AFFAIRE HATIEGAN c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

14.02.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE HATIEGAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 25230/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 14 februarie 2008 DEFINIF 14/05/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă În cauza Hattiegan c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Biersan, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, David Thór Björgvinsson, Ineta Ziemele, judecători, și de Santiago Quesada grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 ianuarie 2008, Rend l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25230/04) îndreptată împotriva României și inclusiv un solicitant al acestui stat, domnul Iuliu Sergiu Hattiegan, a sesizat Curtea la 30 martie 2004, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 2 martie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 3, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA SPECIE Reclamantul s-a născut în 1972 și își are reședința în Cluj. Napoca. Pe 19 decembrie 1955, bunul imobil (compus dintr-o casă și din terenul aferent) situat la nr. 6, strada Croitorilor, la Cluj-Napoca, care au aparținut bunicilor reclamantului, a făcut obiectul unei naționalizări. La 18 decembrie 1997, în urma unei acțiuni în revendicare imobiliară, tatăl reclamantului obține o decizie definitivă cu privire la naționalizarea proprietății respective și dispune ca autoritățile să i-o restituie. În pofida recunoașterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, tatăl reclamantului a fost în imposibilitatea de a-și recupera proprietatea în întregime deoarece, în temeiul Legii nr. 112/ La 6 iunie 2000, tatăl reclamantului a solicitat instanțelor să constate nulitatea contractului de vânzare din 19 decembrie 1996 și a susținut că naționalizarea era abuzivă și ilegală, că statul nu putea fi proprietarul legitim al bunului și, prin urmare, nu putea să îl vândă legal. La 24 iunie 2002, în timpul procedurii, tatăl reclamantului a murit. Reclamantul a continuat să-și continue activitatea ca moștenitor. 10. La încheierea procedurii, printr-o hotărâre din 14 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, recunoscând în același timp dreptul de proprietate al reclamantului, a respins acțiunea sa pe motiv că chiriașii erau cumpărători de bună-credință. Curtea nu a acordat nicio despăgubire reclamantului. II. DREPTUL INTERNELE PERTINENTE 11. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumarescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, § 31-33), Strain și altele România 57001/00, CEDO 2005-VII, § 19 26) și Peduraru România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005). 12. 10/2001 din 14 februarie 2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile luat în mod abuziv de către stat între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 a fost modificată prin Legea nr. 247 publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 22 iulie 2005. Noua lege extinde formele de despăgubire, permițând beneficiarilor să aleagă între o compensație sub formă de bunuri și servicii și o compensație sub formă de compensații pecuniare echivalente cu valoarea de piață a bunului care nu poate fi restituită în natură în momentul acordării sumei. 13. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 10/2001 (republicată) astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 se citesc astfel art. 1 Clădirile pe care statul (...) este în mod abuziv adecvate între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989, precum și cele luate de stat în temeiul Legii 139/1940 privind rechiziționările și care nu au fost încă restituite vor face obiectul unei restituiri în natură. În cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, este necesar să se adopte măsuri de despăgubire prin echivalență. Poate fi vorba despre compensarea prin alte bunuri sau servicii (...), cu acordul reclamantului, sau o despăgubire pecuniară acordată în conformitate cu dispozițiile speciale privind determinarea și plata despăgubirilor pentru bunurile imobile achiziționate în mod abuziv. (...) art. 10 În cazul în care clădirile care au căzut în patrimoniul statului într-un mod abuziv au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură este ordonată pentru terenul liber și pentru clădirile care nu au fost demolate, în timp ce măsurile reparatoare prin echivalență vor fi stabilite pentru terenurile ocupate și pentru construcțiile demolate. (...) Valoarea clădirilor pe care statul membru este în mod abuziv adecvate și care au fost demolate se determină în funcție de valoarea lor medie în ziua în care administrația decide asupra cererii, stabilită în conformitate cu standardele internaționale de evaluare pe baza informațiilor aflate la dispoziția evaluatorilor. Valoarea construcțiilor care nu au fost demolate și a terenurilor aferente că statul este în mod abuziv adecvat și care nu pot fi restituite în natură se stabilește în funcție de valoarea lor medie în ziua în care administrația decide asupra cererii, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare. art. 20 Persoanele cărora li s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pot, cu excepția cazului în care proprietatea a fost vândută [ unor terți] înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, să solicite restituirea în natură, în sarcina acestora, pentru a rambursa suma primită pentru despăgubiri, ajustată în funcție de rata inflației. În cazul în care proprietatea a fost vândută [a unor terți] în condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 (...), reclamantul are dreptul la măsuri de reparare prin echivalență, în limita valorii de vânzare a terenului și a construcțiilor, determinată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare. În cazul în care reclamantul a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, el are dreptul la diferența dintre valoarea de piață a bunului și suma primită în temeiul compensațiilor menționate, corectată în funcție de rata inflației. (...) 14. Articolele 13 și 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005, de asemenea relevante în prezenta cauză, se citesc astfel în art. 13 Pentru a stabili suma finală a despăgubirilor care urmează să fie acordate conform prezentei legi, se va înființa o Comisie centrală pentru despăgubiri, denumită în continuare Comisia Centrală, aflată sub autoritatea prim-ministrului (...) art. 16 Deciziile emise de autoritățile competente pentru a restitui bunul menționat ca compensație (...) vor fi trimise secretariatului Comisiei Centrale în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Cererile de restituire depuse în temeiul legii nr. 10/2001 (...) care nu au primit nici un răspuns la data intrării în vigoare a legii vor fi trimise (...) secretariatului Comisiei Centrale (...) în termen de 10 zile de la data emiterii deciziilor autorităților competente pentru a restitui proprietatea. Secretariatul Comisiei Centrale va întocmi o listă a dosarelor menționate la alineatele (1) și (2), în care cererea de restituire în natură a fost respinsă; aceste dosare vor fi apoi transmise autorității responsabile cu evaluarea, care va redacta raportul de evaluare. (...) autoritatea responsabilă cu evaluarea va întocmi raportul de evaluare în conformitate cu procedura prevăzută în acest scop și îl va transmite Comisiei Centrale. Raportul va conține valoarea despăgubirii care trebuie acordată. Pe baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va pronunța decizia de acordare a despăgubirii sau va retrimite dosarul pentru o nouă evaluare. 15. Funcționarea societății pe acțiuni mai mult decât pe acțiuni este descrisă în cauza Radu c. România 13309/03, § 20, 20 iulie 2006). 16. Legea nr. 247/2005 a fost modificată ultima dată de ordonanța de urgență a guvernului n 81 din 28 iunie 2007, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 29 iunie 2007 privind accelerarea procedurii de despăgubire pentru imobilele care au fost luate în mod abuziv de către stat. În conformitate cu art. 18 din titlul I din ordonanță, în cazul în care Comisia Centrală a decis să acorde despăgubiri a căror valoare nu depășește 500 000 de lei românești noi ( În ceea ce privește sumele mai mari de 500 000 RON, beneficiarii pot opta între acțiuni în valoare de 500.000 RON și acordarea de despăgubiri pecuniare. Pentru sumele mai mari de 500 000 RON, persoanele interesate pot solicita despăgubiri pecuniare în valoare de 500 000 RON și li se vor acorda acțiuni în valoare de mai mult de 500 000 RON. În conformitate cu art. 7 din titlul II din ordonanță, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a ordonanței judecătorești, guvernul va trebui să stabilească normele de desemnare a societății care gestionează societatea de administrare a societății de administrare a societății de administrare a societății de administrare a societății de administrare a societății de administrare a societății. 1, reclamantul se plânge că a suferit o încălcare a dreptului său de a-și respecta proprietatea, din cauza deciziilor instanțelor interne care, în timp ce în cuadrantul naționalizării și absența unui titlu valabil al statului pe proprietate situat la nr. 6, strada Croitorilor, la Cluj-Napoca, au validat vânzarea de către statul apartamentului nr. 3 al acestei clădiri. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că nu există niciun motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de refuz și, prin urmare, îl declară admisibil. Pe fond 19. Guvernul nu contestă existența unei ingerințe în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile 20. În al doilea rând, guvernul consideră că ar fi fost legal pentru reclamant să obțină o despăgubire în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, ceea ce corespunde cerințelor prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. Comitetul consideră că, în situații complexe, cum ar fi cele din speță, în care legislația are un impact economic asupra întregii țări, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o putere discreționară nu numai pentru a alege măsurile de garantare a respectării drepturilor patrimoniale, ci și pentru punerea lor în aplicare. Acesta arată că ultima reformă în acest domeniu, și anume Legea nr. 247/2005, stabilește principiul acordării de despăgubiri echitabile și nerestricționate, stabilite printr-o decizie a comisiei administrative centrale pe baza unei expertize, și accelerează procedura de restituire sau de despăgubire. Această lege prevede că, în cazul în care restituirea imobilului nu este posibilă, dreptul la despăgubiri se face prin emiterea de titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (proprietatea), în conformitate cu valoarea bunului stabilit prin expertiză. Potrivit guvernului, noul mecanism instituit prin lege 247/2005 asigură o despăgubire efectivă, în conformitate cu cerințele Convenției 21. Guvernul consideră că, în orice caz, o eventuală întârziere în acordarea unei despăgubiri, în contextul unei despăgubiri nerentabile, nu rupe echilibrul corect de între protecția proprietății persoanelor și cerințele de interes general și nu obligă reclamantul să suporte o sarcină excesivă. 22. Reclamantul susține că autoritățile și-au vândut proprietatea asupra căreia statul și-a asumat în mod abuziv responsabilitatea în pofida demersurilor sale în vederea restituirii. Curtea constată că reclamantul deține o decizie definitivă și irevocabilă cu privire la naționalizarea naționalizării și dispune ca autoritățile să-i restituie bunul în litigiu. După cum Curtea a constatat deja (a se vedea cauza Strain menționat anterior § 38) existența dreptului său de proprietate în temeiul deciziei definitive nu era condiționată de alte formalități. 24. Curtea amintește deja că a considerat deja că vânzarea de către statul membru al unei părți terțe de bună credință, chiar și atunci când aceasta este precedată de confirmarea în instanță într-un mod definitiv a dreptului de proprietate al . . . o astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, este contrară articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Strein altele) 25. În plus, în cauza Peduraru menționată anterior, Curtea a constatat că statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și în mod coerent la problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor aflate în posesia sa în temeiul decretelor de naționalizare. Comisia a considerat, de asemenea, că incertitudinea generală astfel creată era legată de reclamant, care se afla în domeniul de aplicare al recuperării integrale a bunului său, în timp ce a dispus de o hotărâre definitivă care condamnă statul să-l restituie (Paduraru, citată anterior, § 112). 26. În cazul de față, Curtea nu a primit niciun motiv de a se înălța de cauzele menționate anterior, situația de fapt fiind în mod semnificativ aceeași. Ea constată că vânzarea de către stat a bunului reclamantului în temeiul legii nr. 112/1995, care, totuși, nu permitea vânzarea bunurilor naționalizate în mod ilegal, împiedică în prezent să se bucure de dreptul său de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă și irevocabilă. 27. În măsura în care guvernul susține că este legal să obțină titluri de participare la un organism colectiv de valori mobiliare (proprietatea) ) pe baza Legii nr. 10/2001, pe baza valorii bunului stabilit prin expertiză, Curtea își reiterează constatarea anterioară potrivit căreia Proprietata nu funcționează în prezent în mod susceptibil de a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1696/03, § 30, 12 iulie 2007). În plus, nici Legea nr. 10/2001, nici Legea nr. 247/2005 de modificare a acesteia nu iau în considerare prejudiciul suferit ca urmare a unei absențe prelungite din partea persoanelor care, cum ar fi reclamantul, s-au văzut private de bunurile lor (Porteanu c. România, n 4596/03, § 34, 16 februarie 2006). 28. Prin urmare, Curtea consideră că faptul că reclamantul a fost privat de dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr. 3, combinat cu absența totală a despăgubirii de mai mult de patru ani, l-a obligat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 29. Prin urmare, a existat în speță o încălcare a acestei dispoziții. II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 30. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 31. Reclamantul solicită, cu titlu de prejudiciu material, suma de 58 500 EUR (EUR), reprezentând valoarea actuală a apartamentului nr. 3 al casei, situat la nr. 6, strada Croitorilor, la Cluj-Napoca și terenul în cauză, astfel cum este stabilit printr-o expertiză tehnică imobiliară. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 000 EUR (EUR) pentru suferința suferită din cauza privării de proprietate. 32. În ceea ce privește prejudiciul material, guvernul consideră că valoarea de piață a apartamentului în cauză este de 43 548 EUR și prezintă un raport de expertiză (aviz) în acest sens. consideră, în primul rând, că nu există nicio legătură de cauzalitate între pretinsa deteriorare morală și presupusa încălcare a convenției; de asemenea, susține că o posibilă deteriorare morală ar fi compensată suficient de o constatare a încălcării; în subsidiar, guvernul consideră că revendicările reclamantului sunt excesive. 33. Curtea reamintește că a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție din cauza vânzării de către statul membru al apartamentului reclamantului, combinată cu absența unei despăgubiri. 34. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea decide că guvernul trebuie să plătească reclamantului o sumă corespunzătoare valorii actuale a apartamentului . În acest sens, având în vedere expertiza tehnică a părților și informațiile de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală, Curtea consideră că valoarea actuală a investiției este de 51 000 EUR (EUR). 35. Curtea consideră că evenimentele în cauză au putut cauza reclamantului suferințe și o stare de incertitudine care nu pot fi compensate prin constatarea încălcării; Curtea consideră că suma de 2 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit de solicitant. EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. El prezintă o chitanță care atestă plata a 5 300 RON către avocatul reprezentantului în prezenta procedură. 37. Guvernul constată că reclamantul nu a produs contractul de asistență judiciară încheiat cu un avocat din care rezultă că suma menționată anterior a fost plătită pentru reprezentare în prezenta cerere. 38. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află la baza realității lor, a necesității lor și a caracterului rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 În ceea ce privește procedura în fața Curții și în ceea ce privește procedura, Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 000 EUR (cinci și o mie de euro) pentru daune materiale (ii. 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale (iii. 500. EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iv. Orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective că sumele în cauză vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte