ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3872/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 582 din 25 septembrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 798 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, la data de 13 aprilie 2018, petentul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.. Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă la aceeași dată, sub nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 436 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 582 din 25 septembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță.

La data de 27 aprilie 2018, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 582 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, invocând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 12 septembrie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în termenul stipulat de dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raport s-a reținut că decizia civilă nr. 582 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă nu este susceptibilă de recurs, conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 septembrie 2018, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu și a dispus comunicarea acestuia părților pentru a depune, în scris, puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul a fost comunicat recurentului-reclamant la 1 octombrie 2018, iar intimatului-pârât Primarul Municipiului Iași la 2 octombrie 2018.

La data de 11 octombrie 2018, recurentul-reclamant a transmis prin fax punctul său de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, prin care a susținut admisibilitatea în principiu a recursului formulat în cauză.

Intimatul-pârât nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la aspectele reținute în raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din 17 octombrie 2018, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 8 noiembrie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părților.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași, care vizează anularea dispoziției nr. x din 6 august 2014, emisă de acesta, prin care i-a fost respinsă cererea privind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în municipiul Iași, jud. Iași, întrucât nu a depus înscrisurile doveditoare privind calitatea de persoană îndreptățită la restituire în termenul prevăzut de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 368/2013.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, la art. 25 alin. (1), obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

De asemenea, a reglementat dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor).

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestația formulată de reclamantul A. împotriva dispoziției nr. x din 6 august 2014, emisă de Primarul Municipiului Iași, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 10 septembrie 2014, când erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Astfel, se constată că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, ca instanță de fond, putea fi exercitată numai calea de atac a apelului, conform prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că, "în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, Înalta Curte reține că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza Legii nr. 10/2001, putea fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Or, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 798 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 582 din 25 septembrie 2017, obiect al recursului pendinte.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, Decizia civilă nr. 582 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 582 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 582 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM