ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1306/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1306/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 13 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 30 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. i-a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de garanție personală din 2009, instituit în sarcina sa, pentru împrumutul acordat de B. către C., sub nr. x/2005, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 942, art. 948, art. 964 și art. 1652 C. civ. din 1864.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a anulat ca netimbrate cererile de intervenție formulate de D., E. și F..

Prin sentința civilă nr. 3913 din 30 iunie 2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Împotriva sentinței primei instanțe, A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 181/A din 13 februarie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată și a constatat nulitatea absolută a convenției de fidejusiune, materializată prin adeverința angajament din 13 iulie 2015, pe numele reclamantei; i-a obligat pe fiecare dintre intimații B., C. și F. la câte 1.301 RON și 1.317 RON, reprezentând cheltuielile de judecată din primă instanță și apel.

Împotriva deciziei instanței de apel, B. a declarat recurs, prin care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o secției a II-a Civile a aceleiași curți de apel.

Pentru a hotărî astfel, secția I civilă a Curții de Apel Pitești a reținut că raporturile juridice deduse judecății privesc profesioniștii, în discuție fiind valabilitatea contractului de garanție a unui împrumut încheiat cu o casă de ajutor reciproc.

Aceeași instanță a constatat că intimata-pârâtă B. desfășoară o activitate de creditare, conform art. 1, raportat art. 38 din Legea nr. 93/2009, fiind un profesionist în sensul art. 3 C. civ., exploatarea întreprinderii nefiind condiționată de existența unui scop lucrativ.

Prin Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a stabilit ca începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele din materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat în fond, să fie preluate de secția a II-a Civilă.

Constatând că recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la 7 mai 2018, în temeiul hotărârii de colegiu menționate, pentru respectarea competenței funcționale din perspectiva compunerii completului, respectiv a specializării instanței, secția I civilă a Curții de Apel Pitești a scos cauza de pe rol și a înaintat-o secției a II-a Civile a aceleiași curți de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Curții de Apel Pitești la 4 februarie 2019, sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 22 martie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a evocat dispozițiile art. 1652 C. civ. din 1864, după care a reținut că reclamanta a solicitat verificarea condițiilor de validitate ale contractului de fidejusiune dedus judecății. Cum acest contract este unul civil, acțiunea este suspusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Aceeași secție a constatat că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanței stabilește obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secții, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele din materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă; hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluționate în continuare de secția I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a reținut că stabilirea competenței în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății se circumscrie noțiunii de competența materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016, aceasta fiind obligatorie pentru instanțe și, totodată, ulterioară hotărârii colegiului de conducere.

Așadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv și contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Pe de altă parte, la calificarea litigiilor cu profesioniști nu este suficientă numai calitatea părților, ci este necesar ca acțiunea litigioasă să fie legată de activitatea acestora, să rezulte din interacțiunea profesională a acestora, fără a avea un caracter pur civil.

Cum, în speță, o persoană fizică a solicitat constatarea nulității absolute a unui act juridic civil pentru lipsa consimțământului său și a obiectului convenției, rezultă că litigiul nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de pârâta B. în vederea realizării obiectului ei de activitate, neavând natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Așadar, aceeași secție a apreciat că litigiul aparține materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3), raportat la art. 136 C. proc. civ., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel, constând existența conflictului negativ de competență între cele două secții.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 mai 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă constată că apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost repartizat secției I Civile a Tribunalului Vâlcea.

Nici părțile și nici instanța, din oficiu, nu au invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civile a Tribunalului Vâlcea, apelul fiind soluționat prin decizia civilă nr. 181/A din 13 februarie 2018.

În aceste condiții, neinvocarea la primul termen de judecată din apel a excepției necompetenței materiale procesuale a secției I Civile a Tribunalului Vâlcea a atras decăderea din dreptul de a invoca această excepție, cu consecința acoperirii eventualelor neregularități procedurale cu privire la competența secției sesizate.

Prin urmare, soluționarea cauzei în apel de către secția I Civilă a Tribunalului Vrancea impune soluționarea recursului de către secția corespondentă a instanței ierarhic superioare, respectiv secția I Civilă a Curții de Apel Pitești.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.