ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5519/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară și C., au solicitat anularea Rezoluției de clasare din 29 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Inspecția Judiciară și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, au solicitat anularea Rezoluției de clasare din 29 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Inspecția Judiciară și obligarea pârâtei la continuarea procedurii disciplinare.

Prin încheierea de la termenul din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel București a dispus atașarea dosarului nr. x/2016 al CAB-SCAF la dosarul nr. x/2016 pentru a se verifica asupra excepției de litispendență și a prorogat discutarea excepției de litispendență în raport de dosarul nr. x/2016 al CAB-SCAF, după atașarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 3073 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel București a admis excepția litispendenței, invocată de reclamanta B. S.R.L., a dispus reunirea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016, a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. S.R.L., invocate de pârâtul C., a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile invocată de același pârât și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară și C., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au formulat recurs reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată, desființarea Rezoluției de clasare din 29 decembrie 2015, emisă de inspectorul judiciar cu privire la sesizarea nr. 5902/IJ/3497/DIJ/2015 și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

În motivarea recursului recurentele-reclamante arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, criticând soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, având în vedere că societățile recurente au urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, dacă la termenul din 17 octombrie 2016, instanța ar fi pus în discuția părților excepția inadmisibilității, reprezentantul convențional al reclamantelor ar fi arătat faptul că procedura prealabilă a fost îndeplinită și dovada în acest sens se regăsește atașată în dosarul nr. x/2016, care a fost reunit la dosarul nr. x/2016. Reunirea și judecarea împreună a două dosare presupune și luarea în considerare a înscrisurilor care se regăsesc în fiecare dintre cele două dosare, astfel că instanța de fond a considerat în mod eronat că nu este îndeplinită procedura prealabilă, din moment ce dovada parcurgerii procedurii prealabile se regăsește în dosarul nr. x/2016, iar instanța nu poate să facă abstracție de acest înscris.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurentele-reclamante au reiterat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, susținând că se impune desființarea rezoluției de clasare în discuție și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare cu privire la activitatea desfășurată de pârâtul C..

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât C. a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția lipsei de interes în susținerea recursului, iar intimata-pârâtă Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, deși legal citată, nu a depus întâmpinare în cauză.

Prin rezoluția din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârile Colegiului de Conducere nr. 109 și 110 din data de 20 septembrie 2018.

Excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L. și excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocate prin întâmpinare de intimatul-pârât C., au fost respinse, ca neîntemeiate, pentru următoarele argumente:

Cât privește primul aspect de inadmisibilitate invocat de intimatul-pârât, respectiv lipsa de temei pentru calea de atac, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză de reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L. este admisibil. Într-adevăr, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil. Or, prin sentința supusă analizei instanței de control judiciar, prima instanță nu a soluționat contestația pe fond prin prisma dispozițiilor de procedură din legea specială (Legea nr. 317/2004), astfel încât să devină incident textul la care a făcut referire intimatul-pârât, respectiv art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia "hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă" ("definitivă" în sistemul actualului C. proc. civ.). Rezultă că recursul promovat în prezenta cauză este admisibil, legea permițând exercitarea acestei căi de atac.

În referire la celălalt aspect de inadmisibilitate a recursului, pentru neîncadrarea motivelor între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de fapt, fiind vorba de excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte apreciază că recursul este motivat, criticile invocate putând fi circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea recursului dedus judecății, Înalta Curte constată că interesul reclamantelor A. S.R.L. și B. S.R.L. de a acționa există și este actual, manifestat în vederea obținerii unei soluții favorabile pe fondul cererii de chemare în judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L. este fondat.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurentele-reclamante vizând modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității cererilor reunite, deși întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (așa cum s-a reținut anterior, la pct. 6 din decizie) urmând a fi analizate din această perspectivă.

În cauză, recurentele-reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Rezoluției nr. 5902/IJ/3497/DIJ/2015 a Inspecției Judiciare, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b), raportat la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării formulate de reclamante privind savârșirea unor abateri de către magistratul indicat în cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond a respins acțiunea, constatând că reclamantele nu au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că legea specială, Legea nr. 317/2004, nu conține nicio prevedere derogatorie cu privire la procedura prealabilă în cazul contestării unei rezoluții de clasare.

Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 397/03.07.2014, Curtea Constituțională a României a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

Ulterior pronunțării instanței de contencios constituțional, în jurisprudență au fost exprimate opinii diferite cu privire la regimul juridic al căilor de atac formulate împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară, unele instanțe apreciind că rezoluțiile vor fi atacate în condițiile reglementate de dispozițiile dreptului comun (Legea nr. 554/2004), cum a reținut și instanța de fond în speța de față, alte instanțe opinând pentru aplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 317/2004, referitor la rezoluțiile de respingere a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare.

Urmare acestor interpretări contrare, exercitând rolul său principal de unificator de jurisprudență, Înalta Curte, prin Soluția de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017 de secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit că:

"Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Pentru a dispune în acest sens, secția de contencios administrativ și fiscal a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), și nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, soluția instanței de fond, prin care s-a apreciat a fi necesară formularea unei plângeri prealabile împotriva Rezoluției de clasare nr. 5902/IJ/3497/DIJ/2015, emisă de Inspecția Judiciară, este nelegală și, reținând că prima instanță a apreciat în mod eronat cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, fără a se mai intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza instanței de fond pentru continuarea judecății.

Prima instanță va stabili cadrul procesual corect în cauză, în raport de faptul că a fost chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, urmând a se analiza calitatea procesuală pasivă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.

Totodată, reținând că recurentele-reclamante nu au criticat soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepțiilor litispendenței, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. și a lipsei calității procesuale active a reclamantei B. S.R.L., astfel încât aceste soluții au căpătat caracter definitiv, Înalta Curte va menține dispozițiile din sentința atacată, privitoare la admiterea excepției litispendeței și respingerea atât a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., cât și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei B. S.R.L.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea în parte a sentinței civile nr. 3073 din 17 octombrie 2016 și trimiterea cauzei Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3073 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.