ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3417/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8049 din 20 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Buftea a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți și în consecință: a fost atribuit imobilului intravilan-locuință, reclamantei-pârâte A., în suprafață de 2.130 mp, potrivit variantei 1 a raportului de expertiză topografică și a raportului de evaluare, cu vecinătățile din anexa 2 a raportului de expertiză topografică. A fost atribuit către reclamanta-pârâtă A., imobilul extravilan în suprafață de 1.793,75 mp, potrivit variantei 1 de lotizare și a anexei 2. A fost atribuit către pârâtul-reclamant B. a imobilului teren extravilan, în suprafață de 358,75 mp, potrivit variantei 1 a raportului de expertiză topografică și a raportului de evaluare, ce reprezintă cotă indiviză de 1/8 din suprafața de 2.870 mp, cu vecinătățile din anexa 2 a raportului de expertiză topografică. A fost atribuit către pârâta C. a imobilului teren extravilan, în suprafață de 358,75 mp, potrivit variantei 1 a raportului de expertiză topografică și a raportului de evaluare, ce reprezintă cotă indiviză de 1/8 din suprafața de 2.870 mp, cu vecinătățile din anexa 2 a raportului de expertiză topografică. A fost atribuit către pârâtul D. a imobilului teren extravilan, în suprafață de 358,75 mp, potrivit variantei 1 a raportului de expertiză topografică și a raportului de evaluare, ce reprezintă cotă indiviză de 1/8 din suprafața de 2.870 mp, cu vecinătățile din anexa 2 a raportului de expertiză topografică. A fost obligată reclamanta-pârâtă A. la plata către: pârâtul reclamant B. a sumei de 7.457 RON, pârâtul D. a sumei de 7.457 RON și pârâtei C. a sumei de 7.457 RON. A fost obligată astfel pârâții D. și C. la plata sumei de 337 RON, fiecare, către reclamantă. Au fost compensate cheltuielile de judecată și obliga reclamanta-pârâtă la plata sumei de 1.002 RON către pârâtul-reclamant

Prin decizia civilă nr. 1621 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 8049 din 20 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Buftea și a încheierii de admitere în principiu din 13 noiembrie 2013. A anulat sentința civilă apelată și trimis cauza Judecătoriei Buftea în vederea rejudecării. A menținut încheierea de admitere în principiu din data de 13.11.2013, urmând ca acesta sa fie ultimul act de procedură legal îndeplinit în cauză împotriva acestei decizii, pronunțate de tribunal, reclamanta A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, urmare a adresei din 9 iulie 2018 emisă de Tribunalul Ilfov și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului C5.

Analizând excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ. din 1865, "Curțile de apel judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege".

Conform art. 4 C. proc. civ. din 1865 "Curtea Supremă de Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 4. în orice alte materii date prin lege în competența sa". În speță, reclamanta a învestit instanța cu o cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 1621 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția civilă.

În acest context, se va constata că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor C. proc. civ. mai sus citate, curtea de apel este instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 3, raportate la cele ale art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. din 1865, soluționarea recursului va fi declinată în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1621 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.10.2018.