ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la data de 22 septembrie 2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș a solicitat refacerea înscrisurilor lipsă din Dosarele nr. x/1997 și nr. y/1997 ale Tribunalului Mureș.

Prin Sentința nr. 56 din 29 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș, dispunându-se refacerea înscrisurilor lipsă din Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureș - raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. B., completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul ing. B., precum și a înscrisului lipsă din Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureș, conexat la Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureș - cererea de chemare în judecată depusă în Dosarul nr. x/1997, fiind respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în baza temeiului de drept indicat de reclamant - art. 583 alin. (2) vechiul C. proc. civ., acesta a solicitat părților între care s-au purtat litigiile care au generat înscrisurile a căror refacere se solicită, precum și avocaților care au reprezentat părțile, atât depunerea unor copii de pe înscrisurile a căror refacere se solicită în dosar, cât și a altor înscrisuri care confirmă existența înscrisurilor obiect al litigiului.

Ținând astfel cont de înscrisurile depuse, Tribunalul a reținut că existența raportului expertiză tehnică, întocmit de expertul ing. B. și a completării la raportul de expertiză este confirmată de poziția procesuală avută de părțile litigante, care niciuna nu neagă existența acestor înscrisuri, coroborat cu cele consemnate în încheierile de ședință din Dosarul nr. x/1997.

Cu privire la cererea de chemare în judecată depusă în Dosarul nr. x/1997 s-a constatat că existența acesteia este confirmată de poziția părților care, de asemenea, nu neagă existența acestor înscrisuri, coroborată cu întâmpinarea din Dosarul nr. x/1997, depusă de pârâtă.

Cu privire la înscrisurile menționate, instanța a reținut că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 583 C. proc. civ., subînțeleasă din modul de redactare a textului, aceea de a fi existat aceste înscrisuri, precum și condiția ca dosarele sau înscrisurile să fie dispărute, în contextul în care nu se regăsesc în cuprinsul Dosarului nr. y/1997, atașat la Dosarul nr. x/1997.

În ceea ce privește încheierile din 17 aprilie 1998 și 29 ianuarie 1999, emise în Dosarul nr. x/1997, instanța a reținut că în cazul lor nu este îndeplinită condiția ca ele să fie dispărute, în condițiile în care în cuprinsul Dosarului nr. z/1997, atașat la Dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la fila 130 se află încheierea din 17 aprilie 1998, iar la fila 175, încheierea din 29 ianuarie 1999.

În ceea ce privește cererea de refacere a Dosarului nr. y/1997, atașat la Dosarul nr. x/1997 și a altor acte doveditoare existente în acest dosar, instanța a observat că cererea de chemare în judecată în dosarul nr. x/1997 a fost depusă la data de 25 noiembrie 1997, iar la data de 23 ianuarie 1998, Dosarul nr. x/1997 a fost conexat la Dosarul nr. x/1997. Potrivit Tribunalului, în aceste condiții, ulterior acestui moment probele administrate în aceste două Dosare nr. y/1997 și nr. x/1997 sunt comune, neexistând alte acte doveditoare administrate în Dosarul nr. x/1997.

Cât privește alte acte doveditoare depuse în Dosarul nr. x/1997, anterior acestui moment, instanța a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că singurul înscris la care se face referire este Contractul de execuție lucrări nr. 473/15.12.1995, care însă se regăsește în Dosarul nr. x/1997, astfel că acesta nu reprezintă înscris dispărut.

O eventuală susținere a reclamantei, potrivit căreia s-au depus și alte înscrisuri nu a fost primită, din moment ce în cererea de chemare în judecată nu se menționează despre depunerea lor, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 583 C. proc. civ., subînțeleasă din modul de redactare a textului, aceea de a fi existat aceste înscrisuri la dosar. În plus, s-a apreciat că este greu de acceptat că într-un interval atât de scurt de timp 25 noiembrie 1997 - 23 ianuarie 1998, cât Dosarul nr. x/1997 a avut o existență de sine stătătoare să se fi depus și alte înscrisuri, dat fiind faptul că în acest dosar a avut loc un singur termen 16 ianuarie 1998, aspect ce rezultă din citația de la fila 77 dosar, până la care nu s-a încuviințat nicio probă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Societatea A. SRL, solicitând anularea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost precizată la data de 23 septembrie 2014, refacerea în integralitate a Dosarului nr. x/1997 a Tribunalului Mureș, în cadrul căruia nu se mai regăsesc următoarele înscrisuri: Dosarul nr. x/1997, conexat la Dosarul nr. x/1997, în conținutul căruia trebuie să se regăsească toate înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată a cărei refacere s-a dispus de către prima instanță - facturi, chitanțe, contracte, acte tehnice, modalități de calcul, întâmpinare, citații, încheieri etc.

Prin Decizia civilă nr. 570/A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinței nr. 56 din 29 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că ceea ce contestă apelanta este respingerea cererii de reconstituire în privința altor înscrisuri doveditoare, sens în care în motivarea cererii de apel a arătat înscrisurile a căror refacere a fost omisă de tribunal.

Trecând de ambiguitatea categoriei de "alte acte doveditoare", indicată în cererea de refacere de apelantă și individualizată ulterior, instanța a reținut că înscrisurile indicate în cererea de apel nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 583 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea deciziei atacate ca fiind nelegală și nefondată, în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să fie admis apelul astfel cum a fost formulat, anularea în parte a Sentinței nr. 56 din 29 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în Dosarul nr. x/2014 și admiterea cererii introductive astfel cum aceasta a fost precizată la data de 23 septembrie 2014.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate, recurenta arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea acestora, recurenta precizează că susținerile primei instanțe cu privire la nerefacerea următoarelor înscrisuri este neîntemeiată, respectiv: citația pentru termenul de judecată din 17 aprilie 1998; chitanța vizând dovada plații taxei de timbru și a timbrului judiciar; completarea de acțiune depusa la data de 17 aprilie 1998, cu lista facturilor aferente în baza cărora și-au întemeiat pretențiile; memoriul depus la data de 14 septembrie 1998; chitanța vizând dovada plații taxei de timbru și a timbrului judiciar; tabel facturi; completare de acțiune din 22 decembrie 1998; lista facturi; chitanța vizând dovada plații taxei de timbru și a timbrului judiciar; situații de lucrări și facturi aferente acestora înaintate pârâtei.

Astfel, înscrisurile depuse de către recurentă sunt înscrisuri care au făcut parte integrantă din dosarul a cărui reconstituire se solicită în prezenta cauză.

În opinia recurentei, apare ca deplin neîntemeiată soluția instanței de apel de a dispune menținerea hotărârii apelate prin care s-a dispus refacerea doar a raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. B., a completării la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. B., precum și a înscrisului lipsă din Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureș, conexat la Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureș, cererea de chemare în judecată depusă în Dosarul nr. x/1997.

Chiar dacă în ceea ce privește încheierile din 17 aprilie 1998 și 29 ianuarie 1999 recurenta nu formulează critici, în ceea ce privește celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către aceasta, apreciază că nu se justifică soluția primei instanțe de a dispune respingerea refacerii acestora. Este neîntemeiată aprecierea primei instanțe potrivit căreia în cuprinsul Sentinței civile nr. 1412 din 23 noiembrie 2000, precum și în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată în Dosarul nr. x/1997 nu se face referire la alte documente în afara Contractului de execuție lucrări nr. 473 din 15 decembrie 2015 și alte acte, având în vedere că în cuprinsul acesteia sunt indicate toate facturile emise și neachitate de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș.

Arătă de asemenea, că este neîntemeiată soluția instanței și din perspectiva faptului că intimata Municipiul Târgu Mureș nu s-a opus în nici un moment refacerii acestor înscrisuri depuse de recurentă. Astfel prima instanță trebuia să procedeze la refacerea acestora, astfel cum s-a solicitat, argumentele invocate de instanță pentru a respinge cererea de refacerea fiind nefondate.

Mai mult decât atât, recurenta apreciază că instanța nu a motivat soluția pentru care nu a dispus refacerea celorlalte înscrisuri depuse la data 14 martie 2017, astfel cum au fost indicate de către aceasta.

Or, aceasta constituie o omisiune gravă din partea primei instanțe, judecătorul nefăcând nicio apreciere cu privire la aceste înscrisuri sau la motivul pentru care nu s-a dispus refacerea acestora. Toate aceste înscrisuri depuse de recurentă au făcut parte din Dosarul nr. x/1997, intimata necontestând acest fapt, astfel că se impune în mod clar refacerea acestora și includerea lor în dosar.

Mai arată recurenta, că în cuprinsul Sentinței nr. 1412 din 23 octombrie 2000 se face referire expresă la cele două completări de acțiune depuse la dosarul cauzei la data de 17 aprilie 1998 și 29 ianuarie 1999. Mai mult decât atât, aceste două completări de acțiune au generat "disputa juridica" în baza căreia s-a pronunțat de către înalta Curte de Casație și Justiție Decizia nr. 4082 din 11 decembrie 2006 în Dosarul nr. x/2006 prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei către Curtea de Apel Târgu Mureș tocmai pentru a se analiza creanța solicitată de către recurenta prin cele două completări de acțiune.

În acest sens, recurenta susține că nu întâmplătoare este vehemența Municipiului Târgu Mureș în a se opune la reconstituirea acestor două completări de acțiune, întrucât prin contestația la titlu care face obiectul Dosarului nr. x/2013 al Înaltei Curți acesta tinde la diminuarea creanței pe care recurenta o are de încasat.

Tot în acest context, recurenta arată că, în condițiile în care, la dosarul cauzei nu se vor regăsi cele două completări de acțiune care au argumentat creanța acesteia, Municipiul Târgu Mureș va invoca faptul că instanța nu se poate pronunța decât pe înscrisurile existente la dosarul cauzei și astfel să analizeze decât creanța inițial solicitată de recurentă.

Pentru toate aceste considerente, recurenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă la data de 28 februarie 2018, intimatul-pârât Municipiul Târgu Mureș prin Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș a solicitat pe fondul cauzei respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul recurentei A. SRL este nefondat și va fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

Din această perspectivă, recurenta susține că instanța, în mod greșit a aplicat dispozițiile prevăzute de art. 583 C. proc. civ., așa încât apare ca neîntemeiată soluția instanței de apel de a dispune menținerea hotărârii apelate.

Această critică nu poate fi primită, având în vedere că înscrisurile indicate în cererea de apel nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 583 C. proc. civ., față de împrejurarea că, atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, faptul că Dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Mureș a avut o existență de sine stătătoare în perioada 25 noiembrie 1997 - data înregistrării cererii de chemare în judecată și 23 ianuarie 1998 - data la care a fost conexat la Dosarul nr. x/1997, moment de la care probele au devenit comune, neexistând alte acte doveditoare administrate în Dosarul nr. x/1997.

În acest context, se reține că în mod corect ambele instanțe au constatat că nu există alte înscrisuri dispărute, în sensul celor vizate de art. 583 C. proc. civ., care să fi existat în Dosarul nr. x/1997, în perioada 25 noiembrie 1997 - 23 ianuarie 1998, în afara celor menționate ca fiind depuse în cererea de chemare în judecată.

Tot în același context, Înalta Curte observă că demersul recurentei vizează refacerea unor înscrisuri în posesia cărora se află aceasta, având în vedere că provin de la recurentă.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea acestui motiv a reiterat susținerile făcute în fața instanțelor de fond și de apel, exprimând chestiuni de fond legate de aprecierea probatoriului administrat în cauză.

Mai mult decât atât, în argumentarea memoriului de recurs, recurenta a supus spre analiză critici ce vizează considerentele primei instanțe, aspecte care nu pot face obiectul verificărilor de către instanța de recurs, în raport cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

De asemenea, în susținerea acestui motiv de recurs recurenta nu aduce critici care să vizeze lipsa temeiului legal, situație în care urma să demonstreze lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei atacate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.

Față de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentei vizează greșita interpretare a probatoriilor administrate în cauză, aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei în această fază procesuală, având în vedere caracterul nedevolutiv al recursului și împrejurarea că recurenta a avut la dispoziție calea de atac a apelului, în care toate chestiunile invocate au fost puse în discuție și soluționate.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., pe care recurenta nu le-a citat și nici nu a argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.

În acest sens Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentei, că instanța de apel a analizat fiecare dintre înscrisurile menționate abia în cererea de apel ca fiind dispărute, arătând pentru fiecare în parte fila din Dosarul nr. x/1997, la care acestea se regăsesc cusute.

De asemenea, s-a mai reținut că, în mod corect, instanța de apel a apreciat că aceste completări au fost avute în vedere de prima instanță când s-a dispus refacerea lor, iar în legătură cu alte acte depuse în Dosarul nr. x/1997, prima instanță a reținut în mod temeinic că în cererea de chemare în judecată nu se menționează despre depunerea lor.

Astfel, sub acest aspect nu poate fi reținută nelegalitatea întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât argumentele recurentei care vizează probele dosarului nu conduc la concluzia evocată, constând în faptul că, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină" și prin urmare, critica nu va fi reținută.

În concluzie, față de cele ce preced, cu sublinierea că prin motivele de recurs, în realitate s-a urmărit să se repună în discuție mijloacele de probă și de apărare și că aceste chestiuni țin de temeinicie și nu de nelegalitate, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 570/A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 570/A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.

Procesat de GGC - LM