Decizia nr. 795/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat: - anularea în parte a Deciziei nr. 12/13.02.2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în ceea ce privește valoare de referință sectorială de 405 RON, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia; - emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 9 aprilie 2015; - obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională Justiție, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au admis contestațiile și au dispus recalcularea salariilor potrivit grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și a Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; - obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-am fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și la care solicităm a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4414 din 17 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca rămasă fără obiect; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. S-a admis acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani. A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava să emită o nouă decizie prin care aceste drepturi să fie acordate reclamanților începând cu data de 09.04.2015. A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestora începând cu data de 09.04.2015 și cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4414 din 17 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât drepturile pretinse de reclamanți au fost acordate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, prin acte administrative emise în executarea legii. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurenții-pârâți că decizia de salarizare contestată de reclamanți a fost emisă prin includerea majorărilor de 2%, 5% și 11%, începând cu data de 22 decembrie 2016, calculate având la bază o valoare sectorială de referință de 405 RON, majorată cu 10% acordată începând cu data de 1 octombrie 2016, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 aprobată prin Legea nr. 250/2016, solicitarea acordării drepturilor salariale începând cu 9 aprilie 2015 fiind vădit neîntemeiată, în condițiile în care la acea dată nu exista un astfel de salariu la care să se facă raportarea, această chestiune fiind stabilită prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, a cărei neretroactivitate înțeleg recurenții să o invoce în prezentul recurs. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 3ind. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 și avându-se în vedere Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale a fost emis Ordinul nr. 332/2017 al procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind salarizarea procurorilor din unitățile de parchet, începând cu data de 1 octombrie 2016, avându-se în valoare noua valoare de referință sectorială de 405 RON aflată în plată, la data de 9 aprilie 2015 neexistând în plată, în cadrul familiei ocupaționale "justiție", nicio indemnizație calculată prin raportare la valoare sectorială de 405 RON. S-a mai considerat de către recurenții-pârâți că, față de netemeinicia capătului principal de cerere, în opinia acestora, instanța de fond a admis în mod greșit și cererile accesorii privind actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație și dobânda legală, făcând trimitere la dispozițiile Legii nr. 500/2002 în justificarea susținerii privind imposibilitatea aplicării indicelui de inflație, și la neîndeplinirea condiției preexistenței unei convenții între reclamanți și pârâți cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care prevederile art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. nu sunt aplicabile în cauză.

Apărările formulate în recurs În cauză nu s-a formulat întâmpinare la recurs, intimații-reclamanți depunând la dosar, la data de 26 februarie 2018, note de ședință și înscrisuri.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 22 ianuarie 2020, recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a depus la dosar concluzii scrie prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, având în vedere emiterea de către acest pârât a Deciziei nr. 76/19.06.2018, atașată, acestea fiind comunicate celorlalte părți, care nu au formulat puncte de vedere. Prin încheierea din data de 12 februarie 2020 s-a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de intimații-reclamanți, ca rămasă fără obiect. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte reține că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi și Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni. Prin Decizia nr. 12 din 13.02.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON la care se aplică majorarea de 10% prevăzută de Legea 293/2015 începând cu data de 01.10.2016, decizie contestată de către aceștia. Astfel, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții au solicitat, în contradictoriu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, anularea în parte a Deciziei nr. 12/13.02.2017, obligarea pârâtului să emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, precum și obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat, respectiv la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale reținute și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, calculate până la data plății efective. Prin sentința recurată a fost admisă acțiunea, a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să emită o nouă decizie prin care drepturile salariale solicitate să fie acordate reclamanților începând cu data de 09.04.2015, iar pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost obligat la plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestora începând cu data de 09.04.2015 și cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective. Înalta Curte constată că, la data de 19 iunie 2018, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a emis Decizia nr. 76/2018, în care s-au decis următoarele: "În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, specialiștii IT, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Parchetelor de pe lângă Tribunalele Suceava și Botoșani, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 421,36 RON. (...) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, specialiștii IT, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Parchetelor de pe lângă Tribunalele Suceava și Botoșani, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,50 RON. (...) Managerii economici din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Tribunalelor Suceava și Botoșani vor lua măsuri de aducere la îndeplinire a dispozițiilor prezentei decizii. (...)" Instanța de control judiciar apreciază că emiterea de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a Deciziei nr. 76/2018 nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât, având în vedere că la acest moment actul contestat nu își mai produce efectele fiind înlocuit de Decizia nr. 76/2018, prin care a fost satisfăcută pretenția reclamanților de a le fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, motiv pentru care folosul practic imediat urmărit de reclamanți nu mai este justificat decât față de cererea de calculare/plata a acestor drepturi salariale, astfel cum s-a solicitat prin acțiune. În aceste condiții, urmare a admiterii recursului, în rejudecare, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra subzistenței interesului reclamanților în promovarea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, neputându-se reține lipsa de obiect a acțiunii de față, care este reprezentat atât de anularea actului administrativ vătămător și de emiterea unui nou act care să respecte legislația aplicabilă, capăt de cerere față de care se va reține lipsa interesului, ci și de plata despăgubirilor cuvenite ca urmare a emiterii acestui act. Astfel, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care urmărește a-l obține o persoană prin inițierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune. Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acțiunii, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii acțiunii. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția interesului reclamanților a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a Deciziei nr. 76/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Parchetelor de pe lângă Tribunalele Suceava și Botoșani este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (art. 2 și urm.), și a satisfacerii pretențiilor reclamanților, în sensul că, potrivit noii decizii de salarizare care a înlocuit decizia contestată de reclamanți, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referință mai mare decât cea solicitată prin acțiune și acordată prin sentința recurată, interesul sub acest aspect nu mai este actual. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin emiterea Deciziei nr. 76/2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamanți, fiind realizat folosul practic urmărit de aceștia, astfel că demersul judiciar formulat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a devenit lipsit de interes, urmând să fie respins ca atare. Constatând că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația subsecventă de plată către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestora începând cu data de 09.04.2015 și cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective, Înalta Curte urmează să mențină aceste dispoziții, având în vedere că prin emiterea deciziei de salarizare de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și rămânerea ca lipsit de interes a acestui capăt de cerere nu este atrasă modificarea sentinței atacate în ceea ce privește recalcularea/plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plății efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte și îndeplinirea acestor obligații. Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalității actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptățită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât și din beneficiul nerealizat. Astfel, cu privire la cererea de plată a despăgubirilor formulată de reclamanți, Înalta Curte reține că, prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportat la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, astfel cum prevedeau dispozițiile legale, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanților, în înțelesul art. 1531 din C. civ. din 2009, condițiile angajării răspunderii fiind îndeplinite. Prin urmare, reclamanții au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 la zi. În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009. În consecință, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuși emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, cu efecte de la data de 9 aprilie 2015, Înalta Curte urmează să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, ca devenit lipsit de interes; va menține celelalte dispoziții ale sentinței.