ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2020

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se oblige pârâta la plata sumei de 1.562.252,20 RON prejudiciu, cu dobânda legală de la data efectuării plăților, respectiv de la data executării silite în dosarul de executare silită nr. x/2016 a B.E.J. B. - 30.12.2016 și până la data restituirii integrale a prejudiciului, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 31.01.2018, reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău, a formulat, în temeiul art. 68 C. proc. civ., cerere de intervenție forțată a U.A.T. Municipiul Bacău.

Prin sentința civilă nr. 356/21.03.2018, Tribunalul Bacău a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție forțată a UAT Municipiul Bacău prin primar, formulată de către reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău.

Prin aceeași sentință, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea reclamantului Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 1492/13.12.2018, Curtea de Apel Bacău, a respins recursul promovat de recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău vizând soluția de inadmisibilitate a cererii de intervenție forțată și l-a admis în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale active, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin încheierea din 8.05.2019, tribunalul a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu fondul cauzei și a decăzut reclamantul din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 356/5/06.2019, Tribunalul Bacău a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău și a respins ca nefondată acțiunea formulată de acest reclamant în contradictoriu cu pârâta C. și intervenientul pârât Municipiul Bacău, având ca obiect pretenții.

Prin decizia civilă nr. 2/6.01.2020, Curea de Apel Bacău a admis recursurile declarate de recurenta-pârâtă C. și de recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău, casând sentința de mai sus și reținând cauza pentru rejudecare.

La termenul din 11.02.2020, recurenta pârâtă C. a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată, considerând că sintagma "o singură dată în cursul procesului" este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituția României - accesul liber la justiție.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 24 martie 2020, a respins cererea pârâtei C., de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 498 alin. (2) din C. proc. civ.

A admis cererea de suspendare formulată de pârâta C. în contradictoriu cu reclamantul Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău și a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 11.02.2020, recurenta-pârâtă C. a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

În motivarea solicitării sale, a arătat că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată este în vigoare și are legătură cu soluționarea cauzei, nefiind constatată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

A susținut că sintagma "o singură dată în cursul procesului" este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituția României - accesul liber la justiție.

Astfel, prezenta cauză a fost de două ori pe rolul instanțelor de fond, de fiecare dată fiind pronunțate soluții de dezînvestire fără cercetarea fondului.

În ultimul ciclu procesual, Curtea de Apel Bacău a casat sentința primei instanțe și a reținut cauza spre rejudecare cu motivarea că trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare nu poate fi dispusă față de interdicția cuprinsă în dispozițiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ.. O eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar permite Curții de Apel Bacău să trimită din nou cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău, astfel încât acesta să-și exercite rolul de a judeca în primă instanță cu consecința că soluția pronunțată ar fi cenzurabilă în calea de atac prevăzută de lege.

Criticile de neconstituționalitate propriu-zise au vizat, în esență, faptul că dispoziția indicată, limitând posibilitatea exercitării controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate în primă și ultimă instanță de instanța de recurs, se constituie într-o normă juridică lipsită de predictibilitate, întrucât, scăpând controlului și posibilității de anticipare a justițiabilului, permite ca soluționarea cauzei să depindă în exclusivitate doar de maniera în care instanța de trimitere, după prima casare, înțelege să soluționeze cauza.

Prin apărările formulate, recurentul reclamant Teatrul Municipal Bacovia a solicitat respingerea solicitării de sesizare a Curții Constituționale, motivele înfățișate vizând, în principal, neîndeplinirea condiție prevăzute de art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992 referitoare la necesitatea existenței legăturii cu cauza a dispoziției legale a cărei neconstituționalitate a fost invocată.

La 11.02.2020, recurenta pârâtă C. a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că pretinsele sale fapte ilicite, analizate în prezenta cauză, sunt aceleași cu cele cercetate în dosarul penal menționat.

Recurentul reclamant a solicitat respingerea cererii de suspendare, motivat - pe de o parte - de faptul că dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/204 nu permit suspendarea cauzei aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ în situația în care reclamantul stăruie în soluționarea cauzei, și - pe de altă parte - de faptul că soluția pronunțată de instanța penală nu este în măsură să afecteze pe cea care urmează să fie pronunțată în cauza de față.

Curtea de apel, analizând cererea recurentei pârâte de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "o singură dată în cursul procesului" cuprinsă în prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., a reținut că, în raport cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, îndeplinirea primelor trei condiții de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale este dincolo de orice discuție, excepția fiind ridicată de una dintre părțile cauzei și privind o dispoziție legală în vigoare, neconstatată anterior ca neconstituțională printr-o hotărâre a Curții constituționale.

Nu este însă îndeplinită cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, dispozițiile art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "instanțele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului", au în vedere judecata desfășurată de instanțele de recurs.

Or, judecata în recurs s-a încheiat, prin decizia civilă nr. 2/6.01.2020 curtea de apel admițând recursul și reținând cauza spre rejudecare, urmând a acționa în continuare, conform art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., ca instanță de fond, respectiv, să judece din nou pricina, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Prin urmare, în acest stadiu procesual, dispoziția a cărei neconstituționalitate a fost ridicată nu are aplicabilitate, ceea ce înseamnă că nu este îndeplinită condiția legăturii acesteia cu cauza.

Cu privire la cererea recurentei pârâte de suspendare a judecății în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., curtea de apel a reținut că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău se află dosarul nr. x/2018, dosar în care se efectuează acte de urmărire penală având ca obiect infracțiunile de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane (art. 301 C. pen.) și angajarea cheltuielilor din bugetele locale peste limita creditelor bugetare aprobate - art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea 273/2006, fapte ce ar fi fost săvârșite, printre alții, de către pârâta C..

A mai reținut că în cauză a fost pronunțată Ordonanța de clasare din 21 mai 2019, aceasta fiind desființată prin încheierea nr. 2680 din 20 decembrie 2019 de către Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2019, cauza penală fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru completarea urmăririi penale.

Din cuprinsul Ordonanței, rezultă că au fost constatate indicii ale infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 297 din C. pen., referitor la cauzarea unui prejudiciu bugetului UAT Bacău prin încălcarea dispozițiilor legale privind finanțele publice locale de către managerul Teatrului Municipal Bacovia în cadrul organizării festivalului de teatru "D.", în contextul încheierii contractului de colaborare cu E..

Întrucât în cauză faptele ilicite imputate pârâtei se suprapun cu cele cu privire la care se efectuează cercetările penale, s-a apreciat că modul de soluționare a cauzei penale are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în prezenta cauză, îndeplinirea condiției prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. fiind evidentă.

A apreciat instanța că nu pot fi reținute apărările reclamantului referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, odată ce obiectul acțiunii este reprezentat de atragerea răspunderii delictuale a pârâtei, iar cauza se află pe rolul instanței de contencios doar ca urmare soluțiilor pronunțate în ciclul procesual anterior.

În consecință, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., curtea de apel a admis cererea pârâtei și a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva soluției de admitere a cererii de suspendare, dispusă prin încheierea din 24 martie 2020, a declarat recurs recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău, formulând critici încadrabile în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 189/2008 coroborate cu art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul reclamant a arătat, în principal, că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică în general acțiunilor în contencios administrativ, nu doar în cazul celor având ca obiect anularea actului administrativ, ci și al celor ce vizează nelegalitatea modalității de executare a contractului administrativ (în speță, contractul de management).

În subsidiar, a arătat că, și dacă nu se reține incidența în cauză a prevederilor din Legea contenciosului administrativ, instanța ar fi trebuit să constate că nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare reglememtate de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât infracțiunile pentru care a fost sesizat parchetul se referă și la alte fapte/acte materiale decât cele analizate în prezenta cauză, iar până la momentul cererii de suspendare nu s-a făcut dovada reînceperii/redeschiderii urmăririi penale.

În sfârșit, a invocat faptul că, potrivit legii, hotărârea definitivă a instanței penale ar avea autoritate de lucru judecat doar în ceea ce privește existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o (de altfel, necontestată în prezenta cauză), nu și a prejudiciului ori a vinovăției făptuitorului.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, dispusă prin încheierea din 24 martie 2020, a declarat recurs recurenta-pârâtă C..

În motivare, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., arătând că instanța, apreciind că faza procesuală a recursului nu include și etapa rejudecării după casarea cu reținere, iar excepția nu ar fi admisibilă chiar dacă dispoziția legală ar fi avut aplicabilitate în oricare altă fază anterioară a litigiului, a încălcat competența Curții Constituționale de a-și verifica legala învestire și competență de soluționare a excepției de neconstituționalitate.

Totodată, recurenta pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susținând că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât evaluarea îndeplinirii condiției legăturii excepției cu cauza, cerință reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se face prin raportare la orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, fiind irelevant că în cauză s-a pronunțat deja o decizie intermediară de casare a sentinței cu reținerea cauzei pentru rejudecare.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Recurentul reclamant a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului recurentei pârâte ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului declarat de recurentul-reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 413 - Suspendarea facultativă din C. proc. civ. "(1) Instanța poate suspenda judecata: (…); 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel. (2) (…).(3) Cu toate acestea, instanța poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză."

În conformitate cu prevederile art. 28 - Completarea cu dreptul comun din Legea nr. 554/2004:

"(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

(2) Instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii. (3) (…)"

Instanța de recurs a reținut în motivarea măsurii suspendării judecății că nu pot fi reținute apărările reclamantului referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (dreptul reclamantului de a se opune suspendării), odată ce obiectul acțiunii este reprezentat de atragerea răspunderii delictuale a pârâtei.

Or, este necontestată în cauză împrejurarea că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău se află dosarul nr. x/2018, dosar în care se efectuează acte de urmărire penală având ca obiect infracțiunile de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.), folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane (art. 301 C. pen.) și angajarea cheltuielilor din bugetele locale peste limita creditelor bugetare aprobate - art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea 273/2006, fapte ce ar fi fost săvârșite, printre alții, de către pârâta C..

Aceste pretinse infracțiuni ar fi fost săvârșite în timpul executării Contractului de management nr. x/29.04.2016, încheiat între recurenta pârâtă și Consiliul Local al Municipiului Bacău, eventualul prejudiciu fiind unul produs bugetului UAT Bacău.

Prin urmare, nu se poate susține că soluția penală definitivă ce se va pronunța în urma cercetării infracțiunilor mai sus menționate ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se dea în prezenta cauză, care vizează doar pretențiile recurentului reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" din Bacău, reprezentând prejudiciul său de 1.562.252,20 RON și dobânda legală de la data efectuării plăților, respectiv de la data executării silite în dosarul de executare silită nr. x/2016 a B.E.J. B. - 30.12.2016, UAT Bacău nefiind nici măcar parte în cauză.

Or, având în vedere că în mod greșit instanța de recurs a considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. pentru suspendarea judecății, Înalta Curte - în baza art. 414 și art. 496 din C. proc. civ. - va admite recursul formulat de recurentul reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău împotriva încheierii din 24 martie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa încheierea recurată, va respinge cererea de suspendare și va trimite cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă C.

IV.1. Cu privire la soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale

Analizând criticile formulate în raport cu încheierea recurată, recursul pârâtei împotriva soluției date cererii de sesizare a Curții Constituționale este fondat în limitele și pentru argumentele ce urmează.

Recurenta pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare la art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 498 - Soluțiile pe care le pot pronunța alte instanțe de recurs din C. proc. civ.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

De asemenea, în conformitate cu art. 498 din C. proc. civ., "(1) În cazul în care competența de soluționare a recursului aparține tribunalului sau curții de apel și s-a casat hotărârea atacată, rejudecarea procesului în fond se va face de către instanța de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

(2) Instanțele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanța care a pronunțat hotărârea casată ori la altă instanță de același grad cu aceasta, din aceeași circumscripție. (...)".

Din analiza condițiilor de admisibilitate a cererii recurentei pârâte de declanșare a contenciosului constituțional, Înalta Curte apreciază că solicitarea îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind în mod eronat respinsă.

Astfel, dispoziția pretins neconstituțională face parte dintr-o lege în vigoare la momentul invocării excepției și ea poate fi considerată că are legătură cu soluționarea cauzei, în măsura în care instanța de recurs a făcut aplicarea acesteia, pronunțând o hotărâre intermediară definitivă prin care a reținut cauza spre rejudecare pe fond, iar recurenta pârâtă se plânge tocmai de faptul că dispoziția legală invocată ca temei al deciziei privează părțile, nu doar de un grad de jurisdicție, ci chiar de un proces echitabil și de accesul real la justiție.

În speță, în mod greșit instanța de recurs a reținut că "judecata în recurs s-a încheiat prin decizia civilă nr. 2/6.01.2020", astfel că dispozițiile art. 498 din C. proc. civ., care privesc judecata în recurs, nu pot fi considerate că ar mai avea legătură cu soluționarea cauzei.

Rejudecarea pricinii în fond de instanța de recurs, după casarea cu reținere, nu transformă această instanță în instanță de fond, iar această etapă a procesului nu se constituie într-un nou ciclu procesual.

Recurenta a criticat ca neconstituțională această normă tocmai pentru că ea a constituit temeiul măsurii reținerii cauzei spre rejudecare în fond, ceea ce - în opinia sa - o privează de dreptul de a-i fi examinată cauza pe fond de către o instanță de fond, a cărei hotărâre să poată fi cenzurată în căile de atac reglementate de lege.

De asemenea, Înalta Curte reține că excepția a fost invocată de o parte din proces, iar dispozițiile atacate nu au fost anterior declarate neconstituționale prin vreo decizie a Curții Constituționale, astfel încât sunt întrunite toate condițiile impuse de lege pentru primirea sesizării.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, se constată că instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, motiv pentru care se impune casarea încheierii recurate.

În rejudecare, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite cererea formulată de recurenta pârâtă C., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., cu referire la art. 21 din Constituția României, și va înainta Curții Constituționale excepția pentru competentă soluționare.

IV.2. Cu privire la excepția de neconstituționalitate

În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 21 din Constituția României, Înalta Curte apreciază că prevederile legale criticate nu conduc, prin ele însele, la o îngrădire a accesului liber la justiție ori la un proces echitabil.

De asemenea, nu se pune problema îngrădirii - neconstituționale sau cu nerespectarea cerințelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - a unor drepturi legitime prin reglementarea de către legiuitor a regulii casării cu trimitere spre rejudecare "o singură dată în cursul procesului".

Astfel, față de motivarea dată de recurentă excepției, Înalta Curte reamintește că reglementările internaționale nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în jurisprudența sa că art. 13 din Convenție consacră doar dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. De asemenea, a statuat, cu privire la art. 6 par. 1 din Convenție, că "dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept".

Față de împrejurările expuse, Înalta Curte apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta pârâtă este nefondată.

V. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 483 alin. (3) și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurentul reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău și de recurenta pârâtă C., va casa încheierea recurată și, în rejudecare:

- va respinge cererea de suspendare a judecății și va trimite pricina la aceeași instanță pentru continuarea judecării acesteia;

- va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză de recurenta pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurentul reclamant Teatrul Municipal "Bacovia" Bacău și de recurenta pârâtă C. împotriva încheierii din 24 martie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată.

Trimite cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta pârâta C..

Sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 iulie 2020.