ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4103/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 20 august 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 2727 din 5 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu intimații C., D., Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București, reprezentat prin Primarul General și Unitatea Administrativ Teritorială Sector 1 București, reprezentată prin Primar.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 octombrie 2018, intimații C. și D. au invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și excepția tardivității cererii de revizuire fundamentate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La termenul din 22 noiembrie 2018, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de intimații C. și D. prin întâmpinare.

Examinând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți cu privire la soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Textul legal citat stabilește competența soluționării cererii de revizuire atunci când se invocă extra petita, ce revine instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă.

Rațiunea instituirii acestei norme de competență izvorăște din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

În speță, revizuenții au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2727 din 5 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, susținând incidența motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Față de acest aspect, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 din actul normativ menționat, în favoarea Tribunalului București.

Examinând excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, cererea de revizuire este îndreptată împotriva Deciziei nr. 2727 din 5 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, revizuenții susținând că această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 119 R din 11 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2004.

Decizia a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., la data pronunțării, respectiv la 5 iulie 2018.

Ca atare, se constată că termenul legal pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, calculat potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8, coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 6 august 2018.

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 17 august 2018 (data depunerii la oficiul poștal - dosar).

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că atunci "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Așadar, articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Susținerile reprezentantului convențional al revizuenților, în sensul că termenul de o lună trebuie calculat de la data comunicării deciziei supuse revizuirii nu pot fi primite, întrucât termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. curge de la pronunțarea hotărârii definitive, fiind lipsit de relevanță momentul redactării și comunicării acestei hotărâri.

Astfel, potrivit art. 634 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile prevăzute la alin. (1) al acestui articol devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului sau recursului sau, după caz, de la data pronunțării.

Înlăturarea sancțiunii decăderii din termenul de formulare a cererii de revizuire, putea avea loc doar în condițiile admiterii unei cereri de repunere în termenul de revizuire, prevăzut de art. 186 C. proc. civ., însă, în cauză, revizuenții nu au formulat o astfel de cerere.

Obligația părților de a exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în jurisprudența sa (cauzele Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1975; Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985), că "dreptul la o instanță" nu este absolut și se pretează unor limitări admise în mod implicit, deoarece necesită, prin însăși natura sa, o reglementare a statului, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere. Aceste limitări sunt permise, deoarece dreptul de acces la justiție necesită, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze în timp și spațiu, în funcție de nevoile și resursele de care dispune comunitatea. Gradul de acces, permis de legislația națională, trebuie să fie însă suficient pentru a asigura accesul individual la instanță, în lumina principiului supremației dreptului într-o societate democratică.

În același sens a statuat și Curtea Constituțională a României care a reținut că "dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut, orice restricție fiind admisă atât timp cât nu se aduce atingere dreptului de acces la un tribunal în substanța sa, statul dispunând în acest sens de o marjă de apreciere" (Decizia nr. 894/2006).

Cât privește termenele procedurale, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, că nu se poate reține incompatibilitatea stabilirii unor termene procedurale - de exemplu, pentru depunerea motivelor de apel, sau a formulării unei căi de atac - cu prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul la justiție. Termenele pentru formularea unor căi de atac, de exemplu a revizuirii, sunt determinate de necesitatea aplicării și respectării dreptului și garanțiilor procesuale ale părților, fără nicio discriminare. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, câtă vreme pot sesiza instanțele judecătorești în termen legal, cu cererea de revizuire (Decizia nr. 114/2000).

Distinct de cele reținute, este de menționat că, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual (în speță, formularea cererii de revizuire) în termenul imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează să dispună respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 2727 din 5 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

În baza normelor legale mai sus evocate, Înalta Curte va obliga pe revizuenții A. și B. la plata în solidar, a sumei de 4.000 RON, către intimații D. și C., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 2727 din 5 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului București.

Fără cale de atac.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 2727 din 5 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Obligă pe revizuenții A. și B. la plata în solidar, a sumei de 4.000 RON, către intimații D. și C., reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV