ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 iunie 2017, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Primăria Comunei Bănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat:

(i) anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. x/16.12.2016, înregistrată la autoritatea contractantă cu nr. x/21.12.2016, aferentă Contractului de lucrări nr. x/13.10.2015 având ca obiect "Proiectarea și execuția lucrărilor, furnizarea și montajul utilajelor tehnologice, procurarea mijloacelor fixe și activelor necorporale în cadrul proiectului Unitate producere energie electrică celule fotovoltaice - Comuna Bănești, Județul Prahova";

(ii) anularea măsurii de aplicare a corecției financiare de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. x/13.10.2015 și a tuturor actelor subsecvente emise în aplicarea acesteia măsuri;

(iii) anularea Deciziei privind soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă;

(iv) suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.

Prin sentința civilă nr. 41 din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Primăria Comunei Bănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței civile nr. 41 din 22 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Primăria Comunei Bănești, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.

În motivare se arată că, în mod greșit instanța de fond a preluat susținerile intimatei pârâte și a respins contestația reținând ca justificata măsura aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea totală eligibilă a contractului.

Astfel, recurenta apreciază că măsura aplicării unei sancțiuni de 5% din valoarea contractului este nejustificata, atâta timp cât cerința stabilită nu are un caracter nelegal ci, dimpotrivă, a fost stabilită pentru a se asigura că operatorii economici străini cunosc și își asumă obligațiile legale la care vor fi supuși pe parcursul execuției contractului.

Instanța de fond se rezumă doar la enunțarea cerinței de calificare și concluzia că aceasta cerință ar avea caracter restrictiv fără a arăta prevederile legale încălcate și nici măcar care sunt acele elemente ce caracterizează cerința de calificare ca fiind restrictivă, ceea ce denotă o analiză superficială a cerinței de calificare.

În acest sens, recurenta arată că pentru a face dovada îndeplinirii cerințelor criticate, ofertanții aveau două posibilități alternative, respectiv:

- fie prezentarea unei declarații pe propria răspundere în sensul că, în termen de 45 de zile de la comunicarea rezultatului procedurii să prezinte dovada deschiderii unui punct de lucru în România;

- fie prezentarea unei declarații pe propria răspundere în sensul că, înaintea încheierii contractului, în cazul asocierii cu persoane juridice române, să împuternicească pe unul dintre asociații înregistrați în România pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin fiecărui asociat, prin legalizarea asocierii.

Autoritatea contractantă nu a stabilit două cerințe distincte care trebuiau îndeplinite cumulativ ci două modalități de îndeplinire alternative pentru care operatorii economici aveau libertatea de a opta.

Prin cerințele în cauză nu s-a solicitat operatorilor economici străini sa prezinte dovada că au deja deschis un punct de lucru, ci doar o simplă declarație pe propria răspundere prin care își asumau angajamentul că, după semnarea contractului vor deschide un punct de lucru pe teritoriul României.

Obligativitatea prezentării unei simple declarații nu se poate aprecia că ar putea restricționa accesul la procedura de atribuire. Conținutul declarației nu are un caracter restrictiv ci, dimpotrivă, prin intermediul acesteia operatorii economici străini trebuiau să-și asume angajamentul explicit că, în ipoteza în care le era adjudecat contractul, urmau sa întreprindă demersurile pentru îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare implicării în execuția contractului.

Mai precis, potrivit legislației fiscale românești, o persoana juridică străină care desfășoară activități comerciale pe teritoriul țării, are obligația de a plăti taxe și impozite către statul român.

În acest context, a devenit necesară identificarea acelor instrumente legate și fiscale prin care sa fie evitată pe cât posibil situația în care autoritatea contractantă nu-și va putea onora obligațiile financiare față de executant, astfel că autoritatea contractantă a urmărit ca ofertantul dar și autoritatea contractantă, să nu întâmpine dificultăți în execuția contractului.

Din coroborarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d), art. 7 alin. (1) pct. 17 și art. 8 alin. (1) din Codul fiscal, rezultă că, o persoană juridică străină (nerezidentă) care dorește să desfășoare activități în România, are obligația de a avea un sediu permanent pe teritoriul tării noastre și astfel să plătească taxele și impozitele stabilite de legislația națională

Dacă s-ar accepta că o astfel de cerință ar avea un caracter restrictiv așa cum afirmă echipa de control, ar trebui să se admită implicit că o persoană juridică străină nu ar avea obligația de a plăti taxe și impozite către statul român pentru veniturile obținute din activitățile desfășurate în România.

În acest context, afirmația potrivit căreia solicitarea unui asemenea angajament ar fi restricționat accesul la procedura de atribuire este total eronată.

Cerința ar fi avut un caracter restrictiv dacă, spre exemplu, autoritatea contractantă ar fi solicitat ca operatorii economici străini să aibă deschis un punct de lucru (sediu permanent) la momentul depunerii ofertei.

Totuși, prin cerința din documentația de atribuire s-a solicitat ofertantului să prezinte un angajament privind deschiderea unui sediu permanent doar in ipoteza în care oferta acestuia va fi declarată câștigătoare și doar pe parcursul execuției contractului.

În cazul în care operatorul economic străin nu intenționa să-și deschidă sediul permanent în mod direct ci prin intermediul unui agent, s-a prevăzut inclusiv posibilitatea alternativă de a împuternici unul dintre asociați pentru îndeplinirea formalităților necesare.

Recurenta critică și faptul că, instanța de fond nu a luat in considerare și nu a analizat actele depuse în probațiune

Se arată astfel că, Contractul a fost încheiat abia după ce toate actele au fost verificate de către Ministerul Energiei Electrice - OJ.E. și după ce aceasta instituție a dat avizul de legalitate și îndeplinire a condițiilor de atribuire. De asemenea, prin Adresa nr. x/19.05.2015, emisă de Ministerul Finanțelor publice, denumita Decizie de verificare, prin care se confirma ca Procedura de achiziție publică - Cerere de oferte. Contract de lucrări Proiectarea și execuția lucrărilor, furnizarea și montajul utilajelor tehnologice, a fost verificata și de acest minister și nu au fost constatate nereguli. Tot în probațiune a fost depus și actul prin care procedura de achiziție a fost verificata și de Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocit și Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru Energie (OIE), care a emis Nota privind verificarea procedurii de achiziție prin care se menționează ca nu au fost constatate abateri de la prevederile legale, naționale și comunitare privind procedurile de achiziții care sa conducă la aplicarea de corecții,

Niciunul din aceste acte nu a fost luat în considerare de instanța de fond, fapt care a condus la pronunțarea unei soluții viciate,

O ultimă critică adusă soluției instanței de fond este aceea că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin respingerea probei cu expertiza de specialitate. Susține recurenta că, după ce a prezentat obiectivele expertizei, instanța de fond a considerat că nu se impune administrarea probei cu expertiza financiar contabila pe care am solicitat-o in dovedirea contestației sale.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu referire la excepția nulității recursului, intimata arată că, deși recurenta reclamantă a solicitat casarea sentinței civile nr. 41/22.02.2018, în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 și S din C. proc. civ., nu formulează critici în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, ceea ce nu permite încadrarea în dispozițiile legale mai sus menționate, fiind în realitate nemulțumită de soluția dată de prima instanță acțiunii sale, respectiv respingerea cererii acesteia, împrejurare care nu este de natură să indice că hotărârea este nemotivată sau de a conferi caracter nelegal hotărârii atacate și astfel a justifica demersul său judiciar de reformare.

Pe fondul criticilor recurentei, intimata arată că, în implementarea proiectului "Unitate Producere Energie Electrică-Celule Fotovoltaice, Comuna Bănești, Județul Prahova", pentru care a încheiat Contractul de finanțare nr. x/18.09.2013 cu Ministerul Economiei prin Departamentul pentru Energie, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie (OIE) în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", recurenta, în calitate de autoritate contractantă, a lansat procedura de atribuire a contractului Proiectarea și Execuția Lucrărilor, Furnizarea și Montajul Utilajelor Tehnologice, Procurarea Mijloacelor Necorporale în Cadrul Proiectului "Unitate De Producere Energie Electrică-Celule Fotovoltaice-Comuna Banești, Județul Prahova", cerere de ofertă - orfine, prin publicarea în SEAP a Anunțului de participare numărul x/18.05.2015.

Urmare a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție, autoritatea contractantă Comuna Bănești, jud. Prahova, a încheiat contractul de servicii nr. x/13.10.2015 cu S.C. A. S.R.L. și B. S.R.L..

Recurenta-reclamantă a depus la pârâtă un număr de 2 cereri de plată/rambursare în care a solicitat valoarea nerambursabilă a cheltuielilor realizate în implementarea proiectului.

Din verificările efectuate de reprezentanții DGPC (fost AM POSCCE) asupra procedurilor de achiziție derulate de recurentă pentru atribuirea contractului de achiziție, au rezultat o serie de nereguli/abateri de la legislația în materia achizițiilor și s-a luat decizia aplicării unei corecții financiare de 5 % din valoarea contractului x/13.10.2015, încheiat cu S.C. A. S.R.L. și B. S.R.L..

S-a întocmit Suspiciunea de neregulă nr. 32639/20.04.2016 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/18.09.2013, iar ca urmare a verificărilor efectuate s-a procedat la întocmirea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență.

Echipa de control a constatat că au fost introduse în cadrul documentației de atribuire criterii de calificare și selecție ilegale în conformitate cu prevederile punctului 9 din Decizia Comisiei Europene nr. C(2013) 9527 și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Deși recurenta-reclamantă arată in cuprinsul cererii de recurs că instanța de fond a preluat susținerile intimatei-pârâte și a respins contestația pe motiv că măsura aplicării corecției de 5% din valoarea totală eligibilă a contractului este una legală, aceasta nu aduce critici efective cu privire la modalitatea de interpretare de către instanța de fond a normelor legale aplicabile în speță.

Intimata apreciază că în mod legal instanța de judecată a considerat că recurenta a restricționat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de achiziție prin impunerea în fișa de date a achiziției a unor cerințe minime de calificare disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma să fie atribuit.

Astfel, instanța de fond a considerat că prin cerința deschiderii unui punct de lucru în termen de 45 de zile care nu este relevantă pentru obiectul contractului de achiziție, a condiționat participarea la procedură de condiția viitoare a realizării unor obligații fiscale, însă îndeplinirea acestor obligații nu are legătură directă cu obiectul contractului, neputându-se astfel condiționa participarea la procedură de respectarea în viitor a obligațiilor fiscale, fapt ce a condus la încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. (2) și art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Deși recurenta a susținut că instanța de fond nu ar fi motivat de ce condiția impusă prin documentația de atribuire este una restrictivă, în cuprinsul hotărârii există argumente în baza cărora aceasta a apreciat că cerința impusă încalcă prevederile legale în materia achizițiilor publice, motivând hotărârea și prin raportare la inexistența unei justificări temeinice a considerentelor care au stat la baza impunerii unor astfel de cerințe, în condițiile în care "o astfel de motivare era obligatorie deoarece limitările introduse au restricționat posibilitatea participării posibililor ofertanți, încălcându-se principiul statuat la art. 2 alin. (1) lit. a) și anume promovarea concurenței între operatorii economici".

Se mai arată că, deși recurenta susține că cerința prezentării unei declarații nu poate fi apreciată ca fiind una restrictivă, astfel că nu s-ar putea restricționa accesul la procedura de atribuire, instanța de judecată a considerat în mod corect că la momentul întocmirii documentației de atribuire, recurenta reclamantă chiar dacă nu a avut în intenție excluderea anumitor operatori economici de la participarea la procedura de atribuire, impunerea unei astfel de cerințe a împiedicat sau descurajat operatorii economici să depună oferte pe contractul în cauza.

Stabilirea unor cerințe discriminatorii/nerelevante si/sau disproporționate în documentația de atribuire și nerespectarea principiilor transparenței și ai tratamentului egal constituie argumente evidente de încălcare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, precum și ale H.G. nr. 925/2006, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Pe parcursul derulării litigiului, autoritatea ministerială pârâtă a fost supusă unor modificări succesive, în sensul reorganizării și schimbării denumirii, potrivit O.U.G. nr. 1/2017, O.U.G. nr. 1/2018, purtând denumirea Ministerul Fondurilor Europene la data formulării acțiunii, apoi denumirea Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene la data pronunțării sentinței recurate și revenind la denumirea inițială după înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curți.

În prezent, intimatul-pârât poartă denumirea Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, conform modificărilor operate prin O.U.G. nr. 68/2019, de care s-a luat act prin încheierea din 20 ianuarie 2021, care face parte integrantă din prezenta decizie.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Bănești este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica potrivit căreia, instanța de fond a preluat susținerile intimatei pârâte și a respins contestația reținând ca justificata măsura aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea totală eligibilă a contractului, nu poate fi reținută câtă vreme, judecătorul fondului a cercetat efectiv, în fapt și în drept, motivele de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă, raportat și probele administrate în cauză.

Instanța de fond a explicat convingător raționamentul juridic propriu pe care l-a adoptat, astfel că, hotărârea pronunțată creează transparență asupra silogismului judiciar care a explicat și justificat dispozitivul, permițând realizarea controlului judiciar.

Nu se confirmă nici critica potrivit căreia, instanța de fond se rezumă doar la enunțarea cerinței de calificare și concluzia că aceasta cerință ar avea caracter restrictiv fără a arăta prevederile legale încălcate și nici măcar care sunt acele elemente ce caracterizează cerința de calificare ca fiind restrictivă.

Astfel, recurenta reclamantă Primăria Comunei Bănești, în realizarea proiectului ""Unitate Producere Energie Electrică-Celule Fotovoltaice, Comuna Bănești, Județul Prahova" a demarat procedura de achiziție pentru încheierea unui contract de "Proiectarea și execuția lucrărilor, furnizarea și montajul utilajelor tehnologice, procurarea mijloacelor necorporale".

Ceea ce se impută recurentei reclamante de către intimatul pârât prin actele contestate în cauză și confirmate la legale de instanța de fond, este în esență aceea că prin cerințele impuse ofertanților prin documentația de atribuire a impus pentru potențialilor ofertanți, persoanele juridice străine, criterii de calificare și selecție ilegale în conformitate cu prevederile punctului 9 din Decizia Comisiei Europene nr. C(2013) 9527 și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, în cadrul fișei de date la pct. III.2.1 b "capacitatea de exercitare a activității profesionale, Autoritatea Contractantă a solicitat ca "ofertanții străini să prezinte o declarație pe propria răspundere prin care, în cazul în care oferta este declarată câștigătoare, își asumă responsabilitatea pentru una din opțiunile: a) în termen de 45 de zile de la comunicarea rezultatului procedurii, vor prezenta dovada deschiderii unui punct de lucru în România sau b) înaintea încheierii contractului, în cazul asocierii cu persoane juridice române, vor împuternici pe unul dintre asociații înregistrați în România, pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin fiecărui asociat, prin legalizarea asocierii."

Chiar dacă nu sunt cumulative, ci sunt două modalități de îndeplinire alternative pentru care operatorii economici aveau libertatea de a opta, recurenta nu a arătat de ce aceste cerințe au relevanță pentru realizarea obiectului contractului. În fața instanțelor, recurenta arată că a impus această cerință, care în opinia sa nu este restrictivă, determinat de faptul că, prin intermediul acesteia operatorii economici străini trebuiau să-și asume angajamentul explicit că, în ipoteza în care le era adjudecat contractul, urmau sa întreprindă demersurile pentru îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare implicării în execuția contractului, adică obligația de a plăti taxe și impozite către statul român.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, procedând în acest fel și condiționând participarea la procedura de achiziții de respectarea în viitor a legislației fiscale, recurenta reclamantă a încălcat prevederile dispozițiilor art. 178 alin. (2), art. 179 alin. și 2 din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a indicat dispozițiile legale care au fost încălcate, arătând că o astfel de cerință de calificare și selecție nu reflectă posibilitatea concretă a ofertantului de a îndeplini contractul și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câștigătoare, acesta fiind de altfel și scopul pentru care legislația în materia achizițiilor publice permite inserarea unor criterii de calificare și selecție, printre care și capacitatea de exercitarea a activității profesionale.

Într-adevăr, art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică să facă dovada capacității sale tehnice și/sau profesionale însă, în alin. (3) se arată că, capacitatea tehnică și/sau profesională a unui ofertant/candidat se apreciază în funcție de experiența, aptitudinile, eficiența și eficacitatea acestuia, rezultate în urma analizării informațiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire.

Așadar, niciunde, și recurenta nu a motivat în acest sens, legislația în materia achizițiilor publice nu condiționează calificarea și selecția în cadrul unei asemenea proceduri de îndeplinirea unor cerințe care în mod evident exced capacității profesionale ale ofertantului de a realiza obiectul contractului.

Acest aspect este reliefat și de Directiva 2014/24/UE A Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice, unde, în art. 58 alin. (1) se arată că, autoritățile contractante pot impune operatorilor economici doar criteriile menționate la alin. (2), (3) și (4) drept cerințe de participare. Autoritățile contractante limitează eventualele cerințe de participare la cele care sunt adecvate pentru a garanta că un candidat sau ofertant are capacitatea juridică și financiară și competențele tehnice și profesionale pentru a executa contractul care urmează să fie atribuit. Toate cerințele trebuie să aibă legătură cu obiectul contractului și să fie proporționale cu acesta.

Recurenta, condiționând participarea la procedura de achiziții de respectarea în viitor a legislației fiscale, a impus o condiție restrictivă în afara obiectului contractului, încălcând scopul prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006 la art. 2 alin. (1) lit. a) și anume "promovarea concurenței între operatorii economici" cât și principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) din același act normativ.

De altfel, nici în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta reclamantă nu aduce argumente care să facă dovada relevanței criteriilor de calificare și selecție indicate în documentația de atribuire, în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică atribuit.

Având în vedere principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, respectiv, nediscriminarea, tratamentul egal și eficiența utilizării fondurilor publice, recurenta reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, avea obligația să permită participarea la competiție a unui număr cât mai mare de operatori economici, prin adoptarea acelorași criterii de calificare și selecție atât pentru persoanele juridice române cât și pentru persoane juridice străine, în condiții de concurență reală, criterii care însă să aibă legătură cu executarea contractului.

Așa cum a reținut și instanța de fond, prin excluderea participării de la procedura de atribuire pentru orice posibil ofertant interesat, s-a generat implicit un posibil prejudiciu, restricționându-se astfel posibilitatea depunerii unor oferte financiare mai bune decât cele prezentate de operatorii economici participanți la procedura de atribuire.

Mai mult, deși art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 prevede necesitatea unei note justificative atunci când sunt impuse cerințe minime de calificare, recurenta reclamantă nu a întocmit o asemenea notă care să fie anexată documentației de atribuire.

În ceea ce privește critica potrivit căreia, instanța de fond nu a luat in considerare și nu a analizat actele depuse în probațiune, respectiv, adresele și avizele de la Ministerul Energiei Electrice - OJ.E., Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocit și Mediului de Afaceri în care se menționează ca nu au fost constatate abateri de la prevederile legale, naționale și comunitare privind procedurile de achiziții, și aceasta este nefondată.

Faptul că diverse instituții au făcut verificării ale procedurii prin prisma atribuțiilor lor, nu înseamnă că procedura de atribuire a fost conformă și nici nu exonerează autoritatea contractantă de răspundere, aceasta fiind singura responsabilă pentru desfășurarea procedurii de atribuire cu nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Cu privire la ultima critică adusă soluției instanței de fond, respectiv. încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin respingerea probei cu expertiza financiar contabilă, Înalta Curte constată că, această probă a fost respinsă prin încheierea din 18.01.2018, încheiere pe care recurenta pârâtă nu a înțeles să o atace odată cu fondul, respectiv sentința pronunțată în cauză. Așa fiind, această critică va rămâne neanalizată.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., la care sunt subsumate criticile formulate de recurenta pârâtă, nu sunt incidente în cauză.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta Primăria Comunei Bănești, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Bănești împotriva sentinței civile nr. 41 din 22 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.