ÎCCJ, decizie (scj.ro #146134)

Contestație împotriva deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conflict de competență Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența materială Index alfabetic : declinare conflict de competență excepția necompetenței materiale competență funcțională Legea nr. 247/2005, Titlul VII, art. 19, art. 20 Legea nr. 165/2013, art. 35, art. 50 Norma de competență aplicabilă acțiunii având ca obiect o contestație formulată împotriva unei decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este cea cuprinsă în dispozițiile art. 20 alin. (1) al legii. Aceste prevederi conferă secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului competența de soluționare a litigiului.

Secția I civilă, decizia nr. 89 din 18 ianuarie 2018 Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.11.2016, reclamanta A. a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 1222 din 04.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, soluționarea cauzei fiind declinată Tribunalului București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținându-se în motivarea acestei soluții dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect contestarea deciziei emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Prin încheierea din 09.05.2017 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și s-a transpus cauza spre competentă soluționare Secției civile din cadrul Tribunalului București, având în vedere că, raportat la dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, incidente cauzei de față, soluționarea acesteia este de competența instanței civile.

Prin sentința civilă nr. 1188/ din 15.09.2017 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare către Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, reținându-se, în esență, că deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate, conform art. 19 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel pe a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Prin încheierea din 10.10.2017 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin încheierea din 3.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă reține următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28.11.2016, reclamanta a contestat decizia nr. 15165/FF din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată - contestație împotriva unei decizii privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, norma de competență aplicabilă în cauză, în vigoare la data sesizării instanței (28.11.2016), este cea cuprinsă în dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora: „ competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul ( ...).

” Faptul că art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a rămas în vigoare și după adoptarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, rezultă din dispozițiile art. 50 lit. c) ale acestui din urmă act normativ.

Astfel, potrivit art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, „La data intrării în vigoare a prezentei legi: articolele 13 , 14 , 141 , 142 , 15 literele a) - d) și f) , articolele 16 , 17 , 18 , 181 , 182 , 183 , 184 , 185 , 186 , 187 , 188 , 189 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă.” Or, art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se regăsește printre cele menționate expres în art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 ca fiind abrogate.

De asemenea, dispozițiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu pot fi considerate nici contrare Legii nr. 165/2013, nesuprapunându-se cu reglementările Legii nr. 165/2013, care se aplică numai cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării sale în vigoare (art. 4 alin. 1). Ca atare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X al Legii nr. 2/2013, potrivit cărora „ competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul ( ...).

” Dispozițiile legale menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Reținând astfel, incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013 , competența de soluționare a litigiului revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.