ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 26 septembrie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S. C. A. S.R.L. legal reprezentată de către B. în calitate de administrator și convențional reprezentată de Cabinet de Avocat C., a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării Ordinului Președintelui A.N.A.F nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, în ceea ce privește aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare, până la pronunțarea instanței de fond.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 23 din 13 februarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect " suspendare executare act administrativ" formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a suspendat executarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.
A obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către reclamanta A. S.R.L a sumei de 2350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazul prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare ca lipsită de interes, întrucât dispoziția din OPANAF nr. 3236/2018 care a determinat formularea cererii de suspendare în discuție, este în prezent abrogată cu caracter definitiv prin OPANAF nr. 508/2019.
În subsidiar, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile prevăzute de lege pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ emis de pârâtă.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca fiind lipsit de interes, iar în subsidiar ca neîntemeiat.
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.
II. Soluția instanței de recurs
Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat și îl va anula pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013:"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50 % din taxa datorată la suma contestat, dar nu mai puțin de 100 lei…" Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, statuează în mod expres că:
"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:
"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
În cauză, se constată că prin rezoluția judecătorului s-a pus în vedere recurentului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
Sub acest aspect se constată că, prin citația emisă la data de 17.05.2019 recurentei i s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii.
Or, în speță, se constată că, până la termenul de judecată de astăzi, 26 septembrie 2019, recurenta- pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță, astfel că este incidentă sancțiunea anulării recursului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă, prin apărător ales, a solicitat, în cadrul dezbaterilor, acordarea cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, respectiv factura fiscală nr. x/19.09.2019, în cuantum de 500 RON, și factura fiscală nr. x/19.09.2019, în cuantum de 1500 RON, reprezentând servicii juridice prestate conform contract de asistență juridică nr. x/2019.
Potrivit disp. art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Pentru aceste motive, ca urmare a anulării recursului ca netimbrat, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca netimbrat.
Va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, în sumă de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 23 din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.