ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Județului Olt din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ reprezentat de Adresa/Decizia nr. x/28.09.2015 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrare - Biroul pentru Imigrări al Județului Olt din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare solicitat de A. în temeiul art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014 prin cererea depusă și înregistrată la Inspectoratul General pentru Imigrări cu nr. x/11.09.2015.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 128 din 17 martie 2016, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Județului Olt din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect anulare act administrativ.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta precizează că, la primul termen de judecată, instanța a constatat că la dosar nu se află documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, apreciind că aceste înscrisuri sunt necesare pentru soluționarea cauzei, fără a pune în discuția părților încuviințarea probei cu aceste acte.

Precizează recurenta că la termenul fixat în acest sens, instanța a constatat că ITM Olt s-a conformat dispoziției date, în sensul că a înaintat actele solicitate, însă din nou a omis să comunice aceste înscrisuri și către părțile aflate în litigiu, în plus nu le-a pus în discuția părților.

În concluzie, se arată că instanța a nesocotit atât dispozițiile art. 13 și art. 14 coroborate cu cele ale art. 258 alin. (1) din C. proc. civ. cât și pe cele ale art. 391 și ale art. 394 alin. (1) și alin. (2) din același act normative, dat fiind că nu a comunicat, nu a pus în discuție și nu s-a dat posibilitatea reprezentanților celor două părți să-și exprime poziția cu privire la admisibilitatea probei cu toată documentația care a stat la baza procesului-verbal de contravenție.

De asemenea, recurenta a apreciat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Referitor la susținerile recurentei, în care se arată că nu a fost pusă în discuția părților proba cu înscrisurile comunicate de către I.T.M. Olt, acestea sunt neîntemeiate, la termenul de judecată din data de 17 martie 2016, apărătorul recurentului a precizat că nu mai are de formulat nicio altă cerere, fapt pentru care instanța a apreciat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul părților, apărătorul recurentei solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără a face o altă precizare și fără a solicita cheltuieli de judecată.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin actiunea ce face obiectul prezentei cauze, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Județului Olt anularea Adresei/Deciziei nr. x/28.09.2015 emisă de intimatul-pârât, precum și obligarea acestuia la emiterea avizului de angajare solicitat de A. în temeiul art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014.

Recurenta-reclamantă a solicitat intimatului-pârât, prin cererea nr. x/11.09.2015, emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul turc B., în baza dispozițiilor art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014.

Prin Adresa/Decizia nr. x/28.09.2015, s-a decis neacordarea avizului de angajare, reținându-se că nu este îndeplinită condiția impusă de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. d din O.G. nr. 25/2014, având în vedere că societatea recurentă a fost sanctionață, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii, potrivit art. 9 alin. (1) lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, cu modificările ulterioare.

Din adresa nr. x/2015, emisă de către ITM Olt rezultă că recurenta a fost sancționată cu avertisment scris potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariaților, cu modificările ulterioare.

Împotriva acestei decizii, recurenta a formulat plângere prealabilă, solicitand revocarea actului și emiterea avizului de angajare, plângere respinsă prin adresa nr. x/2015.

Art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevede că:. Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezența ordonanță în funcție de tipul de lucrător".

Art. 4 alin. (2) din același act normativ prevede condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare: a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară efectiv activitatea pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului; b) angajatorul are achitate obligațiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii; c) angajatorul nu a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracțiune contra persoanei săvârșită cu intenție, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare C. pen. d) angajatorul nu a fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță, art. 260 alin. (1) lit. e din Codul muncii sau potrivit art. 9 alin. (1) lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii; e) contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă stabilit potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) nu a fost epuizat; f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a, e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b - d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Motivul pentru care intimatul-pârât a refuzat emiterea în favoarea recurentei a avizului de angajare în muncă a cetățeanului turc B. l-a constituit neîndeplinirea conditiei prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. d din O.G. nr. 25/2014 având în vedere că societatea recurentă a fost sancționată, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii, potrivit art. 9 alin. (1) lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. a din H.G. nr. 500/2011, constituie contravenție fapta săvârșită de angajatori, persoane fizice sau juridice, constând în netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a - g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. a din H.G. nr. 500/2011, contravenția prevăzuta la alin. (1) lit. a se sancționează cu amendă de 10.000 RON pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 RON.

Potrivit art. 10 din H.G. nr. 500/2011, prevederile art. 9 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/23.06.2015 emis de către ITM Olt, s-a reținut că recurenta nu a respectat prevederile art. 4 alin. (1) lit. a din H.G. nr. 500/2011 modificată prin aceea că nu a transmis registrul de evidență a salariaților la ITM Olt în termenele legale în ceea ce privește angajarea salariaților.

Pentru emiterea avizului de angajare, conditia impusă de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. d din O.G. nr. 25/2014, are in vedere respectarea de catre angajator a obligatiei impuse de art. 4 alin. (1) lit. a din H.G. nr. 500/2011, respectiv aceea de a înregistra în registrul de evidență a salariaților a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 500/2011, și de a transmite către ITM, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității fiecarui salariat.

Neindeplinirea acestei obligatii este prevazută ca fiind contravenție de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a din H.G. nr. 500/2011 și este sanctionată cu amendă, potrivit art. 9 alin. (2) lit. a din H.G. nr. 500/2011, sau cu avertisment, potrivit art. 10 din H.G. nr. 500/2011, raportat la art. 5 alin. (2) lit. a și art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

Având în vedere că anterior cererii de emitere a avizului de angajare, respectiv cu trei luni inainte de această cerere, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/23.06.2015 emis de către ITM Olt, recurenta a fost sancționată contravențional cu avertisment pentru neîndeplinirea obligației impuse de art. 4 alin. (1) lit. a din H.G. nr. 500/2011 modificată, corect a apreciat instanța că, în speță, condiția impusă de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. d din O.G. nr. 25/2014 nu este îndeplinită, astfel încât refuzul de eliberare a avizului de angajare pentru cetățeanul turc B., refuz materializat prin Decizia nr. x/28.09.2015, este legal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 128 din 17 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.