ÎCCJ, decizie (scj.ro #82275)

Imobil preluat de stat în baza Decretului nr . 111/1951. Revendicare Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de stat în baza Decretului nr.111/1951. Revendicare Index alfabetic : Drept civil - imobil preluat de stat în baza Decretului nr . 111/1951 - neconstituționalitate (a Decretului nr . 111/1951) - revendicare Decretul nr . 111/1951 C.civ.art.480-481 Hotărârea judecătorească pronunțată în temeiul Decretului nr . 111/1951, de trecere la stat a unui teren, ca bun abandonat, nu constituie titlu valabil al dreptului de proprietate al statului, deoarece decretul a fost neconstituțional în raport cu Constituția din 1948 care consacra principiul recunoașterii garantării proprietății.

Pentru redobândirea proprietății bunului nu este necesară desființarea hotărârii judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr . 111/1951. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 3256 din 21 aprilie 2005 Prin sentința civilă nr . 854 din 20 decembrie 2000, Tribunalul Constanța a admis cererea formulată de reclamantul A.Gh ., și a obligat pe pârâii Consiliul local Eforie, Orașul Eforie, SC „Carmen Silva 2000” SA și SC „ Cosmotour ” SA să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 600 mp teren, situată în intravilanul orașului Eforie Sud. Cererea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, raportând dispozițiile art.480-481 Cod civil la situația de fapt din prezenta cauză, se constată că pârâții nu dețin un titlu de proprietate legitim, deoarece sentința civilă nr.1569/1961 a Tribunalului Popular Constanța, care nu a fost comunicată proprietarului, nu a produs efecte. Reține instanța de fond, că reclamantul a făcut dovada calității de proprietar a autorilor săi, pentru suprafața de teren care face obiectul procesului, iar terenul poate fi restituit, pentru că nu este afectat de detalii de sistematizare. Instalația solară amplasată de SC „ Cosmotour ” SA este într-o fază avansată de uzură și nu funcționează de doi ani.

Se mai reține, că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, pentru că, potrivit art.36 pct.1 din Legea nr.18/1991, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilantul localităților, care sunt în administrarea primăriilor, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr . 169/C din 7 mai 2001, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Eforie, a admis apelurile declarate de pârâții Consiliul local Eforie, Orașul Eforie și SC „Carmen Silva 2000” SA Eforie Sud, a admis excepția inadmisibilității, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea formulată de reclamant. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr.627 din 19 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza Curții de Apel Constanța, pentru rejudecarea cererii de apel.

Rejudecând cererea de apel, Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.243/C din 15 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de pârâții Consiliul local Eforie, Orașul Eforie și SC „Carmen Silva 2000” SA Eforie Sud, a schimbat în tot hotărârea apelată și a respins acțiunea ca nefondată . Instanța de apel a reținut că reclamantul pentru dovedirea dreptului său de proprietate a invocat contractul de vânzare-cumpărare nr.1177/32/1958, iar pârâții au opus reclamantului sentința civilă nr.1569/1961 pronunțată de fostul Tribunal Popular al orașului Constanța, în aplicarea Decretului nr.111/1951. Reține instanța de apel, că în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat și că bunul se află în posesia nelegitimă a pârâtului.

In cauză însă, terenul în suprafață de 600 mp , situat în localitatea Eforie, a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr.1569 din 20 aprilie 1961 a Tribunalului Popular al orașului Constanța, deoarece a fost abandonat din anul 1957. Deși măsura preluării bunului în baza Decretului nr.111/1951 este abuzivă, în raport cu legea fundamentală și Legea nr.10/2001, preluarea a avut la bază un titlu și s-a întemeiat pe o prevedere legală în vigoare la momentul preluării. Hotărârea judecătorească s-a pronunțat în contradictoriu cu fostul proprietar care avea domiciliul în București, domiciliu înscris și în contractul de vânzare cumpărare nr.1177/32/1958, iar reclamantul a susținut că această hotărâre nu a fost comunicată, fără să conteste mențiunile privitoare la domiciliul pârâtului și nu a făcut dovada achitării taxelor și impozitelor aferente, până la momentul pronunțării hotărârii.

După preluare, terenul a fost afectat de construcții cu caracter definitiv, captatori solari pentru prepararea apei calde de consum, lucrări executate în baza autorizației nr.5701 din 5 septembrie 1986, care până în prezent nu au fost amortizate. Se mai reține, că împotriva hotărârii s-a declarat recurs după expirarea termenului legal, la un interval de 8 ani, iar recurenții nu au insistat în soluționarea recursului. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, invocând art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că hotărârea judecătorească, dată în baza Decretului nr.111/1951, constituie titlu legal de proprietate al pârâților.

Susține recurentul, că această hotărâre nu este definitivă, că obligați să facă dovada comunicării ei erau pârâții și că nu a avut ca efect constituirea dreptului de proprietate în favoarea statului. De aceea, statul nu are titlu valabil de proprietate, iar singurul titlu valabil este cel care atestă dreptul de proprietate al autorilor săi. Recurentul mai susține că terenul nu este afectat de detalii de sistematizare, cum greșit se reține prin hotărârea atacată, iar instalația solară care a deservit numai căsuțele din incinta Campingului Cosmos este într-o stare avansată de uzură, nefiind în stare de funcționare de cca.4 ani. Această instalație nu este o construcție definitivă, „deoarece este alcătuită din captatori montați pe suporți metalici pe parcaje”.

Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente. Reclamantul a investit instanța, la data de 22 martie 1999, cu o acțiune în revendiarea suprafeței de 600 mp teren. In acțiunile având ca obiect revendicarea, obligat să-și dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat este reclamantul, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată, însă în prezenta cauză reclamantul a făcut dovada că tatăl său a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, prin contractul de vânzare cumpărare nr.1177/32 din 13 februarie 1958, iar pârâții nu i-au opus un titlu valabil. Instanța de apel a reținut că terenul care face obiectul procesului a fost preluat de stat cu titlu valabil, pentru că hotărârea judecătorească, dată în aplicarea Decretului nr.111/1951, s-a pronunțat în contradictoriu cu proprietarul și nu a fost desființată.

Reclamantul recurent a invocat însă nelegalitatea titlului, iar faptul că pentru bunurile preluate în temeiul Decretului nr.111/1951 trecerea în proprietatea statului era dispusă printr-o hotărâre judecătorească nu presupune dobândirea de către stat a imobilului cu titlu valabil, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată. Conform art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, valabilitatea titlului impune concordanța lui cu legile în vigoare la data preluării, iar instanța, sesizată cu acțiunea în revendicare, poate stabili dacă preluarea s-a făcut în respectul deplin al actelor normative atunci în vigoare.

Or, prevederile Decretului nr.111/1951 au nesocotit caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, deoarece reglementau trecerea în proprietatea statului a bunurilor fără stăpân, iar conform instrucțiunilor M.F nr . 1529 din 2 aprilie 1963 erau fără stăpân bunurile în legătură cu care titularul lor necunoscut sau absent nu a făcut nici un act de administrare timp de 1 an. Acest decret a fost neconstituțional în raport cu Constituția din 1948, care în art.8 consacra principiul recunoașterii și garantării proprietății particulare. De aceea, hotărârea pronunțată în temeiul Decretului nr.111/1951 nu constituie titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate de către stat.

De altfel, în dispozitivul sentinței civile nr.1569 din 20 aprilie 1961, nu există mențiunea că hotărârea s-a dat în contradictoriu cu vreun pârât, iar în raport cu referatul aflat la fila 4 din același dosar, care atestă lipsa dosarului în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de trecere a imobilului în proprietatea statului, corect prin sentința instanței de fond s-a reținut că nu s-a făcut dovada comunicării acestei hotărâri. In privința construcțiilor aflate pe teren, conform constatărilor consemnate de expert în raportul de expertiză și suplimentul la acest raport, cele patru casuțe sunt provizorii, fără fundație și în stare avansată de uzură, iar instalația solară de produs apa caldă, de asemenea este într-o stare tehnică de degradare avansată, nemaifiind în stare de funcționare de doi ani.

Greșit reține instanța de apel că această instalație prepara apa caldă de consum în orașul Eforie Sud, deși la prima întrebare din interogatoriul aflat la fila 32 din dosarul instanței de fond, pârâta SC „Carmen Silva 2000” SA Eforie Sud precizează că instalația deservește cu apă caldă numai căsuțele din camping în timpul sezonului. Deoarece terenul care face obiectul procesului poate fi revendicat de reclamant ca succesor al fostului proprietar, iar pentru redobândirea bunului nu este necesară desființarea prealabilă a hotărârii judecătorești pronunțată în temeiul Decretului nr.111/1951, s-a admis recursul declarat de reclamant, a fost modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâții Consiliul local Eforie, Orașul Eforie și SC „Carmen Silva 2000” SA Eforie Sud și s-a păstrat sentința apelată.