KARADAĞ ET AUTRES c. TÜRKİYE

Publicat la 18 decembrie 2023 A DOUA RĂSPUNSURI NR 55549/20 Mustafa KARADA CJP-ul, pe baza unei vizite pe care ar fi efectuat-o în calitate de reprezentanți ai organizației lor la sediul cotidianului Cumhuriyet. Această zi a fost supusă unor motive și amenințări puternice, după ce a reprodus unele desene animate care fuseseră publicate anterior în ziarul satirice Charlie Hebdo, ca urmare a atacului terorist mortal împotriva acestuia. Ca urmare a evenimentelor referitoare la Charlie Hebdo din 7 ianuarie 2015 de la Paris, care a costat viața a 12 persoane și a rănit 11 persoane, la 14 ianuarie 2015, ziarul național Cumhuriyet a publicat un articol care a fost împotriva acestui atac, reproducând câteva caricaturi, iar această publicație a provocat o reacție puternică în marea parte a societății din Türkiye.

Un sondaj a fost inițiat de procurori împotriva a doi jurnaliști de zi cu zi, iar protestele au fost organizate împotriva vieții de zi cu zi, iar declarațiile care amenință viața și securitatea persoanelor care lucrează în viața de zi cu zi, precum și siguranța bunurilor sale au fost împărțite pe mijloacele de comunicare socială. Reclamanții, membri ai Sindicatului judecătorilor, s-au dus în clădirea de zi cu zi după aceste evenimente (cum a fost cazul cu mai multe alte organizații și sindicate). instituție judiciară, că această situație nu putea fi acceptată de statul de drept democratic și că, în calitate de organizații judiciare, acestea veniseră pentru a susține libertatea presei.

În urma unei proceduri disciplinare, declanșată cu privire la o plângere depusă de domnul Y.T., judecător la tribunalul din Antalya în 2016, CJP a adresat reclamanților, în temeiul articolului 65 alineatul (2) litera (a) din Legea nr. 2802 privind judecătorii și procurorii, o sancțiune de condamnare, pe motiv că au avut un comportament care ar putea aduce atingere reputației și încrederii cerute de poziția lor oficială, în exercitarea funcțiilor lor și în afara acestora. În decizia sa, CJP a constatat că persoanele în cauză erau prezentate zilnic imediat după deschiderea unei anchete judiciare împotriva jurnaliștilor, că această vizită fusese acoperită de presă și că reclamanții au făcut împreună o fotografie după ce a făcut o declarație presei în fața clădirii de zi cu zi.

Prin urmare, ei erau îmbrăcați într-un mod care exprima și/sau își exprima opiniile cu privire la o chestiune care fusese rejudecată justiției și care provocase tulburări sociale. Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamanții se plâng că sancțiunea disciplinară pe care au făcut-o pe baza activităților lor în calitate de membri ai sindicatului judecătorilor constituie o încălcare a libertății lor de exprimare și a libertății lor de întrunire și de asociere. Ei au realizat această acțiune în conformitate cu statutul sindicatului lor, pe care l-au vizitat zilnic pentru a apăra libertatea de exprimare a jurnaliștilor și libertatea presei împotriva amenințărilor aduse acestora și pe care le-au întâlnit doar personalul de conducere.

În plus, reclamanții subliniază că vizita lor nu a fost legată de deschiderea unei anchete asupra jurnaliștilor de zi cu zi, pe care nu au avut niciun aspect politic sau ideologic în acțiunile și discursurile lor și că aceste acțiuni au fost întreprinse în cadrul libertății sindicale. În cele din urmă, ei susțin că vizita în cauză nu se referea în niciun fel la exercitarea funcției lor de magistrat, nu era o luare de poziție politică, ci că era un comportament necesar într-o societate democratică și, dimpotrivă, privea un protest împotriva efectelor terorii internaționale la nivel intern. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții susțin, de asemenea, că dreptul lor la un proces echitabil a fost încălcat.

Ei susțin că, în stadiul anchetei, ei nu au fost informați cu privire la norma care se aplica la presupusa lor infracțiune; că nu au beneficiat de posibilitatea de apărare efectivă din cauza predării tardive a documentelor din dosarul de acuzare. ; (c) au fost sancționați pe baza unei constatări faptice incorecte, în timp ce nu au nici o susținere față de cei doi jurnaliști care fac obiectul anchetei judiciare; că fotografia utilizată în reportaj a fost luată din contul social al unui reclamant fără autorizație ; că nici un comunicat de presă nu a fost făcut, cu excepția declarației unuia dintre reclamanți, domnul Emina RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Au beneficiat reclamanții de un proces echitabil în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție Reclamanții au avut posibilitatea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de a examina toate documentele pe care se întemeiază pedeapsa și de a-și prezenta obiecțiile?

A fost respectat principiul egalității armelor De ce li s-a acordat suficient timp pentru a-și prezenta obiecțiile? Afirmațiile privind prescrierea termenului de 5 ani de la comisia pentru acțiune au făcut obiectul unei anchete și al unei evaluări eficiente (a se vedea, de exemplu, Ruiz-Mateos c. Spania, 23 iunie 1993, § 63, seria A n 262, McMichael c. Regatul Unit, 24 februarie 1995, § 80, seria A n 307-B, Vermeulen c. Belgia , 20 februarie 1996, § 33, Rec., 1996, I, Kress c. Franța [GC], n 39594/98, § 65, CEDO 2001-VI, Göç c. Turcia [GC], n 36590/97, § 55, CEDO 2002-V și Martinie c.France [GC], n 58675/00, § 46, CEDO 2006-VI) Părțile sunt invitate să transmită Curții documentele notificate reclamanților după declanșarea anchetei, precum și documentele care indică termenul de notificare.

În lumina principiilor care decurg din jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Baka c. Ungaria [GC], n 20261/12, § 140-176, 23 iunie 2016, Emina în martie 2021, "Sarissu Pehlivan" c. Türkiye, n 62029/19, § 37-50, 6 iunie 2023 și, mutatis mutandis "Smail Sezer c. Turcia , n 3607/07, § 49-56, 24 martie 2015"), faptul că Consiliul judecătorilor și procurorilor ( Pe baza unei vizite pe care au declarat că au efectuat-o în calitate de reprezentanți ai organizației lor la sediul cotidianului Cumhuriyet și pe baza opiniilor pe care unul dintre membrii Sindicatului le-a exprimat public în calitatea sa de membru a constituit o interferență în dreptul lor la libertatea de exprimare și în libertatea lor de asociere în sensul art. 10 și/sau 11 din Convenție?

- Această interferență era prevăzută de lege, în sensul art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (2) din Convenție - a urmărit ea un scop legitim - această interferență a fost necesară împotriva membrilor Sindicatului de Judecători care doresc să participe la o dezbatere publică pe teme de o importanță deosebită într-o societate democratică și a respectat ea un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale reclamanților (Baka), A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-182/03 și C-212/03, ECLI:EU:C:2006:291, punctul 66. a fost examinat în ceea ce privește măsura în care comportamentul reclamanților a putut afecta continuarea anchetei împotriva celor doi jurnaliști [ Wille c. Liechtenstein [GC], nr. 28396/95, §§ 67-69, CEDH 1999-VII Emina Electroluxaolu, citată anterior, § 140-144) Pe de altă parte, echitatea procedurii și garanțiile procedurale acordate reclamanților, care sunt factori care trebuie luați în considerare atunci când Cerere nr. 55549/20 Prenume Nume Nume Anul nașterii: Cetățenia Locul de reședință Mustafa KARADA.

1963 Turcia Ankara Tamer AKGÖKÇE 1959 Turcia Istanbul Naciye Fusun çaA 10. maim Fikri TALMAN 1956 turc Istanbul

Publié le 18 décembre 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 55549/20 Mustafa KARADAĞ et autres contre la Türkiye introduite le 27 octobre 2020 communiquée le 27 novembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction disciplinaire de « blâme » prononcée contre les requérants, membres du Syndicat des juges, par le Conseil des juges et des procureurs (« le CJP »), à raison d’une visite qu’ils auraient effectuée en tant que représentants de leur organisation dans les locaux du quotidien Cumhuriyet. Ce quotidien avait fait l’objet de vives réactions et menaces, après qu’il eut reproduit certaines caricatures qui auparavant avaient été publiées dans l’hebdomadaire satirique Charlie Hebdo, à la suite de l’attaque meurtrière terroriste contre celui-ci. À la suite des évènements concernant Charlie Hebdo le 7 janvier 2015 à Paris qui avait couté la vie de douze personnes et en avait blessé onze, le 14 janvier 2015, le quotidien national Cumhuriyet publia un article démontrant qu’il était contre cette attaque, en reproduisant quelques caricatures, et cette publication provoqua une réaction vive dans une grande partie de la société en Türkiye.

Une enquête fut déclenchée par le parquet contre deux journalistes du quotidien. Par ailleurs, des manifestations furent organisées contre le quotidien, et des déclarations menaçant la vie et la sécurité des personnes travaillant chez le quotidien ainsi que la sécurité de ses biens furent partagées sur les médias sociaux. Les requérants, membres du Syndicat des juges, se rendirent dans le bâtiment du quotidien après ces événements (comme ce fut le cas pour plusieurs autres organisations et syndicats). L’un des requérants prononça un bref discours devant le bâtiment et se fit prendre en photo. Dans son discours, il dit en résumé que la presse était réprimée via l’institution judiciaire, que cette situation ne pouvait être acceptée par l’État de droit démocratique et qu’en tant qu’organisations judiciaires, elles étaient venues pour soutenir la liberté de la presse.

À l’issue d’une procédure disciplinaire, déclenchée sur une plainte déposée par M. Y.T., juge au tribunal d’Antalya en 2016, le CJP infligea aux requérants, en application de l’article 65 § 2 a) de la loi n o 2802 sur les juges et les procureurs, une sanction de blâme, au motif qu’ils avaient eu un comportement susceptible de porter atteinte à la réputation et à la confiance requises par leur position officielle, dans l’exercice de leurs fonctions comme en dehors de celles-ci. Dans sa décision, le CJP constata que les requérants s’étaient rendus au quotidien immédiatement après l’ouverture d’une enquête judiciaire à l’encontre des journalistes, que cette visite avait été couverte par la presse et que les requérants avaient posé ensemble pour une photographie après que l’un d’eux eut fait une déclaration à la presse devant le bâtiment du quotidien.

Ils s’étaient par conséquent comportés d’une manière qui exprimait et/ou démontrait leur opinion sur une question qui avait été renvoyée à la justice et qui avait provoqué des troubles sociaux. Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, les requérants se plaignent que la sanction disciplinaire dont ils ont fait l’objet à raison de leurs activités en tant que membres du syndicat des juges constitue une violation de leur liberté d’expression et de leur liberté de réunion et d’association. Ils expliquent qu’ils ont réalisé cette action conformément aux statuts de leur syndicat, qu’ils ont rendu visite au quotidien afin de défendre la liberté d’expression des journalistes et leur liberté de la presse face aux menaces proférées à leur encontre, et qu’ils n’ont rencontré que le personnel de direction.

Les requérants soulignent en outre que leur visite n’était pas liée à l’ouverture d’une enquête sur les journalistes du quotidien, qu’il n’y avait aucun aspect politique ou idéologique dans leurs actions et discours et que ces actions avaient été menées dans le cadre de la liberté syndicale. Ils soutiennent enfin que la visite en question ne concernait en rien l’exercice de leur fonction en tant que magistrat, n’était pas une prise de position politique, mais qu’elle était un comportement nécessaire dans une société démocratique et concernait bien au contraire une protestation contre les retombées de la terreur international au niveau interne. Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants allèguent également que leur droit à un procès équitable a été violé.

Ils soutiennent qu’au stade de l’enquête, ils n’ont pas été informés de la norme qui était applicable à leur prétendue infraction ; qu’ils n’ont pas bénéficié de la possibilité de défense effective en raison de la remise tardive des documents du dossier de l’inculpation ; qu’ils ont été sanctionnés sur la base d’un constat factuel erroné, alors qu’ils n’ont aucunement soutenu les deux journalistes faisant l’objet de l’enquête judiciaire ; que la photographie utilisée dans le reportage a été prise à partir du compte de médias sociaux d’un plaignant sans autorisation ; qu’aucun communiqué de presse n’a été fait, à l’exception de la déclaration d’un des requérants, M Eminağaoğlu, qui a répondu à une question posée en disant que la liberté de presse devait être protégée ; et que la mesure disciplinaire pour un acte qui a eu lieu le 15 janvier 2015 a été imposée le 19 février 2020 après la prescription du délai de 5 ans à partir de la commission de l’acte.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants ont-t-ils bénéficié d’un procès équitable conformément à l’article 6 § 1 de la Convention ? Les requérants ont-ils eu la possibilité, en vertu de l’article 6 § 1 de la Convention, d’examiner tous les documents sur lesquels la sanction est fondée, et de verser leurs objections ? Le principe de l’égalité des armes a-t ‑ il été respecté ? Leur a-t-on accordé suffisamment de temps pour déposer leurs objections ? Les allégations de la prescription du délai de 5 ans à partir de la commission de l’acte ont-elles fait l’objet d’une enquête et d’une évaluation efficaces (voir, par exemple, Ruiz-Mateos c. Espagne , 23 juin 1993, § 63, série A n o 262, McMichael c. Royaume-Uni , 24 février 1995, § 80, série A n o 307-B, Vermeulen c. Belgique , 20 février 1996, § 33, Recueil des arrêts et décisions 1996-I, Kress c. France [GC], n o 39594/98, § 65, CEDH 2001-VI, Göç c. Turquie [GC], n o 36590/97, § 55, CEDH 2002‑V, et Martinie c .France [GC], n o 58675/00, § 46, CEDH 2006‑VI) ? Les parties sont priées de faire parvenir à la Cour les documents notifiés aux requérants après le déclenchement de l’enquête ainsi que les documents indiquant le délai de notification.

2. À la lumière des principes qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour (voir, par exemple, Baka c. Hongrie [GC], n o 20261/12, §§ 140-176, 23 juin 2016, Eminağaoğlu c. Turquie , n o 76521/12, §§ 132-152, 9 mars 2021, Sarısu Pehlivan c. Türkiye , n o 63029/19, §§ 37-50, 6 juin 2023, et, mutatis mutandis , İsmail Sezer c. Turquie , n o 36807/07, § 49-56, 24 mars 2015), le fait que le Conseil des juges et des procureurs (« le CJP ») a sanctionné les requérants, membres du Syndicat des juges, par un « blâme » à raison d’une visite qu’ils affirment avoir effectuée en tant que représentants de leur organisation dans les locaux du quotidien Cumhuriyet et à raison des opinions qu’un des membres du Syndicat avait exprimées publiquement en sa qualité de membre a-t-il constitué une ingérence dans leur droit à la liberté d’expression, et dans leur liberté d’association au sens des articles 10 et/ou 11 de la Convention ? Dans l’affirmative : - cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens des articles 10 § 2 et 11 § 2 de la Convention ? - l’ingérence poursuivait-elle un but légitime ? - cette ingérence était-elle nécessaire à l’encontre des membres du Syndicat de juges souhaitant participer à un débat public sur des questions d’une importance particulière dans une société démocratique,

et a-t-elle respecté un juste équilibre entre les exigences de l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux des requérants ( Baka, précité, §§ 166-167, et Eminağaoğlu , précité, § 148) ?