ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1741/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3411 din 13 iunie 2016, Judecătoria Arad, secția civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și netimbrării cererii de chemare în judecată, invocate de pârâți; a admis cererea de chemare în judecată și a dispus rectificarea notării în cartea funciară nr. x, cu nr. top. x privind apartamentul nr. x, situat în municipiul Arad, de sub B.2., conform încheierii de carte funciară x din 9 octombrie 2002, având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare olografă, notată în favoarea pârâților, în sensul radierii acesteia, întemeiată pe desființarea promisiunii olografe, și a obligat Biroul de Carte Funciară Arad al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, ca, în temeiul hotărârii, să procedeze ia radierea notării. A dispus obligarea pârâților la plata sumei de 2.155 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1212 din 7 decembrie 2016, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins apelul declarat de apelanții-pârâți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 3411 din 13 iunie 2036, pronunțată de Judecătoria Arad, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C., ca nefondat.

Prin Decizia civilă nr. 128 din 13 septembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins cererea de revizuire, formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1212 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad, secția l civilă în Dosarul nr. x/55/2016, ca neîntemeiată.

împotriva acestei decizii, la data de 19 octombrie 2017 (conform vizei de primire a Curții de Apel Timișoara - fila 6 dosarul de recurs) au formulat recurs recurenții-revizuenți A. și B. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 3 noiembrie 2017, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 12 filtru.

în motivarea cererii de recurs, recurenții-revizuenți au arătat că Decizia civilă nr. 1212 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, în Dosarul nr. x/55/2016, este potrivnică Deciziei civile nr. 182 din 15 aprilie 2009, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/55/2008.

Au susținut că dosarele mai sus menționate au avut același obiect, respectiv rectificare carte funciară, aceleași părți și aceeași cauză, singura diferență fiind reprezentată de schimbarea numerelor articolelor din C. civ. de la 1864, indicate ca și temei juridic al acțiunii civile, odată cu adoptarea C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.

În aceste condiții, recurenții-revizuenți au apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Decizia civilă nr. 2212 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, încalcă autoritatea de lucru judecai, a Deciziei civile nr. 182 din 15 aprilie 2009, pronunțată de aceeași instanță. Astfel, au susținut că, în acest caz, sancțiunea prevăzută de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. este anularea ultimei hotărâri, respectiv a Deciziei civile nr. 1212 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Recurenții-revizuenți au menționat, totodată, că motivarea deciziei recurate a fost făcută de curtea de apel în mod lapidar, fără a se argumenta soluția adoptată.

De asemenea, au arătat că instanța de revizuire a încălcat atât dispozițiile legale aplicabile în cauză, cât și autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 182 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Examinând decizia relevată, în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată ca recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se constată că, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în completul de filtru, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a reținut că motivele de recurs invocate de recurenții-revizuenți se subsumează cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Prin urmare, motivele de recurs vor fi analizate din perspectiva acestor norme legale.

Criticile nu sunt fondate.

În speță, prin cererea de revizuire dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petenții A. și B. au invocat contrarietatea Deciziei civile nr. 1212 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă în Dosarul nr. x/55/2016, cu Decizia civilă nr. 182 din 15 aprilie 2009, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/55/2008.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că, în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să existe hotărâri judecătorești definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia in discuția contradictorie a părților.

Fundamentul acestei reglementări îl constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

în speță, astfel cum corect a constatat instanța de revizuire, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 22 februarie 2016, sub nr. x/55/2016, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 907, art. 908, art. 911, art. 966 și art. 968 C. civ., reclamantul C. a solicitat, în contradictoriu cu parații A. și B., rectificarea notării în cartea funciară x cu nr. top. x privind apartamentul nr. x, situat în municipiul Arad, de sub 8,2., conform încheierii de carte funciară x din 9 octombrie 2002, având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare olografă, notată în favoarea pârâților, în sensul radierii acestei notări, în baza desființării promisiunii olografe, conform art. 911 C. civ. obligarea Biroului de Carte Funciară Arad al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară să radieze această notare.

Prin întâmpinare, pârâții A. și B. au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că, în anul 2008, reclamantul C. a formulat o acțiune cu obiect identic celei deduse judecății, respectiv rectificare carte funciară, singura diferență constând în temeiul juridic al acestei acțiuni urmare adoptării C. civ., aprobat prin Legea nr. 287/2009. Această din urmă acțiune a făcut obiectul Dosarului nr. x/55/2008 al Judecătoriei Arad.

Examinând excepția autorității de lucru judecat, Judecătoria Arad, pronunțând sentința civilă nr. 3411 din 13 iunie 2016, a constatat că prin sentința civilă nr. 9099 din 3 decembrie 2008, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/55/2008, a fost respinsă cererea de rectificare CF.

Arad cu nr. top. x, în sensul radierii promisiunii de vânzare-cumpărare în favoarea pârâților de sub B4, reținându-se, în esență, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 33 din Legea nr. 7/1996, nefiind incidente prevederile art. 34 din acest act normativ. De asemenea, a reținut că cererea de chemare în judecată dedusă judecății în Dosarul nr. x/55/2008 era întemeiată pe desființarea contractului de întreținere prin sentința civilă nr. 2934 din 2 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. x/2004, iar în pricina de față atât cauza, cât și temeiul de drept este diferit, întrucât se solicită rectificarea de carte funciară fondată pe nulitatea contractului de vânzare-cumpărare olograf, având ca temei de drept dispozițiile art. 966 și art. 968 C. civ.

Prin cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 3411 din 13 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Arad. apelanții-pârâți A. și B. au invocat netemeinicia hotărârii și din perspectiva modalității de soluționare a excepției autorității de lucru judecat, reiterând considerentele expuse în susținerea acesteia în fața instanței de fond și arătând, în esență, că diferența dintre cererile de chemare în judecată deduse judecății în Dosarele nr. x/55/2008 și nr. x/55/2016 ale Judecătoriei Arad constau în temeiul juridic al acestora, rezultată din numerotarea diferită a articolelor din C. civ. de la 1864, urmare modificărilor legislative survenite în timp, respectiv prin adoptarea C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.

Prin Decizia civilă nr. 1212 din 7 decembrie 2016, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins apelul declarat de apelanții-pârâți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 3411 din 13 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Arad.

Cu privire la motivul de apel care a vizat greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat, tribunalul a reținut, în esență, că aceasta este doar enunțată. Fără a fi relevate considerente de ordin juridic, care ar fi impus o altă soluție decât cea adoptată de instanța de fond.

Se constată, astfel, că în litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. x/55/2016, în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 1212 din 7 decembrie 2016 de către Tribunalul Arad, secția I civilă, a cărei retractare s-a solicitat prin cererea de revizuire, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, asupra căreia instanța s-a pronunțat.

Or, invocarea excepției autorității de lucru judecat presupune verificarea triplei identități de elemente, respectiv părți, obiect și cauză, în raport cu cea de-a doua cerere de chemare în judecată, în cel de-al doilea proces opunându-se efectul pozitiv al dezlegărilor primei instanțe învestite, neputându-se contesta ceea ce a fost deja soluționat.

Astfel cum s-a arătat, una din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constă în neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

În acest sens, trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită controlul judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii și nici nu apreciază care dintre acestea conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucra judecat, care rezultă din prima hotărâre pronunțată, în caz afirmativ, procedând la anularea ultimei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de revizuire a încălcat dispozițiile procedurale aplicabile în cauză pentru a fi incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum au susținut recurenții-revizuenți.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 raportat la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele unei hotărâri trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât argumentele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret a stării de fapt, urmând o ordine cronologică. Reținerea fiecărei împrejurări trebuie argumentată pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care trebuie examinate comparativ, arătându-se considerentele pentru care s-au reținut unele și s-au înlăturat altele.

În cauza, contrar susținerilor recurenților-revizuenți, motivarea Deciziei civile nr. 128 din 13 septembrie 2037, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, nu a fost tăcută de curtea de apel în mod lapidar, iară argumentarea soluției adoptate.

Dimpotrivă, soluția de respingere a cererii de revizuire este în consens cu aspectele analizate de instanță cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acesteia, cuprinzând motivele pe care este fundamentată.

Astfel, curtea de apel, judecând cererea de revizuire în limitele stabilite de art. 513 alin. (3) C. proc. civ. (conform cărora "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază "), a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, întrucât, în Dosarul nr. x/55/2016, în faza procesuală a apelului, soluționat prin Decizia civilă nr. 1212 din 7 decembrie 2016, a cărei retractare s-a solicitat, "a fost invocată excepția autorității de lucru judecat în raport cu Decizia civilă nr. 182 din 15 aprilie 2009, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/5 5/2008, ca motiv de apel, tribunalul reținând că această excepție a fost ridicată și în fața instanței de fond, care a pronunțat sentința apelată, instanța respingând-o motivat, apreciind că litigiile au avut o cauză diferită" .Față de această împrejurare, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 128 din 13 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția l civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 128 din 13 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.