ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5287/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5287/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 5 septembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., prin SUCURSALA RÂMNICU VÂLCEA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să o oblige pe pârâtă la recalcularea dobânzilor aferente contractului de credit nr. x din 15 februarie 2008, modificat prin actul adițional nr. x din 15 februarie 2009;
să o oblige pe pârâtă la eliminarea sau scăderea comisionului de acordare și comisionului de gestiune;
să o oblige pe pârâtă la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligațiilor principale;
să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516, art. 1522 și art. 1527 C. civ.
Prin cererea depusă la 16 septembrie 2016, reclamanta B. a precizat că își întemeiază capătul 2 de cerere pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, cealaltă reclamantă nemodificându-și temeiul juridic al cererii.
Prin sentința civilă nr. 853/2017 din 14 februarie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 589/A din 23 mai 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. au declarat recurs, prin care au invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea la 15 iulie 2018.
Tribunalul Vâlcea a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 13 august 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 589/A din 23 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Vâlcea este Curtea de Apel Pitești, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți S.C. A. S.R.L. și B. împotriva deciziei civile nr. 589/A din 23 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.