ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 937/2019

Ședința publică din data de 19 aprilie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI -a civilă la data de 31 iulie 2014 sub nr. x/2014 reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS), în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulității "revocării și nominalizării administratorilor prin Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale a Acționarilor S.C. A. S.A. și a procesului-verbal al Adunării Generale a Acționarilor din 28.05.2014, precum și a actelor subsecvente prin care s-a modificat structura acționariatului prin transmiterea acțiunilor".

Ulterior, prin cererea din 22.09.2014 reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS) a solicitat modificarea acțiunii, prin introducerea în cauză a pârâtului B., solicitând instanței să constate "temeinicia clauzei din art. 9.1 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. x/1999 și recunoașterea datoriei prin plata din perioada 1999-2013". Totodată, a precizat că renunță la cuvântul "subsecvente" cu referire la actele a căror nulitate o solicită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, art. 216 alin. C. civ. și art. 9

1

din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002.

Prin sentința civilă nr. 606 pronunțată în cauză la data de 6 februarie 2015 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile anterior menționate a declarat apel reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS).

În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 466 alin. (1) și art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., art. 132 alin. (9) teza finală din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 132 alin. (2), (3), (9) teza finală din Legea societăților nr. 31/1990, art. 9

1

din O.G. nr. 25/2002 și celelalte acte normative indicate în cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 561 din data de 29 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 606 pronunțată la data de 6 februarie 2015 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe care a anulat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.

II. În vederea rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2017, la data de 16 septembrie 2018.

La data de 20 ianuarie 2017 reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a învederat că obiectul capătului de cerere numărul 2 este constatarea nulității absolute a transmiterii acțiunilor fără acordul prealabil al Autorității, conform art. 9

1

din O.G. nr. 25/1992. A arătat că nu s-au depus dovezi referitoare la îndeplinirea obligațiilor asumate la privatizare, că obiectul "secundar" înseamnă nulitatea absolută a confirmărilor din 13.08.2013, 16.12.2013 depuse la Oficiul Registrului Comerțului și a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor de transmitere a acțiunilor și de revocare a administratorilor, iar obiectul "cererii modificatoare" constă în obligarea pârâtului la comunicarea documentelor din care să rezulte investiția asumată.

Prin încheierea din data de 9 mai 2017, pronunțată în cauză, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția nulității capătului de cerere nr. x și excepția inadmisibilității cererii de anulare a confirmărilor din 2013, invocate de pârâta S.C. A. S.A., respingând excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.

Prin sentința nr. 1865 din data de 16 mai 2017, Tribunalul București a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea Adunării Generale a Acționarilor societății S.C. A. S.A. nr. 1/28.05.2014, pct. 2, privind revocarea administratorilor și numirea altor persoane, a anulat capătul doi de cerere privind solicitarea de anulare a actelor de transmitere și a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor societății S.C. A. S.A., a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a confirmărilor din 13 august 2013 și 16 decembrie 2013 și a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului B. la comunicarea documentelor.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 9 mai 2017 au declarat apel, atât reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS), la data de 21 iulie 2017, cât și pârâta S.C. A. S.A., la data de 27 iulie 2017.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București la data de 18 august 2017.

Prin decizia nr. 1963/2017 din 17 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1865 din data de 16 mai 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

A admis apelul declarat de apelanta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.A. și cu intimatul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 1865 din data de 16 mai 2017 și a încheierii de ședință din data de 9 mai 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă.

A anulat, în parte, sentința apelată.

A respins, ca neîntemeiată, excepția nulității pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părților sociale.

A respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părților sociale.

În rejudecare (cu privire la partea anulată din sentință):

A admis excepția lipsei coparticipării procesual pasive obligatorii.

A respins capetele de cerere referitoare la transmiterea părților sociale și confirmările de transmitere ca fiind formulate fără respectarea cadrului procesual pasiv obligatoriu.

A menținut, în rest, sentința apelată.

III. Împotriva deciziei civile anterior menționate a declarat recurs recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S.,

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 martie 2018.

În susținerea cererii de recurs, recurenta- reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., susținând că prin hotărârea atacată s-au încălcat regulile de procedură prevăzute de lege, că decizia nu cuprinde motivele de drept și, de asemenea, că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a menționat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra introducerii în cauză a persoanei fizice B..

A susținut că instanța de apel s-a limitat la a solicita lămuriri suplimentare referitoare la datele de identificare ale persoanei deja introduse în cauză, deși, în virtutea rolului activ, judecătorul avea obligația să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a se preveni orice greșeală, putând dispune, conform art. 22 pct. 3 C. proc. civ., introducerea în cauză a altor persoane vizate de actul a cărui nulitate s-a solicitat.

În consecință, în scopul stabilirii cadrului procesual, prin prisma obiectului acțiunii formulate și a finalității urmărite de recurenta-reclamantă, aceasta a arătat că se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se stabili cadrul procesual adecvat, prin introducerea în cauză a terțului vizat de actele a căror nulitate s-a cerut a se constata.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată nu este motivată în limitele exigențelor impuse de dispozițile art. 425 alin. (1) lit. b) teza a 3-a C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu a arătat temeiul legal al litisconsorțiului obligatoriu, nu a ținut seama de faptul că recurenta-reclamantă a indicat terțul vizat de cesiune și și-a îndeplinit obligațiile procesuale întocmai cerințelor judecății fondului, așa încât, nedispunerea introducerii în cauză a terțului de către prima instanță a fost lipsită de temei legal.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a precizat că au fost încălcate norme de drept material, respectiv art. 9

1

, art. 20 alin. (7), art. 8 și art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, aprobată de Legea nr. 596/2002, în raport cu dispozițiile art. 969, art. 1350, art. 1164 și art. 1516 din Noul C. civ.

La data de 10.05.2018, pârâta S.C. A. S.A. București a formulat întâmpinare și, totodată, a declarat recurs incident împotriva deciziei nr. 1963/17.11.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Cvilă, în dosarul nr. x/2017, invocând motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului incident și casarea în parte a deciziei atacate în sensul:

- schimbării soluției date de către instanța de apel și menținerii soluției pronunțate de către instanța de fond cu privire la excepția nulității pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părților sociale și excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părților sociale;

- admiterii apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond, cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor pârâtei nr. 1/28.05.2014 privind revocarea administratorilor și numirea altor persoane și, rejudecand acest capăt de cerere, respingerea sa, ca neîntemeiat.

În ce privește recursul reclamantei, intimata-pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat

Pe calea recursului incident, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a invocat, în cadrul motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nelegalitatea soluției date de către instanța de apel excepției nulității pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părților sociale, intimata-pârâtă susținând că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) raportat la art. 194 lit. c) din C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat nelegalitatea soluției dată de către instanța de apel excepției inadmisibilității capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părților sociale, fiind în prezența încălcării de către instanța de apel a prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 și art. 1179 C. civ.

A mai susținut nelegalitatea soluției dată de către instanțele de fond și apel cererii având ca obiect anularea parțială a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/28.05.2014, privind revocarea administratorilor și numirea altor persoane, arătând că această dezlegare a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, cu referire la modul de soluționare a excepției nulității pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părților sociale și a excepției inadmisibilității capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părților sociale.

Cât privește anularea parțială a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a intimatei-pârâtei nr. 1/28.05.2014 referitoare la revocarea administratorilor și numirea altor persoane, a considerat că soluția ambelor instanțe, de fond și apel, este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât calitatea de mandatar în cadrul Adunării Generale a Acționarilor din 28.05.2014 a lui C. este dată de acte juridice valabil încheiate, care îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste norme legale.

În același context, intimata-pârâtă a mai învederat că, referitor la reprezentarea acționarului majoritar de catre C. - respectiv la conținutul procurii - reprezentantul recurentei-reclamante nu a avut obiecțiuni și nu a menționat niciun punct de vedere în cuprinsul Procesului-verbal, trecându-se la discutarea ordinii de ședință, ceea ce, raportat la dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, face contestarea hotărârii adunării generale pentru acest motiv, ca inadmisibilă.

A precizat, totodată, că este de acord ca recursurile să fie soluționate de către completul de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza finală.

Prin întâmpinarea formulată la recursul incident al intimatei-pârâte, depusă la dosar recurs, recurenta-reclamantă a solicitat, în esență, respingerea recursului incident, ca nefondat și a declarat că este de acord ca soluționarea recursului să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

IV. Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursurile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În acest context, se reține că, sub aspectul vizat de motivele recursului principal, decizia atacată în speță a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel constatând că din cadrul procesual pasiv, ce nu mai poate fi modificat în apel, lipsea tocmai cesionarul acțiunilor, D., cu privire la care părțile nu au solicitat introducerea în cauză, în fața primei instanțe.

Potrivit textului de lege menționat, "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond".

Ca atare, în baza dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a admis excepția lipsei coparticipării procesual pasive obligatorii și a respinge capetele de cerere referitoare la transmiterea părților sociale și confirmările de transmitere, ca fiind formulate fără respectarea cadrului procesual pasiv obligatoriu.

În raport de aspectele menționate, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 78 alin. (5) din C. proc. civ., care stabilesc că hotărârea prin care cererea de introducere în cauză a altor persoane a fost respinsă în condițiile alin. (2), este supusă numai apelului.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (5) din C. proc. civ., raportat la textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS) împotriva deciziei nr. 1963/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În ceea ce privește recursul incident declarat de către intimata-pârâtă, având în vedere caracterul accesoriu al acestei căi de atac în raport cu recursul principal, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 491 coroborate cu cele ale art. 472 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., va respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS) împotriva deciziei nr. 1963/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2019.