ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6973/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 noiembrie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, a solicitat anularea art. 2 din Hotărârea nr. 47/05.10.2020 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență.

1.2. La data de 10 decembrie 2020, Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 1328 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(ii) a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României;

(iii) a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență;

(iv) a anulat art. 2 din Hotărârea nr. 47/2020 a CNSU.

Împotriva sentinței civile nr. 1328 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență ("CNSU"), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre soluționare în complet de judecător unic, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pârâtul a invocat nelegala compunere a completului de judecată, susținând că în mod greșit completul a fost alcătuit din 3 judecători, conform dispozițiilor Legii nr. 136/2020, deși măsura contestată în cauză se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 55/2020.

A arătat recurentul-pârât că actul administrativ atacat este unul complex, care cuprinde mai multe tipuri de măsuri, unele întemeiate pe Legea nr. 136/2020, altele pe Legea nr. 55/2020, cum este și situația reglementată de art. 2, ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Dispozițiile art. 15-17 din Legea nr. 136/2020 nu sunt aplicabile, întrucât măsura contestată nu privește instituirea carantinei zonale, care se judecă de curtea de apel în complet de 3 judecători, nici măsura izolării ori carantinării personale, date în competența judecătoriei.

În concluzie, recurentul-pârât a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 54 din Legea nr. 304/2004, judecarea cauzei fiind dată în competența unui complet de judecător unic.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că hotărârea atacată limitează accesul credincioșilor la sărbătoarea religioasă a Nașterii Domnului. Participarea la slujbe și rugăciuni este permisă a se desfășura atât în interiorul, cât și în exteriorul lăcașului de cult, cu respectarea regulilor de protecție sanitară, indiferent de localitatea de domiciliu sau reședință a participantului, astfel încât este permisă participarea reclamantei la slujba de Crăciun în localitatea Iași, chiar dacă aceasta are domiciliul în București.

Hotărârea CNSU nr. 47/2020 a fost emisă în temeiul și în executarea Legii nr. 55/2020, act normativ superior, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 și nu conține soluții legislative contrare Legii nr. 55/2020.

În ceea ce privește argumentele reclamantei, referitoare la încălcarea drepturilor fundamentale garantate de Constituție și a tratatelor internaționale, recurentul-pârât a susținut că toate măsurile impuse în perioada stării de urgență, precum și pe perioada stării de alertă, au fost dispuse în limitele constituționale, invocând în acest sens dispozițiile art. 53 și art. 34 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile art. 3 din Convenția Europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei. Măsurile stabilite de autorități în contextul pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligației statului de ocrotire a sănătății publice, fiind adoptate în vederea asigurării unui just și proporțional echilibru față de drepturile și libertățile fundamentale, neputându-se susține existența unui exces de putere în impunerea restricțiilor.

Având în vedere interpretarea sintagmei "organizare de sărbători religioase", recurentul-pârât a invocat și excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii, întrucât reclamantei nu-i este interzisă participarea la slujbele religioase din alte localități decât cea de domiciliu.

Intimatul-pârât Guvernul României și intimata-reclamantă A. nu au depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, cu prioritate în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, iar potrivit art. 176 pct. 4 din același act normativ, nulitatea actului de procedură este necondiționată de existența unei vătămări, în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței.

În cauză, reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea art. 2 din Hotărârea nr. 47/05.10.2020, emisă de pârâtul CNSU, potrivit căruia:

"Organizarea de sărbători religioase este permisă numai cu participarea persoanelor care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară activitatea, fără participarea persoanelor/pelerinilor din alte localități". Înalta Curte constată că, deși în preambulul hotărârii contestate sunt menționate, ca temei al emiterii actului administrativ, și dispozițiile Legii nr. 136/2020, articolul ce face obiectul acțiunii nu se referă la niciuna dintre măsurile care pot fi dispuse în temeiul acestei legi.

Astfel, deși art. 15 - 17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanța competentă și compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situația dedusă judecății nu poate fi subsumată acestor proceduri speciale. Hotărârea CNSU nr. 47/2020 nu se încadrează în ipoteza acestor texte de lege, întrucât este emisă de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, iar nu de Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, iar actul administrativ nu privește măsura instituirii carantinei zonale, dată în competența specială a secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la sediul autorității pârâte și judecată în complet compus din trei judecători. Totodată, hotărârea atacată nu privește nici măsura izolării ori carantinării personale, dată în competența judecătoriei.

De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 11 din Legea nr. 136/2020, care fac trimitere la procedura de contestare a hotărârilor CNSU "în condițiile prezentei legi", întrucât măsura atacată nu privește carantinarea persoanelor care sosesc în România din zone cu risc epidemiologic ridicat sau a persoanelor care au intrat în contact direct cu persoanele infectate.

Înalta Curte constată că măsura contestată de reclamantă a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 5 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2020, indicate în preambulul hotărârii CNSU, potrivit cărora:

"Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: a) restrângerea sau interzicererea organizării și desfășurării unor mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de întruniri, în spații deschise, precum și a unor întruniri de natura activităților culturale, științifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spații închise". Or, Legea nr. 55/2020 nu prevede o competență specială de atacare a actelor administrative emise în acest temei, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile legii contenciosului administrativ, inclusiv sub aspectul instanței competente să judece cauza și a modului de constituire a completului de judecată.

De altfel, Înalta Curte constată că însăși reclamanta și-a întemeiat atât acțiunea, cât și plângerea prealabilă, pe dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. m), art. 5 alin. (3) și art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și pe dispozițiile Legii nr. 55/2020, fără vreo referire la Legea nr. 136/2020, act normativ evident inaplicabil speței de față.

Pe cale de consecință, reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

"cauzele date potrivit legii, în competența primei instanțe (...) se judecă în complet format dintr-un judecător".

În cauză, instanța de fond a judecat cauza în complet de trei judecători, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (10) din Legea nr. 136/2020, deși obiectul cauzei impunea judecarea în complet de unic judecător, motiv de nelegalitate care conduce, potrivit art. 176 pct. 4 C. proc. civ., la desființarea în parte a actului de procedură, respectiv la casarea în parte a sentinței recurate și la restituirea cauzei la fond pentru a fi judecată în complet legal compus dintr-un singur judecător.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și la respingerea acțiunii față de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, precum și dispozițiile referitoare la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție accesorie formulată de petentul Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României, întrucât aceste soluții nu au făcut obiectul contestării în recurs.

Având în vedere soluția de casare în parte a sentinței recurate și motivul care a determinat-o, Înalta Curte apreciază a nu mai fi necesară examinarea criticilor circumscrise motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici a celor privind lipsa de interes în susținerea acțiunii, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la judecarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în complet de judecător unic, menținând dispozițiile sentinței atacate referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, la respingerea acțiunii față de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, precum și la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție accesorie formulată de petentul Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență împotriva sentinței civile nr. 1328 din 14 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre soluționare, în complet de judecător unic, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Menține dispozițiile din sentința atacată referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, la respingerea acțiunii față de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, precum și la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție accesorie formulată de petentul Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 decembrie 2020.