ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3583/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 15.05.2015, reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta D. S.A. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor prevăzute la pct. III.7 din contractul de credit nr. x/10.07.2008 privitoare la comisionul de acordare, precum și la comisionul de administrare și restituirea sumelor achitate cu acest titlu; constatarea caracterului abuziv al clauzei de la pct. 5.1 din contractul de credit și stabilizarea cursului CHF/leu la cursul de la data contractării.

Prin sentința civilă nr. 10614 din 19 octombrie 2015, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 7160 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta D. S.A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1270/2017 din 6 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamanților.

La 20.12.2017, recurenții-reclamanți A., B. și C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1270/2017 din 6 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12.01.2018.

Prin memoriul de recurs, recurenții-reclamanți au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea deciziei recurate și pe fond, admiterea acțiunii.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece în mod greșit s-a respins motivul de apel referitor la constatarea nulității absolute a clauzelor privitoare la comisioanele percepute de bancă, instanța ignorând dispozițiile art. 15 din Legea 190/1999, care interzic perceperea comisionului de acordare a creditului.

Au mai arătat recurenții că instanța de apel a aplicat greșit Legea nr. 193/2000, în sensul că s-a trecut cu ușurință peste prevederile acestui act normativ care menționează limitarea comisioanelor percepute de bănci la cheltuielile efective aferente acordării creditului.

În ceea ce privește comisionul de administrare, recurenții au arătat că instanța de apel a greșit abordarea acestei chestiuni, pornind de la premisa eronată cum că acest comision ar fi fost stabilit la valoarea 0, prin art. 2.4 din condițiile speciale, însă în contractul de credit se prevede clar, expres, un comision de administrare lunară de 0,10 % aplicabil la soldul creditului, or, existând un comision de administrare, instanța de apel trebuia să-l cerceteze sub aspectul caracterului abuziv, nefiind cazul unui "comision în afara cadrului contractual" care să fi fost perceput doar prin graficul de rambursare.

În continuare, au arătat recurenții că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece în mod greșit s-a respins motivul de apel referitor la stabilizarea cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului și denominării creditului, motivarea deciziei fiind întemeiată în principal pe dispozițiile art. 1578 din vechiul C. civ., fără a mai face referire la alte norme de drept material aplicabile în cauză, respectiv art. 8, 45, 48, 75, 76 și 77 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, potrivit cărora contractele de credit trebuie să conțină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce și pentru înțelegerea cărora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate iar în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, ele vor fi interpretate în favoarea consumatorului, acesta având dreptul de a fi informat în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, cu privire la riscurile la care sunt supuși prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor. Totodată, au arătat recurenții că Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligația băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui, prin organizare de control a activității de creditare, obligație prevăzută tocmai pentru a exclude asumarea riscului operațiunii de creditare de către consumatori, iar o măsură în acest sens o constituie înghețarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerințelor echității și bunei credințe.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția propusă fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 8 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prezentul recurs este inadmisibil având în vedere că pricina privește o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 10614 din 19 octombrie 2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerentele căreia s-a reținut că potrivit graficului de rambursare, suma totală datorată de reclamanți este de 115.704,34 CHF.

S-a mai reținut că la data încheierii contractului, 10.07.2008, cursul BNR era de 2,1898 RON, iar față de acest curs, suma totală datorată de reclamanți ar fi de 253.369,36 RON. La data introducerii cererii de chemare în judecată, 15.05.2015, cursul BNR era de 4,2605 RON iar față de acest curs, suma totală datorată de reclamanți este de 492.958,34 RON, rezultând astfel o diferență de 239.588,98 RON, acesta fiind avantajul patrimonial pe care reclamanții încearcă să îl obțină prin acțiune.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Așadar, Înalta Curte constată că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 15.05.2015, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme. Tot în contextul considerentelor ce susțin inadmisibilitatea prezentului recurs, se cuvine a se menționa următoarele:

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale este de precizat că, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I Civilă în dosarul nr. x/2014 și Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei(20 iulie 2017)."

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1270/2017 din 06 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1270/2017 din 06 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2018.