor normative atunci în vigoare.
Or, prevederile Decretului nr.111/1951 au
nesocotit caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, deoarece reglementau
trecerea în proprietatea statului a bunurilor fără stăpân, iar
conform instrucțiunilor M.F
nr
. 1529 din 2
aprilie 1963 erau fără stăpân bunurile în legătură cu
care titularul lor necunoscut sau absent nu a făcut nici un act de
administrare timp de 1 an. Acest decret a fost
neconstituțional
în raport cu Constituția din 1948, care în art.8 consacra principiul
recunoașterii și garantării proprietății particulare.
De aceea, hotărârea pronunțată
în temeiul Decretului nr.111/1951 nu constituie titlu valabil de dobândire a
dreptului de proprietate de către stat.
De altfel, în dispozitivul sentinței
civile nr.1569 din 20 aprilie 1961, nu există mențiunea că
hotărârea s-a dat în contradictoriu cu vreun pârât, iar în raport cu
referatul aflat la fila 4 din același dosar, care atestă lipsa
dosarului în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de
trecere a imobilului în proprietatea statului, corect prin sentința
instanței de fond s-a reținut că nu s-a făcut dovada
comunicării acestei hotărâri.
In privința construcțiilor aflate pe
teren, conform constatărilor consemnate de expert în raportul de
expertiză și suplimentul la acest raport, cele patru
casuțe
sunt provizorii, fără fundație
și în stare avansată de uzură, iar instalația solară
de produs apa caldă, de asemenea este într-o stare tehnică de
degradare avansată,
nemaifiind
în stare de
funcționare de doi ani.
Greșit reține instanța de apel
că această instalație prepara apa caldă de consum în
orașul Eforie Sud, deși la prima întrebare din interogatoriul aflat
la fila 32 din dosarul instanței de fond, pârâta SC „Carmen Silva 2000” SA
Eforie Sud precizează că instalația deservește cu apă
caldă numai căsuțele din camping în timpul sezonului.
Deoarece terenul care face obiectul procesului
poate fi revendicat de reclamant ca succesor al fostului proprietar, iar pentru
redobândirea bunului nu este necesară desființarea prealabilă a
hotărârii judecătorești pronunțată în temeiul
Decretului nr.111/1951, s-a admis recursul declarat de reclamant, a fost
modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii apelurilor
declarate de pârâții Consiliul local Eforie, Orașul Eforie și SC
„Carmen Silva 2000” SA Eforie Sud și s-a păstrat sentința
apelată.