ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5623/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 321 din data de 1 februarie 2018, pronunțată în dosar nr. x/2017, a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și trimiterea spre rejudecare a contestației.

În recursul său, de altfel, neîntemeiat în drept, recurenta- reclamantă a relevat, foarte pe larg, situația în fapt în cauză, în referire la cererea de chemare în judecată și răspunsul la întâmpinare, și, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esență, următoarele:

Fondul de Garantare a Asiguraților a fost în eroare la întocmirea Deciziei, făcând vorbire despre o răscumpărare a poliței, și nu despre o restituire a primelor de asigurare, așa cum a solicitat reclamanta.

Susține recurenta- reclamantă că cele două noțiuni sunt distincte:

Răscumpărarea este procedeul prin care asiguratul, exprimându-și în mod expres voința, renunță de bună-voie la beneficiile unei polițe de asigurări de viață, solicitând rezilierea contractului și plata indemnizației de răscumpărare, indemnizație ce rezultă din contract, conform graficului lunar de plăți și beneficiu anexat poliței de asigurare, și este cunoscut de către părți încă de la data întocmirii acesteia. În cazul său, arată recurenta, nu este vorba de o reziliere a poliței intervenite din inițiativa asiguratului, ci, dimpotrivă, încetarea producerii efectelor este din vina exclusivă a asigurătorului, lucru ce o îndreptățește să solicite și restituire tuturor resurselor, și anume: prime de asigurare, randamentul sumelor investite de asigurător (dobânzi, și alte beneficii investiționale, evidențiate de către asigurător la fiecare aniversare).

Calculul Fondului de Garantare a Asiguraților este bazat pe premisa falsă a unei cereri de răscumpărare, pe principiile acesteia de diminuare a sumelor de restituit cu cheltuielile de achiziție și administrare ale asigurătorului și pierderea beneficiilor investiționale.

Așa cum a arătat, și este de notorietate, susține recurenta-reclamantă, rezilierea contractului a intervenit din vina exclusivă a asigurătorului, supravegheat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, organ tutelar al pârâtei. Susține că a încheiat polița de asigurare de viață Tezaur, tocmai pentru riscul specific acesteia, și anume, cel al obținerii unei indemnizații de asigurare, ca urmare a împlinirii termenului de 25 de ani pentru care a fost încheiată. Vina asigurătorului, care a intrat în faliment, favorizată și de o supraveghere defectuoasă exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, organ tutelar al pârâtei, este cea care a condus la această situație. Și, în atari condiții, este inadmisibil ca Fondul de Garantare a Asiguraților să o penalizeze tot pe recurentă, entitatea pe care, declarativ, o garantează.

Intimatul- pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a formulat întâmpinare în recurs, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței recurate.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 30 octombrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.â

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, din perspectiva nemotivării căii de atac, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 489 alin. (2) "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, se constată că, prin cererea de recurs formulată recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate nu prezintă, în concret, critici de nelegalitate, astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din dezvoltarea motivelor formulate, rezultă că recurenta aduce critici modului în care curtea de apel a apreciat probatoriul, raportat la circumstanțele în fapt ale cauzei, fără a dezvolta aspecte care să vizeze nelegalitatea sentinței civile recurate.

Cerința legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

În condițiile arătate, susținerile recurentei- reclamante nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a dedus judecății aspecte de netemeinicie, criticile sale vizând aspecte de fapt și modalitatea în care a fost evaluat probatoriului de către instanță în ceea ce privește soluționarea cererii sale de restituire a primelor de asigurare adresată intimatului- pârât Fondul de Garantare a Asiguraților.

Aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., fiind, în realitate, critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de reclamanta A. nu conține critici propriu-zise împotriva hotărârii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând nici motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul- pârât nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect invocată de intimatul-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților.

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 321 din 1 februarie 2018, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2020.