ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 646/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 297, pronunțată la data de 27 aprilie 2016, în dosarul nr. x/2010, a admis apelul declarat de apelanta- reclamantă S.C. A. S.A. Ploiești împotriva încheierii de ședință din data de 20.04.2012 și a sentinței nr. 384 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu apelanta- pârâtă S.C. B. S.R.L. Ploiești și cu intimatele- interveniente Primăria Ploiești- prin Primar și Municipiul Ploiești- prin Consiliul Local; a schimbat în parte încheierea de ședință din data de 20.04.2012 și sentința apelată, în sensul că a admis excepția de necompetentă generală a instanțelor judecătorești și a trimis cauza spre judecare către Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a încheierilor apelate; a respins apelul declarat de apelanta- pârâtă S.C. B. S.R.L., ca nefondat; a respins excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel, a inadmisibilității și a prematurității cererii de repunere în situația anterioară, ca neîntemeiate; a admis cererea de repunere în situația anterioară formulată de S.C. A. S.A. și a dispus restabilirea situației anterioare executării sentinței apelate în sensul obligării apelantei pârâte S.C. B. S.R.L. la restituirea către S.C. A. S.A. a următoarelor sume: - 2.474.783,32 RON compusă din 2.434.525,92 reprezentând c/val. creanță datorată și 40.257,40 RON reprezentând cheltuieli de executare, în dosarul de executare nr. 17/2013; - 78.331,65 RON compusă din 1.496,33 RON reprezentând cheltuieli de judecată, 68.583 RON reprezentând despăgubiri materiale și 8.252,32 RON cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 173/2014; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta S.C. B. S.R.L. Ploiești, la data de 22 iunie 2016, solicitând admiterea recursului și casarea în parte a deciziei recurate, în ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării, conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Cum recurenta nu a timbrat anticipat, în întregime, recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 16 februarie 2017 cu mențiunea de a timbra recursul, în completare, cu 14.271,04 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

La data de 13 octombrie 2016, C. București- în calitate de administrator judiciar al recurentei- pârâte S.C. B. S.R.L. Ploiești, a transmis prin email-ul instanței extras din dispozitivul hotărârii din 29 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, privind deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea S.C. B. S.R.L. Ploiești.

Față de aceasta, recurenta- pârâtă S.C. B. S.R.L. Ploiești- prin administrator judiciar C. București a fost legal citată pentru termenul din 16 februarie 2017- prin administratorul judiciar cu mențiunea de a timbra recursul, în completare, cu 14.271,04 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, obligație căreia, iarăși, nu s-a conformat.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 21 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010, s-a respins, ca tardivă, cererea formulată de petenta S.C. B. S.R.L. Ploiești- prin administrator judiciar C. București privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită pentru soluționarea recursului.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, în întregime, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din data de 16 februarie 2017 și nici pentru termenul de astăzi, din 6 aprilie 2017, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea, ca insuficient timbrat, a recursului pârâtei.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. PLOIEȘTI- prin administrator judiciar C. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 297 din 27 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.