ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 72/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Judecătoria Huși, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză, să-l oblige pe acesta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de aproximativ 8,5 mp situat în Huși, str. x, jud. Vaslui, și să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților.

Sentința pronunțată de judecătorie Prin Sentința nr. 211 din 12 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Huși, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., invocată de pârâtul B. și s-a respins acțiunea.

Decizia pronunțată de tribunal Prin Decizia civilă nr. 1176 din data de 11 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 211/12.03.2018 a Judecătoriei Huși.

Încheierea pronunțată de curtea de apel Împotriva deciziei pronunțate de tribunal, reclamantul A. a formulat recurs. Prin încheierea din 27 martie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului, pentru lipsa nejustificată a părților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel, reclamantul C. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul reclamant A. nu face nicio mențiune cu privire la încheierea recurată, ci dezvoltă aspecte ce țin de fondul litigiului, reformulând practic motivele inserate în cererea de recurs.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 11 octombrie 2019.

Apărările formulate în cauză La data de 16 ianuarie 2020, recurentul reclamant a depus note scrise. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că aspectele inserate în cuprinsul acesteia nu se pot constitui în critici de nelegalitate a deciziei recurate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și nu se raportează la considerentele deciziei atacate. În consecință, constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate în condițiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cu referire la art. 488 C. proc. civ., că nici motive de casare care sunt de ordine publică nu pot fi reținute, conform art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca în conformitate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să constate nulitatea căii de atac exercitate în condiții neprocedurale.