ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 170/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr. x/2016 la data de 26 mai 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 1000 RON reprezentând contravaloarea fânului, prunelor și nucilor de pe proprietatea sa, și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 769 din 12 septembrie 2017 Judecătoria Novaci a respins acțiunea, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 150 din 1 februarie 2018 Tribunalul Gorj, secția I civilă, a respins apelul reclamantului împotriva sentinței.

Prin Decizia nr. 584 din 19 septembrie 2018 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul reclamantului împotriva acestei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept și nemotivat, reclamantul A., arătând că deține acte conform cărora este proprietarul terenului în litigiu și că în mod greșit i-au fost respinse demersurile judiciare.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 13.11.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. (2) prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

În cauză, se constată că prin Decizia nr. 584/19.09.2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 150/01.02.2018 a Tribunalului Gorj. Decizia prin care se soluționează calea de atac a recursului este definitivă, potrivit textelor legale anterior menționate și nu mai poate fi atacată din nou cu aceeași cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 584 din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., împotriva Deciziei nr. 584 din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu B.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV