ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4431/2018

Ședința publică din data de 17 octombrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 12.06.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând în contradictoriu și cu persoana vinovată de producerea accidentului, intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 382.856,18 RON, reprezentând: 319.579,45 RON contravaloarea despăgubirilor achitate de A. asiguratului său CASCO pentru reparația auto x; 63.276,73 RON penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la data de 15.11.2013 (15 de zile de la data primirii dosarului de către parata B. S.A.) și până la data de 01.06.2014 și la plata penalităților de întârziere de 0,1% zi, în continuare, până la achitarea integrală a debitului. Reclamanta a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6118 din 05 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul forțat C.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 282.967,33 RON cu titlu de despăgubiri și penalități de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data de 15.11.2013 și până la data plății efective a debitului; a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 15.120,19 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor încuviințate, onorariu expert parte și onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 2053/A/2016 din 06 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 6118 din 05 noiembrie 2015.

Pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2053/A/2016 din 06 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 06 iunie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Intimata a depus punct de vede cu privire la raport.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul dedus judecății are ca obiect decizia civilă nr. 2053/A/2016 din 6 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 98 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. prevede:

"(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății."

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, prin capătul principal de cerere, obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 382.856,18 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 12 iunie 2014, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.

Hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, cum este și cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunțată la data de 6 decembrie 2016, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2053/A/2016 din 6 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2018.