ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5695/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26.06.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare, anularea Dispoziției nr. 1 din 15 mai 2017 a Direcției Instanțelor Militare, admiterea contestației pe care au formulat-o împotriva Ordinului de zi pe unitate nr. 29 din 22.03.2017 emis de aceeași pârâtă, act administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale care li se cuvin începând cu data de 01.01.2017, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 01.08.2016 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul, valoare de referință sectorială funcție de care să fie calculate sumele compensatorii corespunzătoare sporului de dispozitiv și sporului pentru specialist de clasă.

Prin sentința civilă nr. 5170 din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel București a admis cererea reclamanților, a anulat actele atacate și a obligat pârâții să emită reclamanților dispoziția de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON începând cu data de 01.08.2016 până la încetarea raporturilor de serviciu, cu acordarea sporurilor datorate în raport cu această valoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru pârâta Direcția Instanțelor Militare, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, arată că, începând cu 01.10.2010, indemnizația de dispozitiv și cea de specialist de clasă, în procentul deținut la 31.12.2009 s-au plătit judecătorilor militari ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, pentru ca drepturile salariale ale lunii ianuarie 2010 să nu fie mai mici decât cele din luna decembrie 2009, întrucât cele două indemnizații nu au mai fost prevăzute de anexa VI a Legii nr. 330/2009, iar pentru calitatea de cadru militar în activitate, judecătorii militari beneficiau numai de solda de grad. Temeiul acordării sumelor compensatorii a fost art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010.

În perioada 2012-2017, prin legi anuale, drepturile salariale plătite în anul curent au fost stabilite la nivelul lunii decembrie a anului anterior.

Potrivit art. 3

1

alin. (1)

3

din O.U.G. nr. 57/2016 pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 și având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, prin ordinele ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016 și nr. 219/C/01.02.2017, indemnizațiile de încadrare brute lunare pentru judecători s-au stabilit: - începând cu 01.08.2016, la nivelul maxim în plată, care includea creșterile salariale de 5%, 2%, și 11% stabilite prin hotărâri judecătorești, respectiv prin raportare la o valoare sectorială de referință de 381,823 RON, care include majorarea de 10% potrivit Legii nr. 293/2015; începând cu 01.10.2016 la nivelul maxim în plată, prin raportare la o valoare sectorială de referință de 405 RON, care include majorarea de 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Drepturile salariale ale reclamanților au fost corect stabilite, raportat la acest cadru normativ.

Intimații-reclamanți nu au formulat apărări față de cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, magistrați militari, au cerut anularea actelor administrative prin care pârâta Direcția Instanțelor Militare le-a stabilit drepturile salariale începând cu 01.01.2017 (ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016) și obligarea pârâților la emiterea unor dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a valorii sectoriale de referință de 405 începând cu 1.08.2016, în funcție de care să fie calculate sumele compensatorii corespunzătoare sporului de dispozitiv și sporului pentru specialist de clasă.

Motivarea a fost aceea că aplicarea valorii sectoriale de referință de 405 RON nu trebuie restrânsă la calculul indemnizației de încadrare, respectiv al soldei de funcție, ci ea trebuie aplicată și componentelor salariale constând în indemnizația/sporul de dispozitiv cel de specialist de clasă, cu atât mai mult cu cât VRS 405 a rezultat din egalizarea drepturilor salariale la nivelul maxim în plată pe baza unor hotărâri judecătorești ce au aplicat legislația în materie de salarizare anterioară datei de 01.01.2010.

Instanța de fond a admis cererea, așa cum a fost formulată, a anulat actele atacate și a obligat pârâții să emită dispoziții de salarizare cu luarea în calcul a valorii sectoriale de referință de 405 RON, începând cu 01.08.2016, cu acordarea sporurilor datorate, în raport de această valoare.

În motivare a reținut că VRS de 405 RON a fost stabilită definitiv prin hotărâri judecătorești pentru o parte dintre magistrați încă din anul 2011, că Legea nr. 71/2015 obligă la acordarea valorii maxime aflate în plată începând cu 9.04.2015 și că magistrații militari fac parte din familia ocupațională Justiție. Or, în cadrul aceleiași familii ocupaționale salarizarea nu se poate raporta la valorii sectoriale diferite, diferențele salariale trebuind să rezulte exclusiv din aplicarea coeficienților de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad, la valoarea sectorială de referință maximă.

Instanța a citat și decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, potrivit căreia egalizarea prevăzută de art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015 trebuie să includă și drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.

Prin recurs, pârâții se rezumă să afirme că indemnizațiile de dispozitiv și de specialist de clasă, specifice funcțiilor militare sunt incluse în drepturile salariale ca sume compensatorii, începând cu 01.01.2010 și că drepturile salariale ale reclamanților au fost corect stabilite prin raportare la o valoare sectorială de referință de 381,823 RON, începând cu 01.08.2016 și prin raportare la o valoare sectorială de referință de 405 RON, începând cu 01.10.2016, înțelegându-se că acestea au fost valorile maxime în plată la datele indicate.

Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate, instanța de fond trimițând expres la hotărâri judecătorești care recunosc în cadrul familiei ocupaționale Justiție valoarea sectorială de referință de 405 RON, invocată prin cererea introductivă, VRS aplicabilă înainte de intrarea în vigoare atât a O.U.G. nr. 57/2015, cât și a Legii nr. 71/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 83/2014, care, prin art. 1 alin. (5)

1

, așa cum a fost interpretat prin decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a ÎCCJ -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a impus egalizarea salariilor la valoarea maximă aflată în plată.

De asemenea, prin decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1)

1

- alin. (1)

4

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, s-a statuat că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Cât privește calcularea și a sumelor compensatorii aferente sporului de dispozitiv și celui de specialist de clasă prin raportare la valoarea sectorială de 405 RON, din cererea de recurs nu se poate decela nicio critică, deși aceasta a fost chestiunea litigioasă centrală a cauzei și a fost lămurită în favoarea reclamanților prin hotărârea instanței de fond.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că hotărârea recurată este legală, în raport cu criticile formulate de recurenții-pârâți, respectiv că nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Apărării Naționale în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare împotriva sentinței civile nr. 5170 din data de 22 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.