ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3987/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2018, sub număr unic de Dosar x/2018, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) suspendarea în parte a Ordinului Președintelui ANAF cu nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinelor Președintelui ANAF 1849/2016 și 1850/2016 - respectiv partea din Ordin care privește modificarea Ordinului 1849/2016 privind Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice.

Prin Sentința civilă nr. 347 pronunțată în data de 19 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018 în partea care privește modificarea Ordinului nr. 1849/2016 privind Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea excepției rămânerii fără obiect a cererii de suspendare.

În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, a arătat că, la data de 28.12.2018 în Monitorul Oficial al României nr. 1115, a fost publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018, care, la pct. 9, a prevăzut că se abrogă Ordinul Președintelui ANAF nr. 1849/2016, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 474/24.06.2016, cu modificările și completările ulterioare.

Pe fondul recursului, a susținut recurenta-pârâtă, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ce privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă A. SRL, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta A. SRL a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare ("Ordinul nr. 1960/06.08.2018"), emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală la data de 06.08.2018, în ceea ce privește aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant. gaz petrolier lichefiat și biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare.

Prin cererea formulată în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, reclamanta critică obligativitatea interzicerii comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant. gaz petrolier lichefiat și biocombustibil) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare.

Soluționând cererea reclamantei, prima instanță a pronunțat Sentința civilă nr. 347 din 19.12.2018, prin care a respins excepția inadmisibilității cererii, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018.

Recursul formulat de recurenta pârâtă ANAF urmează a fi admis, în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea dispozițiilor Ordinului nr. 1960/2018, referitoare la obligația deținerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referință a ordinului, prealabil comercializării lor.

Înalta Curte are în vedere faptul că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa Nr. 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În atare context, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, or, în cauza de față pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul în speță.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind rămasă fără obiect.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru formulată de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reținând că deși recursul a fost admis, acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect ca efect al legii. În acest context, partea căzută în pretenții este instituția recurentă, care a promovat calea de atac chiar dacă știa că Ordinul nr. 1960/06.08.2018 nu mai este în vigoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 347 din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind rămasă fără obiect.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB