ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3488/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3488/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței
Prin cererea adresată Înaltei Curți de
Casație și Justiție, A.R.M. a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.,
prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Hotărârii Secției pentru
judecători nr. 560 din 20 iunie 2013 și s-a solicitat anularea Hotărârii
Secției pentru judecători nr. 560 din 20 iunie 2013 prin care s-a admis cererea
de transfer a d-lui judecător B.M. de la Tribunalul Prahova la Tribunalul
București, începând cu data de 1 august 2013.
Cererea de recurs a
fost calificată ca fiind o contestație formulată potrivit dispozițiilor art. 8
din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, iar
ulterior, reclamanta și-a precizat cererea ca fiind contestație și a solicitat
introducerea în cauză a intimatului B.M.
S-au depus la dosar
motivele contestației, adresa nr. 15037/1154/2013 emisă de C.S.M. către A.R.M.,
copia Hotărârii nr. 772 din 27 iunie 2013 emisă de Plenul C.S.M., prin care a
fost respinsă cererea petentei de valorificare a rezultatelor obținute la
examenul de promovare din 3 martie 2013, Hotărârea nr. 560 din 20 iunie 2013
emisă de Secția pentru judecători prin care s-a aprobat transferul dlui
judecător B.M. de la Tribunalul Prahova la Tribunalul București începând cu 1
august 2013, Hotărârea nr. 384 din 23 mai 2013 a Secției pentru judecători prin
care s-a respins cererea de transfer a lui B.M. de la Tribunalul Prahova la
Tribunalul București.
Intimatul Consiliul
Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei
de interes având în vedere că prin Decizia nr. 6800 din 18 octombrie 2013 Înalta
Curte a respins contestația petentei A.R.M. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.
nr. 772/2013, iar în ședința din 10 decembrie 2013 Plenul C.S.M. a dispus
promovarea efectivă a contestatoarei la Tribunalul Maramureș, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, în urma concursului de promovare
în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 10 noiembrie
2013.
În răspunsul la
întâmpinare, contestatoarea a susținut respingerea excepției lipsei de interes
având în vedere că respingerea cererii sale de valorificare a fost motivată de
lipsa unui post vacant și ar putea cere revizuirea hotărârii Înaltei Curți prin
care i-a fost respinsă contestația la hotărârea C.S.M. de respingere a cererii
de valorificare, astfel că are interes să fie promovată din septembrie 2013 și
nu din ianuarie 2014, iar promovarea sa s-a făcut la Tribunalul Ilfov, secția penală,
și nu la Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, așa cum se susține de către intimat în Întâmpinare.
La același termen,
intimatul C.S.M. a formulat excepția inadmisibilității având în vedere că
obiectul contestației îl reprezintă o hotărâre a Secției pentru judecători,
excepție la care ulterior s-a renunțat la termenul din 26 septembrie 2014.
Soluția instanței
După analiza
motivelor invocate în contestație, a actelor depuse la dosar, Înalta Curte va
respinge contestația ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 560
din 20 iunie 2013 a Secției pentru judecători a C.S.M. s-a hotărât transferul d-lui
judecător B.M. de la Tribunalul Prahova la Tribunalul București, începând cu
data de 1 august 2013.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat plângere prealabilă contestatoarea A.R.M., plângere ce a
fost analizată în ședința Plenului din data de 20 iunie 2013 și s-a dispus
respingerea acesteia pentru că în cauză s-ar pune problema existenței unor
cereri concurente, între o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de
promovare și o cerere de transfer, iar conform Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie
2007 a Plenului C.S.M. are prioritate cererea de transfer în raport cu cererea
de valorificare din anul 2012.
Așa cum rezultă din
contestația sa, contestatoarea a susținut examenul de promovare în funcția de execuție
la Tribunalul București, secția penală, iar ulterior a solicitat promovarea sa,
prin valorificare, pe un post vacant la Tribunalul București, secția penală, dar
cererea a fost amânată pe motiv că trebuie să se ia în discuție cu prioritate
cererile de transfer.
La data de 20 iunie 2013
a fost adoptată de Secția pentru judecători Hotărârea nr. 560 din 20 iunie 2013
prin care a fost aprobat transferul d-lui judecător B.M. de la Tribunalul
Prahova la Tribunalul București, astfel că cererea contestatoarei a fost
respinsă prin H.G. nr. 772 din 27 iunie 2013 a Plenului C.S.M. cu motivarea că
nu există post vacant la Tribunalul București.
Contestatoarea a
invocat, pentru a justifica nelegalitatea Hotărârii nr. 560/2013, încălcarea art.
2 alin. (2) din Regulamentul privind transferurile.
Conform art. 2 alin.
(2) din Regulamentul privind transferurile „Cererile de transfer se analizează,
o dată la două luni, de către secția corespunzătoare a C.S.M., cu excepția
cererilor de transfer care vizează instanțele și parchetele cu un grad de
ocupare a posturilor de judecător și procuror de cel mult 50%”.
Încă, în cauză nu se
poate constata o încălcare a acestor dispoziții având în vedere că C.S.M. poate
lua măsurile ce se impun pentru ocuparea posturilor vacante, iar stabilirea
unei sesiuni de transferuri înainte de termenul de 2 luni a fost justificată de
modificarea art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și
desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat
prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a C.S.M., în sensul reducerii
termenului de valorificare de la 6 luni la 3 luni și pentru a se crea
posibilitatea vacantării unor posturi la diferite instanțe care să fie ocupate
prin valorificarea rezultatelor concursului din 3 martie 2013, iar în ședința
de transferuri din 20 iunie 2013 au fost analizate cererile de transfer ale
judecătorilor de la instanțe de toate gradele, nu numai a judecătorului B.M.
Un alt motiv de
nelegalitate invocat de către contestatoare este cel referitor la nerespectarea
principiului specializării deoarece judecătorul B.M. era specializat în materia
civilă și a fost transferat la o secție penală a Tribunalului București.
Faptul că la momentul
transferului judecătorul activa în cadrul unei secții civile a tribunalului și
a fost transferat la un alt tribunal la o altă secție, nu încalcă criteriul
specializării deoarece acesta nu poate conduce, în mod automat, la respingerea
cererii de transfer, mai ales dacă cel care formulează cererea nu precizează
secția la care dorește să fie transferat deoarece chiar Regulamentul privind
transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 193/2006 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la
soluționarea cererii de transfer, între care și cel al disponibilității de a
activa în alte secții decât cele corespunzătoare specializării.
Contestatoarea
susține că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 298/2007 nu ar avea aplicabilitate în
cauză deoarece cele două drepturi, dreptul de transfer și dreptul de
valorificare, trebuie să se compare ținând cont de specializarea fiecărui
judecător.
Însă, Hotărârea Plenului
C.S.M. nr. 298/2007 este pe deplin aplicabilă în speță, deoarece intimatul
C.S.M. a avut de soluționat concomitent două cereri: cererea de valorificare a
rezultatelor concursului de promovare în funcție de execuție din 3 martie 2013
formulată de contestatoarea A.R.M. la Tribunalul București și cererea de
transfer formulată de intimatul B.M. de la Tribunalul Prahova la Tribunalul
București.
Această chestiune a
fost tranșată prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului C.S.M. când
s-a stabilit că „cererile de valorificare formulate de candidații la concursul
de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale
candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc și nu au prioritate
atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți
judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc în urma
concursului”, hotărâre ce este în vigoare.
Cum cererea
contestatoarei de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții
de execuție din 3 martie 2013 a venit în concurs cu o cerere de transfer formulată
de un judecător ce promovase în funcție anterior acelui concurs, respectiv din
anul 2012, cu respectarea prevederilor Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 298 din 19
aprilie 2007, intimatul C.S.M. a admis cererea de transfer a judecătorului B.M.
pe care a analizat-o cu prioritate față de cererea de valorificare formulată de
contestatoare.
Nu pot fi reținute
nici susținerile contestatoarei referitoare la încălcarea art. 2 alin. (1) teza
a II-a din Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a
Plenului C.S.M., pentru că cererea de transfer nu a fost admisă pe un post de
conducere, așa cum susține contestatoarea.
De altfel,
susținerile acesteia sunt contradictorii pentru că, deși a susținut că a fost
admisă cererea de transfer pe un post de conducere, totuși, tot în contestație
susține că la 29 mai 2013 s-a vacantat un post la Tribunalul București, secția penală,
ca urmare a demisiei unui judecător de la acea instanță și despre acest post a
făcut referiri și când a invocat transferul judecătorului B.M. la Secția
penală, pentru că posturile aferente funcțiilor de conducere erau cele de
Președinte la Secția a V-a civilă și Președinte la Secția a VI-a civilă.
Faptul că a existat
un aviz negativ din partea Tribunalului Prahova nu duce la nelegalitatea
hotărârii Plenului C.S.M. de aprobare a transferului intimatului B.M. de la
Tribunalul Prahova la Tribunalul București pentru că Plenul C.S.M. poate hotărî
asupra transferului și în cazul existenței acestui aviz negativ.
De aceea, având în
vedere că Hotărârea nr. 560 din 20 iunie 2013 a Secției pentru judecători este
legală și temeinică, contestația formulată de A.R.M. va fi respinsă ca
nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
formulată de A.R.M. împotriva Hotărârii nr. 560 din 20 august 2013 a Plenului C.S.M.,
ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 septembrie 2014.