ÎCCJ, Decizia nr. 36/2015

Asupra apelului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014 în baza art. 253

1

C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata I.L. (fostă T.), fost deputat în Parlamentul României, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen. socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Inculpata a fost obligată la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală și 500 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecății în primă instanță.

În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. 723/P/2013 din 27 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata I.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 253

1

alin. (1) din C. pen. anterior (art. 301 alin. (1) C. pen. în vigoare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. în vigoare.

În esență, au fost reținute următoarele:

Doamna I.L. a fost aleasă deputat în Parlamentul României în legislatura 2008 - 2012.

În perioada 17 februarie 2009 - 01 martie 2011, la propunerea și cu avizul inculpatei I.L., fiica sa, numita I.I.R. a fost angajată în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripția electorală nr. 24 Iași, în baza contractului individual de muncă pe durată determinată.

În concret, la data de 17 februarie 2009, urmare cererii de încadrare în muncă formulate de inculpata I.L., între Camera Deputaților și I.I.R. s-a încheiat contractul individual de muncă din 2009, pentru perioada 17 februarie 2009 - sfârșitul mandatului de deputat. Conform contractului, I.I.R. a fost angajată în funcția de referent, cu un salariu de bază brut lunar de 1.110 lei, activitatea acesteia urmând a fi desfășurată în cadrul circumscripției electorale Iași, la biroul parlamentar al deputatului I.L., din localitatea Iași. În baza acestui contract I.I.R. a obținut venituri salariale în cuantum de 18.763 lei.

Contractul a fost avizat, între alții, de inculpata I.L. și a încetat la data de 01 martie 2011, prin acordul părților (Ordinul nr. 238 din 10 martie 2011 al Secretarului general al Camerei Deputaților).

Din actele dosarului (copiile certificate ale actelor de stare civilă pentru uz oficial) a rezultat că I.I.R. este fiica inculpatei I.L.

II. Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 06 mai 2014, rămasă definitivă, în baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 723/P/2013 din 27 februarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpata I.L. trimisă în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 253

1

alin. (1) din C. pen. anterior (art. 301 alin. (1) C. pen. în vigoare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. în vigoare.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata I.L. trimisă în judecată pentru infracțiunea prevăzute de art. 253

1

alin. (1) din C. pen. anterior (art. 301 alin. (1) C. pen. în vigoare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare.

III. Înainte de începerea cercetării judecătorești, după aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 374-375 C. proc. pen., inculpata I.L., asistată de apărător ales, a arătat că se consideră nevinovată și nu a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

IV. În aceste condiții, instanța de fond a procedat la efectuarea cercetării judecătorești, activitate procesuală pe parcursul căreia, cu acordul său, a fost audiată inculpata I.L.; de asemenea, la cererea acesteia, au fost audiați, în calitate de martori, numiții S.M. și G.B., și, prin apărător, au fost depuse la dosar înscrisuri, apreciate ca relevante de inculpată.

V. Probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești nu a relevat elemente de fapt care să infirme situația de fapt expusă în actul de sesizare, situație de fapt care a fost reținută și de instanța de judecată.

Niciuna dintre apărările inculpatei nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Deputații sunt persoane alese în Parlamentul României - Camera Deputaților și, fără a avea „o fișă a postului”, întrucât ocupă o funcție de demnitate publică, exercită una din cele trei puteri ale statului (puterea legiuitoare); pe cale de consecință, deputații au atribuții, drepturi și obligații, conferite de statutul acestei înalte demnități (deputat) prin Constituție, legea organică și celelalte acte normative adiacente.

În consecință, tocmai acest statut (persoană aparținând puterii legiuitoare și exercitând una din puterile statului) conferă netemeinicie apărărilor inculpatei cu privire la pretinsa neclaritate a legii; nu în ultimul rând, cei doi martori audiați au menționat că niciunul dintre departamentele/direcțiile Camerei Deputaților care au vizat contractul de muncă nu aveau competența de a se opune încheierii acestuia. În aceste condiții s-a constatat că nu poate fi reținută eroarea de drept (dispozițiile art. 30 alin. (1)-(3), alin. (4) ori alin. (5) din C. pen., respectiv, dispozițiile art. 51 C. pen. anterior), însăși inculpata recunoscând că, ulterior, pregătindu-și o lucrare de dizertație, a realizat că, prin încheierea respectivului contract de muncă, ar fi posibilă ipoteza unui „conflict de interese”, în sensul legii penale, împrejurare care, de altfel, a și justificat solicitarea sa de încetare a contractului de muncă al fiicei sale.

De asemenea, în condițiile arătate,instanța de fond a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile legale referitoare la „desistare” (art. 22 C. pen. anterior, respectiv, art. 34 C. pen.), hotărârea inculpatei referitoare la încetarea contractului de muncă intervenind la un interval de timp semnificativ, ulterior momentului consumării faptei.

Prin urmare, s-a constatat că, fapta inculpatei I.L., constând în aceea că, în calitate de deputat în Parlamentul României, a propus angajarea fiicei sale I.I.R., în calitate de referent în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripția electorală Iași și a avizat contractul individual de muncă al acesteia din 17 februarie 2009, pe perioadă determinată 17 februarie 2009 - sfârșit de mandat, încheiat cu Camera Deputaților, contract în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru aceasta (fiica sa) în cuantum total de 18.763 lei, sumă plătită din bugetul Camerei Deputaților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

alin. (1) din vechiul C. pen. (art. 301 alin. (1) din N.C.P.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P. (legea penală mai favorabilă).

Față de cele reținute, în fapt și în drept, Înalta Curte, Secția penală a condamnat pe inculpata I.L. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare și, constatând îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, în temeiul art. 81 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 82 C. pen. socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva sentinței penale

nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014

, în termenul legal, inculpata I.L. a formulat apel, criticând soluția atât sub aspectul nelegalității cât și sub aspectul netemeiniciei, criticile orale formulate de aceasta, prin intermediul apărătorului ales, fiind în detaliu redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 ianuarie 2015, sub nr. 306/1/2015, fiind fixat termen de judecată la data de 9 februarie 2015.

Prin încheierea din data de 9 februarie 2015,

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în baza art. 351 alin. (2) C. proc. pen.,

având în vedere că este primul termen de judecată acordat în cauză, văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public, a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apelanta inculpată I.L.,

pentru angajarea de apărător ales și pregătirea apărării,

pe care a încuviințat-o în consecință, acordând termen la data de 9 martie 2015, atrăgând atenția totodată, asupra faptului că este singurul termen acordat în acest sens.

La termenul de judecată din data de 9 martie 2015, nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților la dezbateri în apel. Susținerile făcute cu ocazia dezbaterilor în apel au fost în detaliu consemnate în partea introductivă din prezenta decizie.

Atât prin motivele scrise de apel, cât și prin susținerile orale, apelanta inculpată I.L. a criticat, în principal, sentința sub aspectul greșitei condamnări, apreciind că instanța de fond ar fi trebuit să dispună achitarea sa întrucât faptele săvârșite de acesta nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior, nefiind săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege, existând totodată în ceea ce o privește cauze de neimputabilitate prevăzue de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpata I.L., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatei, motiv pentru care și-o însușește ca atare.

Astfel, se reține că

instanța de fond a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a evaluat în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatei I.L., constatând

în aceea că, în calitate de deputat în Parlamentul României, a propus angajarea fiicei sale I.I.R., în calitate de referent în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripția electorală nr. 24 Iași și a avizat contractul individual de muncă al acesteia din 17 februarie 2009, pe perioadă determinată 17 februarie 2009 - sfârșit de mandat, încheiat cu Camera Deputaților, contract în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru aceasta (fiica sa) în cuantum total de 18.763 lei, sumă plătită din bugetul Camerei Deputaților.

Examinând cauza în contextul dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că legea aplicabilă este legea veche deoarece, regimul sancționator prevăzut de această lege este mai blând, minimul prevăzut de C. pen. din 1969 este mai scăzut decât minimul prevăzut de N.C.P., modalitatea de individualizare a pedepsei permite reținerea unor circumstanțe atenuante care în noua reglementare nu se mai regăsesc, iar în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei în legea veche este prevăzută instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, în timp ce în N.C.P. avem instituția amânării pedepsei care presupune îndeplinirea mai multor condiții pentru acordare, precum și îndeplinirea mai multor obligații pe perioada termenului de încercare.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că analiza criticii formulată de inculpata I.L. impune anumite considerații teoretice după cum urmează

:

Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în vigoare la data încheierii contractul de muncă în cauză (

17 februarie 2009

)

, prevedea, în art. 38 alin. (6) că: „angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, la propunerea deputaților sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații sau senatorii în cauză și persoana fizică”.

Prin Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului publicată în M. Of. nr. 498/2006 au fost aprobate Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale, norme care evidențiază faptul că această sumă forfetară se acordă lunar, iar aprobarea efectuării cheltuielilor se dă de către deputat, respectiv, senator, inclusiv, confirmarea realității și legalității efectuării acestor cheltuieli.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (7) din Hotărârea nr. 1/2006, în cadrul birourilor se poate angaja personal cu contractul de muncă pe perioadă determinată, potrivit nomenclatorului funcțiilor prevăzut în anexa nr. 5 sau colaboratori, pe bază de contract civil, conform modelului prevăzut în anexa 7, cărora li se stabilesc atribuții și răspunderi potrivit legii. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, conform modelului prevăzut în anexa 6 și statutului deputaților și senatorilor, încadrarea se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților/Senatului după caz, la propunerea deputaților și senatorilor în cauză. Cererea de încadrare în muncă pe durată determinată vizată de secretarul general al Camerei Deputaților/Senatului se va depune la D.R.U.S., respectiv, la D.R.U., anterior încetării raporturilor de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8. Contractele de muncă și cele civile, pentru birourile parlamentare ale deputaților, vor fi vizate de Biroul contencios și se depun la D.R.U.S. din cadrul Camerei Deputaților. Contractul de muncă al personalului biroului deputatului/senatorului încetează la cererea deputatului/senatorului, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de deputat/senator, potrivit legii.

Așadar, contractul individual de muncă pentru personalul angajat în cadrul unui birou parlamentar, este un contract tip, aprobat prin anexa nr. 6 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale celor două camere ale Parlamentului, contract ce conține clauze specifice acestei categorii, prevăzând obligații, atât pentru salariat, cât și pentru angajatorii: Biroul parlamentar și Camera Deputaților.

Avizarea contractului este făcută și de către deputat, semnătura și ștampila oficială a acestuia din urmă constituind o cerință obligatorie pentru validitatea contractului.

Anexa nr. 8 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului cuprinde modelul tip al cererii parlamentarului de încadrare în muncă a personalului la biroul său parlamentar, cu indicarea persoanei, funcției, salariului și perioadei de încadrare. A

cest specific al regimului juridic aferent personalului încadrat la Birourile parlamentare se regăsește și în Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006, republicată.

În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 8 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006, numirea în funcții a personalului la birourile parlamentare din circumscripțiile electorale se face la propunerea deputatului respectiv.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că neprevederea expresă la momentul comiterii faptei a interdicției de angajare la biroul parlamentar a membrilor familiei (aceasta fiind prevăzută de lege abia din anul 2013, odată cu modificarea Statutului deputaților și senatorilor prin Legea nr. 219/2013) nu poate conduce la concluzia că, anterior respectivei modificări, faptele de acest tip nu cădeau sub incidența legii penale, căci prevederile prevăzute în respectivul Statut trebuiau raportate la celelalte dispoziții legale în vigoare, cum era și cazul art. 253

1

C. pen. de la 1968.

Astfel, conform art. 253

1

C. pen., infracțiunea de conflict de interese constă în: „fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv”.

Din interpretarea textului de încriminare, se constată că fapta intră în sfera ilicitului penal la momentul la care acțiunile funcționarului public sunt în mod evident subsumate interesului particular în sensul că, urmare conduitei sale de a nu acționa cu transparență și de a nu se abține de la luarea unei decizii, folosul material pentru oricare dintre persoanele menționate norma de încriminare a fost realizat.

Incriminarea conflictului de interese presupune corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor. De asemenea, prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relațiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcționarului public.

Conflictul de interese generează o stare de incompatibilitate lato sensu, dar, sub aspectul cauzelor care determină această incompatibilitate, factorul determinant nefiind o situație juridică sau o activitate incompatibilă cu activitatea care este realizată în cadrul atribuțiilor de serviciu, ci un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care-i revin potrivit Constituției și a altor acte normative.

Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale pentru a căror formare, desfășurare și dezvoltare se cere exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și a altor activități de interes public să se efectueze cu respectarea principiilor imparțialității, integrității transparenței deciziei și supremației interesului public.

Subiectul activ nemijlocit al infracțiunii este calificat, respectiv funcționarul public, care are competența de a îndeplini acte sau/și de a participa la luarea deciziilor.

În accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege „orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145”; art. 145 C. pen. definește termenul public ca fiind „tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”.

În Titlul III al Constituției României, intitulat „Autoritățile publice” sunt cuprinse reglementări privind Parlamentul, Președinția, Guvernul, organele administrației publice și autoritatea judecătorească.

În vederea stabilirii calității de funcționar public în sensul normei penale, nu are relevanță titlul însărcinării, sau modalitatea de învestire (alegere, numire, repartizare, concurs), fiind suficient ca subiectul calificat să exercite, în fapt, o însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituții publice, instituții sau alte persoane juridice de interes public.

Astfel, în condițiile în care mandatul parlamentar este definit ca o funcție de demnitate publică (art. 16 alin. (3) Constituție), persoana care ocupă această funcție exercita atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul constitutiv și al legii, în scopul realizării prerogativelor de putere cu care sunt investite la nivelul cel mai înalt în statul român.

Având în vedere sfera atribuțiilor ce intră în competența funcțiilor alese este justificată vocația acestora la calitatea de subiect activ pentru infracțiunea de serviciu și pentru infracțiunea de corupție.

Elementul material al infracțiunii se realizează printr-o acțiune de îndeplinire a unui act ori participarea la luarea unei decizii.

Termenul de act este folosit în descrierea intitulată conflict de interese în sensul de operație care trebuie efectuată de funcționarul public, conform atribuțiilor acestuia de serviciu și poate consta în întocmirea unui înscris, în elaborarea unor acte juridice, efectuarea unei constatări cu efecte juridice și alte operații date în competența unui serviciu al persoanei juridice de drept public.

Prin luarea de decizii se înțelege o hotărâre luată în urma examinării unei stări, situații, nevoi, prin care se urmărește producerea unor consecințe, realizarea unor obiective.

Participarea la luarea unor decizii înseamnă că făptuitorul să-și fi adus o contribuție la acea decizie în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Deși inculpata susține că nu sunt îndeplinite cerințele esențiale ale elementului material, respectiv actele realizate de acesta - încheierea contractelor individual de muncă și avizul de angajare pe cererea înaintată Camerei Deputaților - nu sunt realizate în exercițiul atribuțiilor de serviciu ale parlamentarului, ci doar în scopul organizării activității sale, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, contrar acestei susțineri, apreciază că actele efectuate de inculpată se pot realiza numai în calitate de parlamentar, în temeiul art. 38 din Statut, intrând în sfera atribuțiilor sale de serviciu și producând efecte juridice în sfera relațiilor sociale.

Norma de incriminare nu cere ca îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii să încalce atribuțiile de serviciu ale funcționarului.

De asemenea, prin actul îndeplinit sau decizia la care a contribuit inculpata a determinat, în mod concret, direct, obținerea unui folos material pentru fiica sa.

În acest sens, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, prin „folos patrimonial” se înțelege orice fel de avantaj patrimonial (bunuri, împrumuturi, premii, prestări de servicii gratuite, promovarea în servicii). Norma de incriminare nu cere ca folosul să fie unul injust (persoana angajată să nu existe, angajatul să nu fi prestat activități remunerate) ci numai că acesta să fi fost efectiv obținut printr-o procedură favorizantă.

Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de conflict de interese, se reține că inculpata

I.L.

a declarat că deși nu contestă derularea evenimentelor în plan obiectiv, nu se consideră vinovată de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, întrucât nu a avut reprezentarea că prin angajarea fiicei sale la biroul său parlamentar ar declanșa un conflict de interese, întrucât cererea de angajare a fiicei sale, cât și a contractului individual de muncă au fost verificate și avizate de mai multe direcții din cadrul aparatului administrativ al Camerei Deputaților, contractul fiind avizat fără obiecțiuni de serviciul juridic.

Raportând considerațiile teoretice la speța de față se constată că, prin angajarea fiicei sale inculpata I.L. nu a făcut altceva decât să direcționeze banii publici, aflați la dispoziția sa, către un membru al familiei sale, iar datorită acestui interes personal de natură patrimonială, este îndeplinită condiția legală constând în neîndeplinirea atribuțiilor ce-i revin în calitate de deputat în Parlamentul României, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnității publice.

Astfel, se constată că la propunerea și cu avizul inculpatei (fila 43 dosar urmărire penală), a fost angajată în cadrul biroului său parlamentar din circumscripția electorală din Iași fiica sa I.I.R., în funcția de referent la biroul parlamentar al inculpatei, aceasta fiind remunerată din bani publici, fiind întrunit, așadar, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese.

Relevanță în acest sens prezintă declarațiile martorilor S.M., șef serviciu Juridic Camera Deputaților și G.B., care au arătat, în esență, că

formularea propunerii de angajare la biroul parlamentar ținea exclusiv de voința deputatului în cauză, ei neavând competența de a verifica sau de a stabili eventuale grade de rudenie ori situații de incompatibilitate sau de conflict între deputat și persoana propusă pentru angajare.

Martorii au mai arătat că

propunerea de angajare sosea însoțită de toate documentele necesare semnării contractului de prestări serviciu, acesta fiind de altfel semnat de parlamentar.

În ceea ce privește argumentele inculpatei I.L. referitoare la relația de deplină încredere pe care trebuia să o aibă cu persoanele angajate, care trebuiau să respecte întru totul principiul confidențialității Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că nici acestea nu pot fi reținute ca valabile și exoneratoare de răspundere penală.

Prin urmare, în condițiile în care dreptul de a formula propunerile de angajare, de a încheia contracte civile în cadrul biroului său parlamentar aparținea exclusiv inculpatei I.L., este evidentă intenția frauduloasă a acesteia de a acționa în interesul direct al familiei sale, în vederea obținerii de foloase materiale din bugetul Camerei Deputaților, beneficiara acestor venituri fiind fiica sa.

Totodată se reține că faptele

inculpatei au creat o stare de pericol la adresa valorilor sociale ocrotite de lege referitor la funcționarii instituțiilor, având în vedere că interesul patrimonial indirect al parlamentarului poate influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, fiind astfel realizată urmarea imediată prevăzută în norma de incriminare.

Concluzionând, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, atât în privința laturii obiective cât și a celei subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Cu referire la

critica formulată

de inculpata I.L., prin care acesta a arătat că, în ceea ce o privește sunt incidente dispozițiile art. 22 C. pen. anterior, întrucât contractul individual de muncă din 17 februarie 2009 a încetat la data de 01 martie 2011 anterior sesizării A.N.I. cu privire la existența unui conflict de interese, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că,

aceasta critică este neîntemeiată, prin raportare la datele concrete ale cauzei.

Astfel, potrivit at. 22 C. pen. anterior (art. 34 C. pen. în vigoare ) „este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.”

Desistarea este condiționată de împiedicarea consumării infracțiunii, or în cauză infracțiunea s-a consumat la data încheierii contractului individual de muncă, respectiv la data de 17 februarie 2009, însăși inculpata recunoscând că, ulterior, pregătindu-și o lucrare de dizertație, a realizat că, prin încheierea respectivului contract de muncă, ar fi posibilă ipoteza unui „conflict de interese”, în sensul legii penale, împrejurare care, de altfel, a și justificat solicitarea sa de încetare a contractului de muncă al fiicei sale.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată totodată că neîntemeiate sunt și susținerile inculpatei referitoare la incidența în speță a cazului fortuit, caz care înlătură caracterul penal al faptei.

În acest sens, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile de existență ale cazului fortuit.

Astfel, pentru a putea reține incidența cazului fortuit este necesar ca rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului și făptuitorul să fie în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării, forței străine. Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere.

Or, în speță este exclusă cu desăvârșire existența unei asemenea cauze, încheierea contractului de muncă din

17 februarie 2009 a numitei

I.I.R. în funcția de referent la biroul parlamentar al inculpatei realizându-se propunerea și cu avizul inculpatei

.

Faptul că contractul de muncă a fost avizat de către direcțiile de specialitate nu poate fi asimilat cu imposibilitatea obiectivă a unui specialist de a determina conduita interzisă prin textul infracțiunii la care se referă practica C.E.D.O., având în vedere că avizul nu a avut ca obiect conținutul normei de incriminare.

În ceea ce privește stabilirea pedepsei aplicate inculpatei I.L., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpatei, care s-a prezentat, în mod constant, în fața procurorului și a instanței, necontestarea, în esență, a faptelor, lipsa antecedentelor penale, suma efectiv obținută în temeiul contractului de muncă, încetarea contractului din inițiativa acesteia, precum și calitatea sa de deputat în cadrul Parlamentului României.

În aceste condiții, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pedeapsa aplicată inculpatei I.L. de un 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253

1

C. pen. anterior a fost stabilită cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, dar și în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de

inculpata I.L. împotriva sentinței penale nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014.

În temeiul art. 275 C. proc. pen. apelanta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata I.L. împotriva sentinței penale nr. 1021 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 996/1/2014.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 martie 2015.