ÎCCJ, decizie (scj.ro #83115)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83115) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Societate pe acțiuni
constituită de moștenitorii acționarilor unei
societăți anonime desființate. Revendicarea patrimoniului fostei
societăți. Condiții și admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea
societăților comerciale
Index alfabetic: acțiune în constatare
-
societate
anonimă pe acțiuni
-
moștenitori
acționari
-
revendicare
patrimoniu
C.
proc
.
civ
., art. 111
Decretul nr. 74/1949
Regulament aprobat prin H.G. nr. 890/2005, art. 27
alin. (7
2
)
Constituirea
unei societăți pe acțiuni de către moștenitorii legali
ai acționarilor unei societăți anonime pe acțiuni
desființate, cu aceeași denumire și obiect de activitate ca
și fosta societate anonimă,
în scopul revendicării
patrimoniului ce a aparținut acesteia, nu poate avea drept efect
recunoașterea unor drepturi ale societății nou înființate,
deoarece scopul înființării unei societăți comerciale în
conformitate cu Legea nr. 31/1990 este acela de a desfășura o
activitate comercială și nu de a obține reconstituirea unor
drepturi de proprietate.
Secția comercială, Decizia nr. 4171 de la 30 noiembrie 2010
Notă:
Decretul nr. 74/1949
pentru desființarea Camerelor de comerț și industrie,
publicat în
M.Of
. nr. 47 din 25.02.1949, a fost
abrogat prin Decretul nr. 691/1973 la data de 14 ianuarie 1974
Prin sentința
comercială nr. 3898/2007 pronunțată de Tribunalul Iași,
Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis
acțiunea împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei
și Finanțelor și în consecință s-a constatat că
reclamanta înmatriculată
la Oficiul Registrului
Comerțului Iași de
pe lângă Tribunalul Iași, este succesoarea de drept a fostei
societăți Forestieră D. SAR (Societate Anonimă Română)
înființată în anul 1921, înmatriculată
la Registrul
Comerțului
Iași sub nr. 155 din anul 1931.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță, investită ca urmare a
admiterii excepției
necompetenței
materiale
prin sentința civilă nr. 5851/2007 a Judecătoriei Iași, a
reținut în esență că reclamanta a solicitat în temeiul art.
111 C
.
proc
.
civ
., să se constate
că este succesoarea de drept a pârâtei, cu datele de identificare anterior
menționate, și care a fost desființată abuziv de regimul
comunist în anul 1949.
În motivarea
acțiunii s-a susținut că această societate a luat
ființă în temeiul art. 77 și urm. din Codul Comercial Român, ca
societate anonimă pe acțiuni cu
durată de funcționare nelimitată, înregistrată în
Registrul Comerțului ca având
drept
obiect de activitate exploatare păduri, vindere și cumpărare
lemne de foc și construcție.
Potrivit Legii nr.
250/1947, certificatele de înmatriculare emise anterior datei de 1 august 1947
au fost anulate, Oficiile Registrului Comerțului având obligația de a
elibera din 6 în 6 luni certificate de existență a firmelor. Pentru
Societatea Forestieră D. SAR, ultimul certificat menționează
valabilitatea până la data de 1 martie 1949, dată după care
aceste certificate nu au mai fost prelungite ca urmare a desființării
Camerelor de Comerț și Industrie prin Decretul nr. 74/1949.
În acest context,
tribunalul, comparând datele reclamantei și ale societății
desființate, a constatat că ambele au o organizare de sine
stătătoare, cu aceeași formă juridică – societate pe
acțiuni – în care se regăsesc aceeași acționari, respectiv
moștenitorii acționarilor fondatori, conform certificatelor de
moștenitor, iar intenția continuității societății
anonime Societatea Forestieră D. SAR este expres arătată în
contractul de societate al reclamantei.
De asemenea, obiectul
de activitate al celor două societăți se suprapune, ca și
denumirea, iar sediul este în aceeași localitate, astfel că în temeiul
art.
111 C
.
proc
.
civ
. și H.G. nr.
1832/2005, acțiunea reclamantei a fost admisă.
Apelul declarat de pârât a fost admis prin decizia
nr. 53/2008 a Curții de Apel Iași, Secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, iar hotărârea tribunalului a fost
schimbată în tot, în sensul admiterii excepției lipsei de interes a
reclamantei și respingerii acțiunii, cu motivarea că cererea
reclamantei nu este admisibilă, ca o acțiune în constatare
întemeiată pe dispozițiile art.
111 C
.
proc
.
civ
., ci, eventual ca o acțiune în realizare potrivit
legilor speciale în materie de restituire a proprietăților, acesta
fiind de altfel, scopul demersului judiciar al reclamantei.
Această hotărâre a fost casată prin
decizia nr. 1284 din 5 mai
2009
a
Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Secția comercială, prin care s-a admis recursul
reclamantei, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond în
considerarea faptului că instanța de apel a analizat acțiunea
numai în raport cu scopul mediat urmărit de reclamantă, respectiv retrocedarea
proprietăților preluate abuziv de stat, și nu în raport cu
obiectul acesteia, constatarea calității de succesor al persoanei
juridice desființată în anul 1949.
În rejudecare după casare, prin decizia nr.
29/2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, investită ca
urmare a strămutării cauzei s-a admis apelul pârâtului Statul Român
prin Ministerul Economiei și Finanțelor – D.G.F..P. Iași și
s-a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii
reclamantei.
Pentru a proceda astfel, instanța de apel a
reținut că societatea Forestieră D. SAR era o societate de
capital al cărui element esențial îl constituia cota de capital
investită de asociat, fără să prezinte interes factorul
personal al asociaților, cu consecința că persoana juridică
era distinctă de acționarii săi, identitatea acestora fiind
indiferentă.
Prin urmare, este
lipsit de relevanță faptul că acționarii reclamantei sunt
moștenitorii legali ai acționarilor societății desființate,
care, de altfel a fost dizolvată de drept potrivit art. 191 alin. (1) pct.
2 C
.
com
. prin imposibilitatea realizării obiectului.
Pe de altă parte,
Legea nr. 31/1990 în temeiul căreia s-a înființat SC Forestiera D.
SAR, nu prevede instituția constituirii unei societăți
comerciale în vederea continuării activității
desfășurate anterior de o altă societate comercială, chiar
abuziv desființată.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC Forestiera D. SAR, criticând-o pentru
motivele de
nelegalitate
prevăzute de art. 304
pct. 7 și
9 C
.
proc
.
civ
.
În dezvoltarea
criticilor recurenta a invocat faptul că prin decizia nr. 1284/2009 a
Î.C.C.J. s-a dispus analizarea condițiilor în care a ființat
societatea anonimă pe acțiuni în contextul prevederilor Codului
comercial, fiind tranșată problema de drept dedusă
judecății, în sensul că numai constatarea judiciară a
succesiunii este singura posibilitate pentru dovedirea calității de
continuator sau succesor al persoanei juridice abuziv desființate, calitate
necesară pentru recunoașterea unor drepturi patrimoniale specifice.
Încălcând limitele
investirii și aceste dezlegări în drept, instanța de apel, pe
baza unor argumente străine de natura pricinii și în lipsa unei
motivări corespunzătoare, cu nerespectarea art. 126 alin. (6) și
art. 295 alin. (1) C.
proc
.
civ
.,
a analizat problema continuității în drepturi numai din perspectiva
Legii nr. 31/1990, și a apreciat nejustificat că vechea societate s-a
dizolvat de drept și că este indiferentă calitatea acționarilor
raportat la natura de capital a societății.
O altă
critică vizează
nelegalitatea
deciziei
recurate
din perspectiva modului de aplicare a prevederilor
art. 27 alin. (7
2
)
din H.G. nr. 890/2005, a art. 40
și urm. din Legea nr. 31/1954 precum și a art. 78, art. 121 și
art.
191 C
.
com
.
În acest context, a
susținut recurenta, nu poate fi lipsită de relevanță
calitatea acționarilor actualei SC Forestiera D. SA, de moștenitori
legali ai acționarilor fostei societăți Forestiera D. SAR,
pentru că doar aceste persoane sunt îndreptățite să
pretindă drepturi asupra patrimoniului societății abuziv
desființate.
Pe de altă parte,
contrar celor reținute de instanța de apel, aspectele ce
caracterizează noțiunea de
affectio
societatis
sunt reflectate pe deplin în contractul de
societate, care corespunde ca formă și conținut prevederilor
Legii nr. 31/1990,
act normativ care
într-adevăr nu prevede instituția constituirii unei
societăți comerciale
în
vederea continuării activității desfășurate anterior
de o altă societate comercială, motiv pentru care a fost
adoptată H.G. nr. 1832/2005, conform căreia
sub control judiciar, constatându-se
calitatea de succesor, este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate
și în favoarea succesorilor de drept ai fostelor entități
juridice deposedate de proprietate.
Totodată, este
eronată concluzia instanței de apel în legătură cu
dizolvarea de drept a societății Forestiera D. SAR, potrivit art. 191
alin. (1) pct.
2 C
.
com
., deoarece imposibilitatea realizării
obiectului de activitate nu are o asemenea
consecință.
Analizând recursul
formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale
anterior menționate, Curtea a constatat că este nefondat.
Referitor la prima
critică constând în
nelegalitatea
deciziei
pentru motivul
prevăzut de art. 304
pct.
7 C
.
proc
.
civ
., s-a reținut
că din considerentele hotărârii rezultă că au fost
respectate cerințele art. 261 pct.
5 C
.
proc
.
civ
., în condițiile în care s-a argumentat în fapt
și în drept soluția pronunțată, iar considerentele au
condus în mod logic la soluția pronunțată.
De altfel, în
legătură cu limitele învestirii, pretins depășite prin
decizia
recurată
, se impune precizarea că,
contrar celor susținute de recurentă, prin decizia de casare,
instanța de recurs a dispus analizarea condițiilor în care a
ființat societatea anonimă pe acțiuni, în contextul în care
prevederile Codului comercial
aplicabile
până la data intrării în vigoare a Legii nr. 31/1990, caracterizau
acest tip de societate ca neavând firmă socială, nu era determinat
prin numele
niciunuia
dintre asociați, fiind o
persoană juridică distinctă de cea a asociaților.
Or, examinând apelul
tocmai din această perspectivă, instanța a constatat,
justificat, în considerarea caracteristicilor societăților de
capital, că elementele invocate de reclamantă nu sunt suficiente
pentru a concluziona în sensul celor
solicitate de aceasta prin demersul său judiciar.
În acest sens,
instanța de apel a reținut că societatea Forestieră D. SAR
s-a constituit ca societate anonimă pe acțiuni în anul 1921, fiind
înmatriculată sub nr. 155/1931
la Registrul Comerțului
de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași și a
funcționat potrivit Codului comercial până în anul 1949, când, prin
Decretul nr. 74/1949, s-au desființat Camerele de Comerț și
Industrie, ceea ce a avut drept efect și încetarea activității
registrului comerțului, precum și a firmelor comerciale de drept
privat, care nu au mai obținut, ulterior datei de 25 februarie 1949,
certificate de existență, ființa societății încetând de
drept.
Este real că
societatea reclamantă a luat ființă în anul 2006 sub denumirea
SC Forestiera D. SA, acționarii societății fiind
moștenitorii legali ai ultimilor acționari ai fostei
societăți desființate, iar obiectul principal de activitate este
silvicultura și exploatarea forestieră.
Aceste elemente, precum
și faptul că societatea comercială a inserat în actul
constitutiv mențiunea potrivit căreia acționarii s-au asociat în
vederea revendicării întregului patrimoniu ce a aparținut fostei
societăți Forestiera D. SAR, dizolvată abuziv, sunt lipsite de
relevanță juridică din perspectiva scopului urmărit de
reclamantă prin promovarea acțiunii întemeiată pe
dispozițiile art.
111 C
.
proc
.
civ
.
Sub acest aspect, în
mod judicios instanța de apel a reținut că societatea pe
acțiuni, fiind o societate de capital în care elementul esențial îl
constituie cota de capital investită de acționari, este
indiferentă persoana acționarilor, răspunderea lor fiind
limitată la valoarea acțiunilor care sunt titluri negociabile și
transmisibile.
Prin urmare, spre
deosebire de societățile de persoane în care voința socială
este nemijlocit voința asociaților a căror participare la
deciziile societății este o modalitate de concretizare a elementului
affectio
societatis
, în societățile
de capital participarea acționarilor este indirectă, dreptul fiind
alocat acțiunilor și nu persoanei care le deține.
De altfel, în
considerarea acestor caracteristici, persoana juridică este diferită
de acționarii săi, motiv pentru care este lipsită de
relevanță juridică împrejurarea că fondatorii
societății reclamantei sunt moștenitorii legali ai
acționarilor fostei societăți desființate, iar
mențiunea inclusă în actul constitutiv al reclamantei în sensul
că acționarii au constituit societatea pentru revendicarea
patrimoniului ce a aparținut Societății Forestiera D. SAR precum
și faptul că obiectul de activitate și denumirea sunt identice,
nu poate avea drept efect recunoașterea unor drepturi ale societății
reclamante, deoarece scopul înființării unei societăți
comerciale în conformitate cu Legea nr. 31/1990 este acela de a
desfășura o activitate comercială și nu de a obține
reconstituirea unor drepturi de proprietate.
Cât privește
critica referitoare la aplicarea greșită a art. 27 alin. (7
2
)
din H.G. nr. 890/2005, care, în opinia recurentei, a fost lipsit de
conținut prin decizia
recurată
, s-a
reținut că și aceasta este nefondată deoarece acest text
legal stabilește condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească cererea de retrocedare formulată potrivit fondului
funciar în situația în care solicitantul este o persoană
juridică ce invocă calitatea de continuator sau succesor în drepturi
al fostului proprietar, în sensul de a depune dovezile care să ateste o
atare susținere.
Faptul că
instanța de apel a concluzionat că nu există elemente care
să confirme susținerile reclamantei referitoare la continuarea
activității desfășurate anterior de o altă societate
comercială, chiar abuziv desființată, nu are semnificația
lipsirii de conținut a dispozițiilor evocate, care nu au a fi
analizate în cauză, instanța de control judiciar pronunțându-se,
corect, în
limitele investirii sale
și în conformitate cu temeiurile de drept incidente speței.
De altfel, societatea
Forestiera D. S.A.R. a avut ca ultim certificat, atestând existența
firmei, certificatul nr. 1755 eliberat la 19 decembrie 1948 și valabil
până la 1 martie 1949, societatea solicitând un nou certificat la 24
martie 1949, după ce societatea nu mai exista, pe de o parte, întrucât cererea
de prelungire fusese formulată mult după expirarea
valabilității certificatului anterior, iar, pe de altă parte,
terenul forestier și terenul agricol al societății
trecuseră în proprietatea statului în martie 1948, respectiv în 2 martie
1949, astfel că, în mod justificat prin decizia
recurată
s-a apreciat că societatea a încetat de drept ca urmare a
imposibilității atingerii în continuare a obiectului său de
activitate statutar, inexistența dovezii radierii din Registrul
Comerțului fiind consecința desființării
Oficiului Registrului odată cu
desființarea prin
Decretul
nr.74/1949 a
Camerelor de Comerț
și Industrie pe lângă care acestea funcționau.
Prin urmare este,
fără relevanță juridică faptul că acești
succesori au convenit să constituie, după mulți ani, o altă
societate comercială cu o denumire
identică și obiect de activitate similar, societate care are o
existență de sine stătătoare, neîndeplinind însă
niciuna dintre condițiile legii care justifică și
calitatea de succesor – respectiv
reorganizare prin comasare, absorbție sau chiar divizare, calitatea de
succesor a acționarilor
nereverberând
asupra
societății nou constituită.(…)
În
consecință, recursul reclamantei este nefundat și va fi respins
în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.