ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3282/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 4 aprilie 2014 Curtea de Apel București, a respins excepția nulității apelului declarat de apelanta SC M. SA pentru netimbrare și a suspendat judecata, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind cererile de apel formulate de apelantele SC M. SA prin administrator judiciar B.I. Sprl și A.A.A.S. împotriva sentinței civile nr. 3682 din 7 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 25342/3/2008, în contradictoriu cu intimații A.N.A.F., SC D.C. SA, Statul Român prin M.F.P. și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iași. În motivare s-a reținut că apelanta SC M. SA prin administrator judiciar B.I.

Sprl este în procedura insolventei drept pentru care, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia de la data deschiderii procedurii de insolvență se suspendă de drept toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitoarei. Împotriva încheierii din data de 4 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 25342/3/2008, a declarat recurs A.A.A.S.

solicitând în principal, modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale formulate de A..A.A.S., disjungerea acesteia pentru continuarea judecății acestei cererii, în subsidiar, modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cereri de suspendare în privința soluționării capătului de cerere cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuninr din 2003 încheiat între A.V.A.S. și M.E.I., disjungerea acestui capăt de cerere și fixarea unui nou termen pentru continuarea judecății, precum și admiterea cererii de suspendare pentru toate celelalte capete de cerere.

În susținerea criticilor se arată că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu se impunea suspendarea cauzei raportat la obiectul acțiunii care nu are ca obiect realizarea unei creanțe față de averea debitoarei M.E.I. ci rezoluțiunea contractul de privatizare ce formează obiectul cererii reconvenționale formulată de recurenta, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor ce îi reveneau M.E.I. în baza acestui contract. Un alt argument ce evidențiază faptul că o acțiune având ca obiect rezoluțiunea unui contract nu poate fi suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 este acela că o astfel de acțiune are un caracter strict real și comercial, aspect pentru care competența de soluționare a unei astfel de cauze aparține instanței comerciale și nu judecătorului sindic, astfel cum prevede art. 11 din aceeași lege.

Recurenta susține că nu se impune suspendarea capetelor de cerere 2, 3, 4 din cuprinsul cererii reconvenționale. Prin acestea s-a solicitat obligarea M.E.I. la plata penalităților datorate cu titlu de daune interese pentru nerespectarea obligațiilor contractuale dar și la constatarea dreptului A.A.A.S. de a reține toate sumele achitate de M.E.I. în temeiul acestui contract, prin urmare nici aceste capete de cerere nu intră sub incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Se mai arată că, conform art. 41 din Legea nr. 137/2002 contractele de privatizare constituie titluri executorii în cazul neîndeplinirii de către cumpărători a obligațiilor pecuniare asumate, prin urmare nu se poate susține că prin soluționarea cererii reconvenționale recurenta urmărește obținerea unei creanțe față de M.E.I.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește tardivitatea depunerii motivelor de recurs, Înalta Curte, constată că este nefondată această susținere, având în vedere că recursul se poate formula pe toată durata suspendării. Referitor la recursul declarat împotriva încheierii de suspendare, Înalta Curte, reține că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului.

Critica recurentei în ceea ce privește faptul că acțiunea de față având ca obiect rezoluțiune și despăgubiri nu intră sub incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 este nefondată întrucât se constată că cele două capete de cerere nu pot fi separate iar existența creanței constând în despăgubiri atrage aplicabilitatea acestui articol, instanța neputând scinda acțiunea în sensul aplicabilității parțiale a suspendării. Sumele de bani pretinse ca efect al rezoluțiunii se constituie în creanțe împotriva debitoarei în insolvență care nu pot fi acordate în litigiul pendinte întrucât se opune art. 36 din Legea nr. 85/2006 care prevede că se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta A.A.A.S. împotriva încheierii din data de 4 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, SECȚIA a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 25342/3/2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 28 octombrie 2014.