ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 715/2019

HOTĂRÂRE

04.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 715/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Prin cererea înregistrată, sub nr. x/2015, la Curtea de Apel Bacău, ca urmare a declinării competenței de soluționare de către Tribunalul Bacău (Decizia civilă nr. 125/R/2017), revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 723 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2012, prin care s-a modificat sentința civilă recurată și s-a admis acțiunea în revendicare formulată de B. și C..

Revizuenta a invocat cazul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri, respectiv între Decizia nr. 723 din 2 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bacău și Sentința civilă nr. 12370 din 8 noiembrie 1995, pronunțată în dosarul nr. x/1995 al Judecătoriei Bacău.

Prin Decizia nr. 1076 din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. privind Decizia 727/2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2012 și Decizia nr. 12370/1995 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/1995 în contradictoriu cu intimații C., B. și intimații-intervenienți D., E., F., G., H., I., J., K., K. (din Bacău), L., intimat-reclamant M. (decedat) cu moștenitorii N., O., P., Q.. Revizuenta a fost obligată să plătească intimatelor R. și C. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

În pronunțarea acestei soluții, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive, în care s-a evocat fondul cauzei, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pe motiv că s-a nesocotit putea lucrului judecat a unei hotărâri definitive, date într-un proces anterior, este necesar ca instanța să nu fi cunoscut existența acelei hotărâri sau să nu se fi pronunțat asupra excepției privitoare la puterea de lucru judecat. Dacă, dimpotrivă, instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții, aceasta nu poate face obiectul revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Ori, în cauză, instanța a constat că, în argumentarea Deciziei nr. 723/2015, pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bacău, a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a analizat autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 12370/1995 a Judecătoriei Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 999/2000 a Curții de Apel Bacău, arătând că, printr-o hotărâre judecătorească ulterioară (Sentința civilă nr. 7704/2012 a Judecătoriei Bacău), s-a dispus modificarea x/16.12.1994 sub aspectul amplasamentului terenului, aspect față de care excepția anterior referită nu a fost reținută.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative stipulate de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (prevăzute și în noua reglementare procedurală art. 509 alin. (1) pct. 8), drept pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta A., considerând decizia atacată ca fiind netemeinică și nefondată, deoarece între părți au fost pronunțate hotărâri definitive potrivnice. Consideră că cererea de revizuire este admisibilă, solicitând admiterea acesteia și anularea Deciziei civile nr. 723 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2012.

La termenul de judecată din 4 aprilie 2019, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de recurs, excepție pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Calculul termenelor se face în conformitate cu dispozițiile art. 101 C. proc. civ., astfel: când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește (art. 101 alin. (1), iar, dacă, ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare (art. 101 alin. (5).

În ceea ce privește actele depuse la poștă, legiuitorul a prevăzut, în cuprinsul art. 104 C. proc. civ., că actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată revizuentei A., conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., la data de 3 decembrie 2018, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Bacău.

Având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) coroborat cu art. 104 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în raport de data comunicării deciziei atacate, respectiv 31 ianuarie 2018, recurenta-revizuentă avea posibilitatea să exercite calea de atac a recursului, calculat pe zile libere, până la data de 19 decembrie 2018 (inclusiv), aceasta fiind ultima zi în care revizuenta putea să formuleze și să înregistreze cererea de recurs (ori să depună recursul la oficiul poștal, cu scrisoare recomandată în vederea expedierii instanței judecătorești).

În cauză, însă, recursul declarat de revizuenta A. a fost depus la oficiul poștal la data de 20 decembrie 2018, astfel cum o atestă data poștei aplicată pe plicul de expediere, context care denotă că recursul este declarat după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Or, în situația nerespectării termenelor procedurale legale, potrivit art. 101 C. proc. civ., partea este decăzută din dreptul de a mai efectua actul de procedură pe care legea îl supune unui termen legal imperativ, precum este termenul de exercitare a recursului. Așa fiind, nerespectarea termenului de promovare a căilor de atac conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit normei legale enunțate, care reglementează sancțiunea decăderii.

În consecință, promovând recursul cu depășirea termenului defipt de lege, revizuenta-recurentă este decăzută din dreptul de a mai exercita calea de atac, iar sancțiunea declarării unui recurs peste termenul legal nu poate fi decât respingerea acestuia ca tardiv formulat.

Scopul legitim al instituirii de către legiuitorul național a unor norme imperative pentru promovarea unor căi de atac este, în mod neîndoielnic, limitarea în timp a incertitudinii raporturilor juridice, astfel că după epuizarea termenelor pentru declararea acestora, orice persoană de bună credință să se poată prevala, în orice împrejurare, de o hotărâre judecătorească definitivă, ce nu mai este susceptibilă de retractare sau reformare, intrată în circuitul juridic, care trebuie să aibă un grad acceptabil de securitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1076 din 15 octombrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.