ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de prima instanță

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Botoșani a chemat în judecată pe

pârâtele Curtea de Conturi a României – Departamentul V - Direcția I și Curtea

de Conturi a României - Camera de Conturi Botoșani solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- anularea încheierii

nr. V/31/2010 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Conturi a României –

Departamentul V, Direcția I, înregistrată la A.J.P.S. Botoșani la data de 02

decembrie 2010;

- modificarea

parțială a Deciziei nr. 45 din 04 octombrie 2010 a Curții de Conturi a României

- Camera de Conturi Botoșani, prin anularea măsurilor prevăzute la punctele IV,

V, VI, IX și X.

În conformitate cu

prevederile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

modificată, reclamanta a solicitat și suspendarea executării măsurilor dispuse

prin Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Botoșani.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat faptul că, prin procesul-verbal de constatare nr.

6257 din 29 iulie 2010, încheiat de către Curtea de Conturi a României – Camera

de Conturi Botoșani, au fost nominalizate o serie de nereguli, ca urmare a

efectuării auditului financiar al contului de execuție a bugetului A.J.P.S.

Botoșani pe anul 2009.

Curtea de Conturi a

României - Camera de Conturi Botoșani a emis Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010

prin care a respins obiecțiunile formulate împotriva procesul-verbal de

constatare mai sus indicat.

Prin încheierea nr. V/31

din 24 noiembrie 2010, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul

Curții de Conturi a României – Departamentul V - Direcția I a respins pct. 1-3

din contestația reclamantei, respectiv cele care privesc pct. IV-IV, IX și X

din Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010.

Reclamanta a

prezentat în detaliu motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate

(a se vedea filele 3-8 dosar CAB).

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea

contestației reclamantei și a capătului de cerere având ca obiect suspendarea

executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010 a

Camerei de Conturi Botoșani ca neîntemeiate și nedovedite (a se vedea filele

31-37 dosar CAB).

de Apel

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4935

din 07 septembrie 2011, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de

reclamanta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Botoșani.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

2.1. Cu privire la măsura

nr. IV din actul administrativ atacat a constatat că s-a imputat reclamantei

faptul că a utilizat aplicații informatice cu un algoritm de calcul eronat și,

de asemenea, că a luat în calcul și venituri care nu au fost realizate în mod

efectiv de persoanele în cauză și asupra cărora nu s-a aplicat cota de impozit

pe venit.

În legătură cu

aplicațiile informatice, reclamanta a invocat dispozițiile art. 191 alin. (4)

din H.G. nr. 1025/2006, care prevăd faptul că: „Pentru luna în care s-a născut

copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a

născut copilul.”

Însă, interpretarea

acestui articol trebuie să se facă prin coroborare cu celelalte dispoziții legale,

respectiv art. 4 alin. (1) - (5) din același act normativ, care stabilesc:

„(1) Concediul și indemnizația

lunară pentru creșterea copilului, prevăzute de ordonanța de urgență, se acordă

persoanelor îndreptățite, dacă acestea au realizat venituri profesionale supuse

impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare

Codul fiscal, timp de 12 luni în ultimul an anterior datei nașterii copilului

sau, după caz, de la data la care s-a realizat încredințarea în vederea

adopției, s-a aprobat adopția ori s-a instituit plasamentul sau tutela.

(2) De drepturile

prevăzute la alin. (1) beneficiază și persoanele care realizează venituri

supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata

acestora.

(3) În calculul celor

12 luni prevăzute la alin. (1) se includ și fracțiunile de lună în care s-au

realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, precum și cele în

care solicitanții s-au aflat în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute

la art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, considerate, în înțelesul

ordonanței de urgență, lună întreagă.

(4) Prin fracțiune de

lună se înțelege efectuarea a cel puțin jumătate din zilele lucrătoare din acea

lună în care persoana îndreptățită a realizat venituri profesionale supuse

impozitului pe venit, potrivit Codului fiscal, ori s-a aflat în una sau mai

multe dintre situațiile prevăzute la alin. (7).

(5) Prin excepție, se

acceptă ca o singură dată fracțiunea de lună să fie constituită dintr-un număr

mai mic de zile lucrătoare decât cel prevăzut la alin. (4).”

În opinia primei

instanțe, luna în care se naște copilul nu poate fi luată în calcul decât ca

fracțiune de lună și venitul corespunzător acestei perioade se calculează

potrivit art. 191, însă, numai proporțional cu fracțiunea de lună până la momentul

nașterii copilului. Or, reclamanta a dublat venitul corespunzător lunii

anterioare fără a ține seama de faptul că, în luna în care a survenit nașterea

copilului, persoana îndreptățită a realizat venituri doar pentru o fracțiune de

lună.

Faptul că aceste

calcule sunt realizate printr-un program informatic unitar la nivel național nu

exonerează reclamanta de răspundere, întrucât actele prin care s-au acordat

indemnizații mai mari decât cele datorate emană de la reclamantă și recuperarea

sumelor nu se poate dispune decât tot de reclamantă.

2.2. În ceea ce

privește măsura nr. V, Curtea a constatat faptul că organele de control au

stabilit că reclamanta nu a procedat la sistarea plății indemnizației atunci

când se impunea acest lucru, în condițiile în care beneficiarii nu mai

îndeplineau condițiile pentru acordarea acesteia.

Reclamanta nu neagă

faptul că există situații în care, potrivit dispozițiilor legale, se impunea

suspendarea plății indemnizației, însă afirmă că nu are nicio culpă decurgând din

faptul că nu a fost suspendată plata, întrucât nu are posibilitatea să facă

acest lucru fără informații pe care trebuie să le primească de la alte

autorități.

Curtea apreciază că

aceste susțineri sunt neîntemeiate, deoarece nu este relevant dacă reclamanta are

sau nu o culpă decurgând din nesuspendarea plății indemnizației. În speță,

relevant este să se stabilească dacă reclamanta era singurul organ competent să

dispună această măsură.

În concepția

judecătorului fondului, în condițiile în care reclamanta avea obligația să

dispună măsura suspendării plății indemnizației, aceasta avea obligația să

uzeze de toate mijloacele legale pentru identificarea situațiilor în care sunt

incidente aceste dispoziții legale.

Faptul că suspendarea

se dispune pe baza unor informații furnizate de alte instituții nu este de

natură să exonereze reclamanta de obligația de a întreprinde toate demersurile

pentru aplicarea legii, în condițiile în care avea posibilitatea să solicite în

mod expres furnizarea acestor informații de la autoritățile competente cu care

trebuie să comunice în mod permanent, conform art. 17 din O.U.G. nr. 116/2007.

Această comunicare nu este unilaterală și nu justifică pasivitatea reclamantei

în condițiile în care obligația de a dispune măsura suspendării îi incumbă în

totalitate.

2.3. În ceea ce

privește măsura nr. VI, Curtea a constatat că organele de control au imputat

reclamantei că nu a fost stabilită în mod corect baza de calcul pentru

acordarea indemnizației, întrucât – „în baza de calcul a indemnizației au fost

incluse și alte venituri decât cele realizate din activități profesionale

supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind

Codul fiscal, respectiv veniturile din dividende care, conform art. 65 alin. (1)

din Legea nr. 571/2003 sunt venituri din investiții, contrar art. 1 din O.U.G.

148/2005 și art. 2 alin. (4) din Normele Metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006.

Astfel, unele

indemnizații au fost stabilite pe baza veniturilor nete impozabile realizate și

nu pe baza celor rezultate după deducerea impozitului pe venit, contrar

prevederilor art. 5 din aceleași norme metodologice.

De asemenea, la

stabilirea indemnizațiilor s-au luat în calcul venituri pentru care nu există

dovada realizării acestora sau a achitării impozitului pe venitul aferent,

contrar prevederilor art. 6 alin. (5) din normele metodologice.

În plus,

indemnizațiile stabilite pe baza unor venituri anticipate din activități

independente nu au mai fost recalculate ulterior, contrar prevederilor art. 19

din normele metodologice.”

Cu privire la aceste

constatări reclamanta a invocat aceleași aspecte ca și la punctul anterior,

respectiv lipsa informațiilor de la alte autorități publice, iar Curtea de apel

a aplicat același raționament.

2.4. În ceea ce

privește măsurile dispuse la punctele nr. IX și nr. X din actul atacat,

referitoare la verificarea condițiilor de eligibilitate a persoanelor care

beneficiază de alocație complementară sau de susținere și cu privire la condițiile

în care se suspendă aceste drepturi, Curtea constată că, similar punctelor

anterioare, competența în emiterea actului revine reclamantei, fapt ce atrage

răspunderea sa pentru legalitatea actului.

De asemenea,

suspendarea dreptului se dispune de către autoritatea publică reclamantă, care

are obligația de a comunica cu toate autoritățile publice pentru realizarea

competențelor sale. Faptul că, în același timp, o serie de autorități publice

au obligația de a comunica aceste informații nu justifică atitudinea pasivă a

reclamantei și nici nu o exonerează de răspundere în situația emiterii de acte

nelegale.

Mai mult, recuperarea

sumelor nu se poate face decât prin acte emise de reclamantă, astfel încât

obligarea acesteia să întreprindă toate măsurile pentru recuperarea sumelor

achitate în mod nelegal este perfect justificată.

2.5. Cât privește

suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010

a Camerei de Conturi Botoșani, Curtea constată că, în condițiile în care nu au

fost identificate motive de nelegalitate, nu se poate dispune măsura

solicitată, întrucât nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 15 din Legea nr.

554/2004, modificată.

de reclamanta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Botoșani.

În memoriile de

recurs, partea a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii în parte

a acțiunii, în privința anulării și suspendării efectelor măsurii prevăzute la pct.

IV din Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Botoșani,

menținută prin încheierea nr. V/31/2010 din 24 noiembrie 2010 a Curții de

Conturi a României – Departamentul V, Direcția I.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

3.1. Prima instanță a

aplicat greșit prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

La acest punct,

recurenta arată că sunt întrunite condițiile impuse de textul legal anterior

indicat - cazul bine justificat și paguba iminentă – pentru a se putea dispune

suspendarea punerii în executare a măsurii prevăzute la pct. IV din Decizia nr.

45 din 04 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Botoșani.

Cu privire la prima

condiție, recurenta arată următoarele aspecte:

Instanța de fond nu a

luat în considerare faptul că, o dată cu intrarea în vigoare a Ordinului

M.M.F.P.S. nr. 68/2009, au fost aprobate Instrucțiunile de aplicare a unor

prevederi din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr.

1.025/2006 (s-a clarificat prin anexa 2 pct-ul II care sunt cele 12 luni ce se

iau în calcul).

Astfel,

instrucțiunile precizează că prima lună este luna nașterii copilului, iar cea

de a 12-a lună este „a II-a lună anterioară lunii nașterii copilului".

Instrucțiunile de aplicare a prevederilor legale în materie preiau așadar,

dispozițiile art. 191 alin. (4) din H.G. nr. 1025/2006, dovedind fără echivoc

faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu aplicarea greșită a

legii.

Anexa 4 din H.G. nr. 1025/2006

prevede formularul tip al adeverinței eliberate de angajator prin care este

stabilita îndeplinirea condiției de a beneficia de dreptul la indemnizație

(vocația la drept), respectiv faptul că solicitantul a realizat venituri

profesionale supuse impozitului pe venit sau stagiu de cotizare, în sistemul

public de pensii, timp de 12 luni în ultimul an anterior datei nașterii

copilului sau, după caz, de la data la care s-a realizat încredințarea în

vederea adopției, s-a aprobat adopția ori s-a instituit plasamentul sau tutela.

În plus, Anexa 2 la

Ordinul M.M.F.P.S. nr. 68/2009 stabilește si mai clar voința legiuitorului,

reglementând distinct:

- prin punctul I:

"Referitor la îndeplinirea condițiilor de acordare a concediului și

indemnizației pentru creșterea copilului" - necesitatea îndeplinirii

condițiilor de acordare a dreptului prin precizarea perioadei de timp în care

solicitantul a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit sau

stagiu de cotizare în sistemul public de pensii (timp de 12 luni în ultimul an

anterior datei nașterii copilului sau, după caz, de la data la care s-a

realizat încredințarea în vederea adopției, s-a aprobat adopția ori s-a

instituit plasamentul sau tutela, pentru a se acorda dreptul);

- iar, la punctul II:

"Referitor la veniturile realizate în ultimele 12 luni anterioare datei

nașterii copilului, reprezentând suma încasată de persoana îndreptățită,

conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din

instrucțiuni) în care este evidențiată perioada necesară stabilirii bazei de

calcul a indemnizației: "prima lună este luna nașterii copilului" iar

cea de a 12-a lună este „a II-a lună anterioară lunii nașterii copilului".

În opinia recurentei,

prima instanță a extras din context prevederile alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1025/2006,

cu toate că acestea se completează cu prevederile alin. (4) din același

articol, în virtutea regulii de interpretare sistematică a dispozițiilor

legale.

Cu privire la cea

de-a doua condiție, recurenta arată există riscul producerii unui prejudiciu în

situația punerii în executare a măsurii aflate în discuție, întrucât se

urmărește recuperarea unui prejudiciu nereal.

3.2. Măsura de la pct.

4 din Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010 a Curții de Conturi a României -

Camera de Conturi Botoșani a fost menținută de către prima instanță cu

aplicarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 1025/2006.

În dezvoltarea

acestei critici, recurenta a arătat faptul că dublarea veniturilor din luna

anterioară nașterii copilului este prevăzută de art. 191 alin. (4) din H.G. nr.

1025/2006: „Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul

realizat în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.”

În opinia recurentei,

luna nașterii copilului este una dintre cele 12 luni luate ca bază de calcul a

indemnizației pentru creșterea copilului.

Măsura privind

dublarea veniturilor din luna anterioară lunii nașterii copilului a fost

prevăzută de legiuitor ca o facilitate acordată beneficiarilor, întrucât în

baza de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului se iau în considerare

luni întregi, calendaristice, iar nașterea poate surveni în orice moment al

lunii. La fel se acordă beneficiarului facilitate în cazul eligibilității referitor

la luarea în calcul a lunii întregi calendaristice și nu a fracțiunii de lună,

conform art. 4 din H.G. nr. 1025/2006.

Modalitatea de calcul

pe care Camera de Conturi Botoșani o indică în procesul-verbal de constatare

aflat în discuție, cât și la pct. 5 din Decizia nr. 45 din 04 octombrie 2010,

respectiv aceea de a include și veniturile din a 12-a lună anterioară datei de

naștere a copilului, este imposibil de pus în aplicare. În concret, calculul

din formularul prevăzut în anexa nr. 2 la pct-ul II din Normele metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin Ordinul M.M.P.S. nr. 68/2009, se

oprește la a 11-a lună anterioară lunii nașterii copilului. Pentru aducerea la

îndeplinire a dispozițiilor intimatelor de la acest punct s-ar exceda prevederilor

legale în materie, deoarece ar fi necesar să se solicite celor 3.284 de

beneficiari să comunice veniturile din cea de-a 12-a lună anterioară datei

nașterii copilului, în condițiile în care documentația prevăzută de lege nu le

evidențiază. Fiecare dintre beneficiari ar trebui să solicite aceste adeverințe

de la angajatori.

Prima instanță a

reținut în considerentele sentinței atacate faptul că instituția a utilizat

aplicații informatice care au un algoritm de calcul eronat la stabilirea bazei

de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului și prin aceasta au fost

luate în calcul și venituri ce nu au fost realizate în mod efectiv de

persoanele în cauză și asupra cărora nu s-a aplicat cota de impozit pe profit.

Recurenta apreciază

faptul că argumentația primei instanțe încalcă dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr.

148/2005, aprobate prin Ordinul M.M.P.S. nr. 68/2009, ale art. 4, art. 41, art.

5 și art. 191 din H.G. nr. 1025/2006.

Concluzia exprimată

de către recurentă este aceea că judecătorul fondului nu a făcut distincția

corespunzătoare între prevederile legale prin care sunt reglementate condițiile

pe care trebuie să le îndeplinească persoanele pentru a beneficia de acest

drept și dispozițiile care stabilesc modul de calcul al indemnizației.

Pe cale de

consecință, prima instanță, prin soluția pronunțată în cauza de față, a

menținut măsurile statuate prin actele administrative ce fac obiectul

litigiului, însă, în motivare, a arătat că modalitatea de calcul a

indemnizației pentru creșterea copilului este alta, prin luarea în calcul, la

stabilirea indemnizației, a lunii în care se naște copilul, numai ca fracțiune

de lună. Venitul corespunzător acestei luni urmează să se calculeze, potrivit art.

191 din H.G. nr. 1025/2006, proporțional cu fracțiunea de lună până la momentul

nașterii copilului (în condițiile în care actul normativ nu prevede stabilirea

bazei de calcul a indemnizației cu fracțiuni de lună).

formulate de intimata Curtea de Conturi a României

Intimata a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (a se vedea

filele 94-99 dosar I.C.C.J.).

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de către recurentă și a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Botoșani a investit instanța de

contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect:

- anularea încheierii

nr. V/31/2010 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Conturi a României –

Departamentul V, Direcția I, înregistrată la A.J.P.S. Botoșani la data de 02

decembrie 2010;

- anularea parțială a

Deciziei nr. 45 din 04 octombrie 2010 a Curții de Conturi a României - Camera

de Conturi Botoșani, în privința măsurilor prevăzute la punctele IV, V, VI, IX

și X.

Totodată, reclamanta

a solicitat și suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 45 din

04 octombrie 2010 a Camerei de Conturi Botoșani.

Prima instanță a

respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată pentru motivele prezentate la pct.

I.2. din decizie.

Această soluție nu

este împărtășită de către instanța de control judiciar pentru că reflectă o

abordare superficială a cauzei.

Înalta Curte

apreciază că sentința contestată este criticabilă din perspectiva art. 3041 C.

proc. civ., în privința modului în care a fost motivată soluția de respingere a

acțiunii, și, în consecință, de menținere a actelor administrativ-fiscale ce

fac obiectul prezentei cauze.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Astfel, conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse

și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte,

dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales

în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al

mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față,

examinând considerentele sentinței, instanța de control judiciar apreciază că,

într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, curtea de

apel nu a lămurit situația de fapt existentă în cauză în temeiul materialului

probator existent la dosar.

Mai mult decât atât,

judecătorul fondului a reținut un mod de calcul al indemnizației pentru

creșterea copilului diferit de cel consemnat în actele fiscale deduse judecății

și, cu toate acestea, a apreciat că actele administrative contestate sunt

legale.

Așadar, Înalta Curte

apreciază că este fondată critica recurentei prezentată la pct. 3.2. din

prezenta decizie.

În concluzie,

instanța de control judiciar constată că nemotivarea hotărârii judecătorești

sub aspectele de esență invocate în cauză echivalează cu necercetarea fondului

cauzei, atrăgând casarea sentinței, în condițiile art. 20 alin. (3) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.

În raport de motivul

de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai

impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Pentru toate

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1), (2) și

(5) teza I și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Botoșani, secția de

contencios administrativ și fiscal, cu aplicarea dispozițiilor art. 725 alin. (2)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială împotriva sentinței

nr. 4935 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Botoșani - S.C.A.F.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013.