ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2019

HOTĂRÂRE

20.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cererii de revizuire constată următoarele:

Prin Decizia nr. 90-R din 9 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondate, recursurile declarate de A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 916/A din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

A arătat, în esență, că există hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, respectiv decizia atacată este potrivnică Deciziei nr. 779 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2010.

Prin Decizia nr. 250/R din 14 decembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că demersul judiciar este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de recurs sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, aceste dispoziții aplicându-se și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Se observă că deși revizuenta pretinde că aceasta este și situația regăsită în speța dedusă judecății, în mod contradictoriu, solicită anularea primei hotărâri, respectiv a Deciziei civile nr. 90-R din 9 mai 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, adică a celei ce creează în ipoteza cauzei, autoritatea de lucru judecat pretins a fi fost încălcată prin hotărârea ulterioară dată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2010.

Or, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, motiv pentru care dispozițiile art. 327 alin. (1) din cod, ce reglementează procedura de judecată a cererii de revizuire pentru cazul contrarietății de hotărâri, permite exclusiv soluția de anulare a celei din urmă hotărâri care, prin ipoteză, încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Înalta Curte reține că, în nicio situație, un caz dovedit de contrarietate de hotărâri nu permite soluția anulării celei dintâi hotărâri, adică a celei ce generează efectul autorității de lucru judecat la care trebuie să se raporteze hotărârile ulterioare, astfel cum eronat s-a pretins prin cererea de revizuire de față. O astfel de solicitare, respectiv de soluție, este contrară rațiunii pentru care a fost reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., acela al protejării principiului autorității de lucru judecat, resortul său neputând să conste în interesul particular al părții de a-și alege, dintre hotărârile pretins contrare, pe aceea căreia să i se supună, ca fiindu-i favorabilă.

Prin urmare, într-o cerere de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se poate pretinde - după cum o face revizuenta - că cea dintâi hotărâre definitivă ce a rezolvat un raport litigios între părți ar încălca în vreun fel autoritatea de lucru judecat a unei a doua hotărâri definitive ce nici nu exista la data pronunțării primeia.

În plus, se constată că cea de-a doua hotărâre definitivă, respectiv Decizia nr. 779 din 25 septembrie 2018 a Tribunalului Bihor a ținut cont și a valorificat dezlegările jurisdicționale date de Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 90 din 9 mai 2018, a cărei anulare s-a solicitat, iar asupra modului în care a făcut-o nu-i este permis unei instanțe de revizuire a verifica, întrucât în acest fel s-ar deschide calea unui control judiciar, nepermis sau prevăzut de lege, împotriva unei hotărâri judecătorești care, potrivit legii, este definitivă.

Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.