ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 30.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și D. (UNGARIA), solicitând instanței următoarele:

- să constate nulitatea absolută a clauzelor 9.2, 9.3, 9.4, din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din data de 30.01.2008 și să dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit menționat la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv calcularea și plata ratelor și a tuturor rambursărilor la valoarea în RON a francului elvețian de la data semnării contractului pe întreaga perioada de valabilitate a acestuia și obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la cursul CHF- LEU de la data semnării contractului, și la restituirea tuturor sumelor plătite în plus rezultate din diferența de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valabil la data semnării contractului, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea debitului de către pârâte;

- să constate nulitatea absolută a clauzelor 5.2, 6.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x din data de 30.01.2008;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5405 din 07 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a constatat că excepția lipsei de interes, excepție invocată de pârâta C. S.A., nu a mai fost susținută de această pârâtă.

S-a luat act că reclamanții renunță la judecarea capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a clauzei inserate la art. 5.2 din contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. x încheiat la data de 30.01.2008.

S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. și B. și pârâtele C. S.A. și D. (Ungaria).

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit bancar nr. x încheiat la data de 30.01.2008 la art. 6.2, 9.2, 9.3 și 9.4.

S-a declarat nulitatea absolută a clauzelor menționate anterior.

S-a dispus înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului sus menționat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 2,3090 RON/CHF.

Au fost obligate pârâtele să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit sus menționat funcție de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 2,3090 RON/CHF, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului și până la sfârșitul perioadei de contractare, (contractul fiind încheiat la data de 20.01.2008, pentru o perioadă de 198 de luni), reclamanta urmând să achite ratele aferente creditului contractat la valoare leu/CHF anterior menționată.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei sumele achitate în plus în temeiul contractului sus menționat, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit(2,3090 RON), sume la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâte.

A fost respinsă cererea reclamantei privind restituirea creditului în RON ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, care să prevadă restituirea creditului în RON ca neîntemeiată.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 28 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă excepția tardivității apelului invocată de intimații reclamanți A. și B., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., în contradictoriu cu intimata - pârâtă D.(Ungaria) prin mandatar C. S.A. și intimații - reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5405/07.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată partea din acțiune referitoare la art. 6.2,9.2,9.3,9,4, la înghețarea cursului valutar, și la plata sumelor aferente; a fost menținută în rest sentința; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere accesoriu al reclamanților referitor la cheltuielile de judecată.

Atât împotriva încheierii din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, cât și împotriva deciziei civile nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanții A. și B. au declarat recurs.

Recurenții - reclamanți se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea recursului declarat împotriva încheierii din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, susțin, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 182 C. proc. civ. prin raportare la art. 199 C. proc. civ., cu referire și la decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Recurenții arată că, în speță, apelul formulat de pârâtă a fost transmis către instanța de judecată la ora 16:47, în ultima zi a termenului procedural de 30 de zile, 28.04.2016. Astfel, data de înregistrare a căii de atac nu a fost ultima zi în care putea fi declarată calea de atac 28.04.2016, ci ziua imediat următoare, respectiv 29.04.2016, peste termenul procedural de 30 de zile.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar în urma rejudecării, admiterea excepției tardivității, cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat.

În motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți critică decizia atacată sub aspectul aplicării greșite a normelor de drept material prevăzute de art. 1578-1579 C. civ. de la 1864 și Legea nr. 193/2000.

Recurenții consideră că în mod greșit instanța de apel a aplicat cu prioritate în judecarea cauzei prevederile de drept comun (art. 1578 C. civ. de la 1864 referitor la principiul nominalismului monetar), deși era învestită cu o cerere de constatare a caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit, formulată în baza Legii nr. 193/2000.

De asemenea, susțin că instanța de apel a aplicat și interpretat eronat dispozițiile art. 1578 C. civ. de la 1864 (principiul nominalismului), statuând că solicitările reclamanților sunt neîntemeiate deoarece sunt contrare acestui principiu, fără a avea în vedere excepția de la 1579 alin. (3) din același cod.

În opinia recurenților-reclamanți, instanța de apel a constatat că intimata și-a îndeplinit obligația de informare/avertizare și consiliere a consumatorilor, aplicând și interpretând greșit dispozițiile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE.

Prin urmare, recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea apelului.

Intimatele-pârâte C. S.A. și D. (Ungaria) nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 23 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenții au depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, susținând că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului până la soluționarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Ulterior, Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial la 3 ianuarie 2019, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, prin încheierea din 11 iunie 2019, constatând că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând încheierea și decizia recurate, prin prisma criticilor formulate, înscrisurilor de la dosar și dispozițiilor legale incidente în speță, Înalta Curte constată că recursul este fondat, astfel că va fi admis pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, se impune a se semnala că, în cuprinsul memoriului de recurs, reclamanții au susținut nelegalitatea încheierii din 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, întrucât excepția privind tardivitatea apelului a fost soluționată cu încălcarea normelor procedurale înscrise în art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ., context în care critica evocată va fi analizată din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și nu a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, cum eronat s-a invocat prin cererea de recurs.

Examinând legalitatea încheierii recurate din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor înscrise în art. 182 alin. (2) C. proc. civ., critica recurenților cu privire la acest aspect fiind fondată.

Ca regulă generală, art. 468 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că termenul de apel este de 30 de zile care se calculează de la momentul comunicării hotărârii. Pentru calculul acestui termen procedural este necesar a fi stabilit punctul de plecare, aspect reglementat de art. 468 alin. (1) coroborat cu art. 184 C. proc. civ., cât și punctul de împlinire, aspect ce face obiectul art. 182 din cod, potrivit căruia:

"(1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile".

Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 468 alin. (1) și (2), art. 181 alin. (1) pct. 2 și 182 din C. proc. civ., instanța de apel a apreciat eronat în sensul că cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. S.A. și expediată prin e-mail în data de 28 aprilie 2016, ce a fost receptată la sediul instanței la ora 16:47 și înregistrată cu data certă în ziua de 29 aprilie 2019, a fost făcută cu respectarea termenului procedural de 30 de zile, prevăzut de lege.

Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, potrivit dispozițiilor art. 468 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., iar în acord cu dispozițiile art. 182 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Din cuprinsul procesului-verbal de comunicare a hotărârii apelate se reține că această comunicare s-a realizat la data de 28 martie 2016, la sediul instituției, prin semnarea de către funcționarul desemnat cu primirea corespondenței și purtând ștampila băncii.

Ultima zi de depunere a cererii de apel era data de 28 aprilie 2016.

Cererea de apel a fost transmisă prin e-mail în data de 28 aprilie 2016 la ora 16:47 și înregistrată la instanța a cărei hotărâre se atacă, conform art. 471 alin. (1) C. proc. civ. (Tribunalul București), la data de 29 aprilie 2019.

Contrar susținerilor instanței de apel, actul de procedură trimis prin e-mail la instanță intră în categoria de excepție reglementată prin dispozițiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de îndeplinirea sa, actul de procedură în cauză trebuie realizat/depus până la ora la care activitatea încetează, în mod legal, la instanță. Concluzia decurge din conținutul normativ al textului analizat deoarece într-un asemenea caz, prin excepție de la regula instituită de art. 182 alin. (1) C. proc. civ., termenul se împlinește mai devreme decât ora 24:00 a ultimei zile a duratei sale, respectiv "la ora la care activitatea încetează …în mod legal" la instanță.

Scopul legiuitorului - atunci când, prin dispozițiile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., a condiționat depunerea actului de programul de lucru al instanței, ori al altui loc de depunere acceptat - a fost acela al obținerii datei certe asupra înscrisurilor comunicate instanței fie prin depunerea personală, fie prin cea realizată prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță ori a celor depuse în alte locuri acceptate prin lege - cazurile reglementate de art. 183 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Or, dacă în cazul actelor de procedură depuse în locurile menționate la alin. (1) și (2) din art. 183 C. proc. civ. data certă se obține în modalitățile prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol, în cazul celor depuse personal/prin reprezentant la instanță ori transmise prin fax și/sau e-mail, data certă se dobândește în condițiile prevăzute în art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015, respectiv prin înregistrarea în evidențele instanței, ceea ce presupune implicit, ca actul să ajungă la instanță înăuntrul programului legal de lucru al acesteia.

În același sens, prin Decizia nr. 605/22.09.2016 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 2/03.01.2017), prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., s-a reținut că "trimiterea actelor de procedură prin fax sau poștă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanță și nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanță, iar potrivit dispoziției legale criticate, deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși, în ziua în care se împlinește termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanță până la închiderea programului".

De altfel, prin decizia nr. 34/15 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit cu caracter obligatoriu, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., că "actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi făcut în termen".

Prin urmare, actul de procedură (cererea de apel) expediat prin e-mail de apelanta-pârâtă, ce a fost primit la instanță după închiderea programului de lucru, în cea din urmă zi a termenului de declarare a căii de atac (socotit pe zile), act de procedură care, din acest motiv, a putut primi dată certă prin înregistrare la instanță abia a doua zi, este considerat înfăptuit în afara termenului procedural.

În concluzie, primul motiv de recurs invocat de recurenți este fondat, reținându-se că instanța de apel a aplicat și a interpretat în mod greșit dispozițiile legale incidente, dispunând în mod nelegal prin încheierea pronunțată la 28 aprilie 2016 respingerea excepției tardivității cererii de apel ca fiind neîntemeiată.

De aceea, criticile din recurs vizând fondul cauzei, respectiv cele referitoare la decizia civilă nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, având în vedere încălcarea dispozițiilor art. 182 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând incidența motivului de nelegalitate reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 497 din același act normativ, va admite recursul, va casa încheierea și decizia recurate și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din 28 octombrie 2016 și deciziei civile nr. 2045/2017 din 24 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează încheierea și decizia recurate și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.