ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 777/2020

Asupra recursul, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 3 ianuarie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, încuviințarea exercitării autorității părintești asupra fiului său, minorul B.

Prin încheierea din 14 martie 2019, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a dispus conexarea Dosarelor nr. x/2019, nr. y/2019, nr. z/2019, nr. w/2019 și nr. x/86/2019 la Dosarul nr. x/2019.

Prin Sentința civilă nr. 274 din 18 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, au fost respinse cererile conexe având ca obiect situație juridică minor, formulate de reclamantul A.

Prin încheierea din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata apelului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 274 din 18 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, recurentul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 4 octombrie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS.

Prin rezoluția din 7 octombrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare a recursului către intimată și a întâmpinării către recurent, în eventualitatea în care se va depune întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că este admisibil având în vedere dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară (...)", însă criticile formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care recurentul nu critică soluția instanței cu privire la suspendarea judecății apelului formulat de acesta împotriva Sentinței civile nr. 274 din 18 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, ci își exprimă punctul de vedere cu privire la membrii completului de judecată care au pronunțat încheierea atacată și nu solicită anularea hotărârii atacate prin prezentul recurs, ci anularea sentinței apelate în cadrul dosarului în care s-a pronunțat încheierea de suspendare.

De asemenea, s-a arătat că deși recurentul-reclamant A. a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 24 februarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 19 martie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția nulității pentru nesemnarea recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția nulității pentru nesemnarea recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, se constată că deși recurentul-reclamant A. a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Cum recurentul-reclamant nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna memoriul de recurs, având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarate de recurentul A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, pentru lipsa semnăturii.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2020.

GGC - NN