ÎCCJ, Decizia nr. 97/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei:

Prin Decizia civilă nr. 4363 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimata Inspecția Judiciară și s-a declinat competența de soluționare a contestației formulate de A. împotriva Rezoluției nr. x/2018 din 26 octombrie 2018, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, având în vedere caracterul de act administrativ al rezoluției atacate, act emis de o autoritate publică centrală - Inspecția Judiciară -, în lipsa unei reglementări exprese și prin analogie cu dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, Curtea de Apel București este instanța competentă material și teritorial să soluționeze contestația introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

Cererea de recurs:

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., susținând că soluția de declinare a competenței nu este oportună, întrucât rezoluția atacată face referire la Dosarul nr. x/2018, aflat în fază de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție și la documentele depuse în acest dosar.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, care este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 132 C. proc. civ.:

"(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. (...) (3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, unui alt organ cu activitate jurisdicțională competent. (...)".

Având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, se constată că decizia atacată nu este susceptibilă de vreo cale de atac, astfel că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia s-a formulat calea de atac, nu este susceptibilă de reformare și, față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 4363 din 6 decembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT