ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3505/2014

Asupra

recursurilor de față

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 167 din 21 mai

2013, Curtea de Apel Suceava, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. II lit. A), B),

C), D) și E) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010,

aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de ministrul muncii, familiei

și protecției sociale și ministrul finanțelor publice, excepție invocată de

reclamanta T.L.M. în Dosarul nr. 4184/40/2011 al Tribunalului Botoșani, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani și Consiliul Județean

Botoșani; în consecință, instanța de judecată a constatat nelegalitatea

prevederilor normative în discuție.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că excepția de

nelegalitate este întemeiată deoarece prevederile normative contestate

contravin dispozițiilor legale pentru a căror aplicare și executare au fost

emise, respectiv prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, pe care le

completează.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii,

Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, arătând, în esență, că în mod

greșit a reținut prima instanță că prevederile normative contestate sunt

nelegale, întrucât acestea nu fac decât să stabilească în concret, prin

aplicarea normelor de principiu prevăzute de lege, modalitatea de încadrare și

reîncadrare a personalului plătit din fondurile publice, precum și formula

concretă de calcul a salariilor și indemnizațiilor aferente.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile

sunt fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte

constată că excepția de nelegalitate a fost greșit admisă, prevederile art. II

lit. A), B), C), D) și E) din ordinul contestat nefiind contrare dispozițiilor

Legii nr. 285/2010.

Astfel, în

cauză, excepția de nelegalitate a fost invocată în raport cu mențiunea cuprinsă

în ordinul comun referitoare la diminuarea veniturilor salariale cu un procent

de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, atât reclamanta cât și

instanța de fond susținând că această prevedere modifică dispozițiile legii

pentru care au fost emise normele metodologice, fiind nelegală.

Or, potrivit

art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea

restabilirii echilibrului bugetar, cuantumul brut al drepturilor salariale

stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr.

1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică

decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON. Prin art. 16

din același act normativ s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la

31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a

anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie

2010.

De asemenea, prin

art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri

publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011,

a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010,

respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale

aferente lunii octombrie 2010. Conform art. 4 alin. (2) și (3) din aceeași Lege,

nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de

ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea

cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri

publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția,

vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Același act normativ

prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază

de drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază

se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii

octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea

Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun

ale cărui dispoziții sunt contestate în cauză, norme care stabilesc atât modalitatea

de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă

de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Conținutul acestor

norme este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod eronat că

dispozițiile art. II privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011", lit.

A), B), C), D) și E) contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, așa cum

s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi

determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți

de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției

de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat

prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% [lit. A alin. (1)

și (2)].

De asemenea, normele

prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, mdemnizațiilor,

compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda

lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat

prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%> [lit. B)

alin. (1)].

Normele a căror

nelegalitate s-a invocat prevăd, la lit. C), situația calculării salariului de bază

și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară

stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie

2010 la suma de 600 RON, la lit. D) situația personalului care desfășoară activități

noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar

la lit. E) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale

care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Or, așa cum s-a

prevăzut la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, majorarea cu 15%, aplicabilă

începând cu 1 ianuarie 2011, s-a făcut în raport cu cuantumul brut al salariilor

de bază/soldelor funcții de bază/indemnizațiilor de încadrare aferente lunii octombrie

2010, această regulă regăsindu-se și în dispozițiile pct. II lit. A), B), C), D)

și E) din Normele metodologice.

Majorarea cu 15%

a fost, deci, reglementată și realizată în raport cu cuantumul din luna octombrie

2010, care rezultase în urma reducerii cu 25% a drepturilor salariale, în baza Legii

nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar, începând cu luna iulie 2010.

Este real faptul

că normele metodologice aprobate prin ordinul comun conțin exemple de calcul în

care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării

cu 25%, aceasta, însă, tocmai pentru a se evidenția că majorarea de 15% acordată

de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010,

raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului,

aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru

alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor

de stat.

Înalta Curte constată,

așadar, că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor Legii

nr. 285/2010, în aplicarea și executarea cărora au fost emise.

Față de cele arătate,

constatându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea

nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursurile

și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, împotriva

sentinței nr. 167 din 21 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. II lit. A), B), C), D) și E) din Normele metodologice de aplicarea Legii

nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014.