ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 152/2016

Decizia nr. 152/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 20 mai 2014, numita A. (născută G.), în calitate de moștenitoare legală a defunctei sale mame, B., pârâtă în Dosarul nr. X/C/2000 al Judecătoriei Timișoara, a formulat o cerere de repunere în termenul de apel și apel împotriva Sentinței civile nr. 73/PI din 27 februarie 2001 pronunțată de Judecătoria Timișoara, solicitând anularea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii de repunere în termenul de apel, petenta arată că a aliat de existența Dosarului cu nr. X/C/2000 al Judecătoriei Timișoara, doar în data de 05 mai 2014, că la data soluționării acestui dosar, mama sa, B., era decedată, iar la ultimul domiciliu al mamei sale nu a primit nici o citație pentru proces.

Prin motivele de apel depuse ulterior, la data de 17 septembrie 2014, apelanta A. a precizat că la momentul formulării acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. X/C/2000 al Tribunalului Timiș, toți reclamanții erau decedați, singurul în viață fiind reclamantul C. care, deși știa că aceste persoane sunt decedate, s-a judecat ca atare. În cauză, la data de 15 octombrie 2014 s-a depus o cerere de intervenție în interes propriu de către numiții D., E., F. și G., care au solicitat, de asemenea, admiterea apelului, anularea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Intervenienții, în calitatea lor de moștenitori legali ai defuncților reclamanți din Dosarul nr. X/C/2000 al Tribunalului Timiș, au învederat instanței că la momentul înregistrării acțiunii ce a făcut obiectul Dosarului nr. X/C/2000, reclamanții din dosar, respectiv H., I., J., K., B., L., M. și N. erau persoane decedate, astfel încât se impune rejudecarea cererii cu moștenitorii legali ai acestora. La data de 15 octombrie 2014, apelanta A., în susținerea cererii de repunere în termenul de apel, a depus o serie de înscrisuri, și a menționat că în urma studierii extraselor de carte funciară indicate de O., a identificat două numere de Dosar nr. X/C/2000 și nr. X/2004, a contactat un avocat pentru a studia cele două dosare, lucru înfăptuit la data 05 aprilie 2014. în raport de această dată, apreciază că cererea de repunere în termenul de apel a fost legal și în termen introdusă la 20 mai 2014, fund pe deplin incidente prevederile art. 103 alin. (2) C. proc.

civ. Apelanta A. a depus și o copie a plângerii penale adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și copia scrisorii nedatată, găsită în cutia poștală de la domiciliul său. Prin Decizia civilă nr. 34/A din 26 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta A., în calitate de moștenitoare a defunctei B., ca tardiv formulată.

A fost respins ca tardiv apelul declarat de apelanta A. cu domiciliul procesual ales la avocat P., în Timișoara, Județ Timiș împotriva sentinței civile nr. 73/PI din 27 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. X/C/2000, în contradictoriu cu reclamanții H., I., R., C., K., M., N., toți cu domiciliul procesual ales la avocat S. în Timișoara, Județ Timiș, în doua locații distincte, Ș. cu domiciliul în Timișoara, Județ Timiș și T. cu domiciliul în Timișoara, Județ Timiș, ambele în calitate de moștenitoare ale defunctului N., pârâtul Statul Roman prin Consiliul Local Timișoara, cu sediul în Timișoara, Județ Timiș, intervenienta în nume propriu SC Ț. SA (fostă SC U. SA) cu sediul procesual ales la avocat V., în Timișoara, Județ Timiș și intervenienții în nume propriu D., E., F., B., in calitate de moștenitori ai numitului W., toți cu domiciliul procesual ales la avocat P, în Timișoara, Județ Timiș.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Dispozițiile art. 103 C. proc. civ., arată în termeni imperativi că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării." Prin urmare, partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini vreun act de procedură, va trebui să solicite instanței repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.

În speța dedusă judecății, apelanta A., în calitate de moștenitoare legală a defunctei B., pârâtă în Dosar nr. X/C/2000 al Tribunalului Timiș, își motivează cererea de repunere în termenul de apel prin faptul că dosarul civil ante-menționat, s-a judecat în primă instanță ca fiind promovat de un număr de nouă reclamanți, din care, în afară de numitul C., toți erau decedați. Apelanta susține că a întreprins întâmplător niște cercetări la O.C.P.I. Timiș ( sens în care depune chitanța din 14 aprilie 2014) și analizând extrasele C.F. indicate de O., a identificat notate două numere de Dosare: nr. X/C/2000 și nr. X/2004. A contactat imediat un avocat pentru studiul celor două dosare, acesta luând la cunoștință de obiectul lor în data de 05 mai 2014, în raport de această dată - 05 mai 2014, apelanta susține că cererea de repunere în termenul de apel este legal introdusă ia data de 20 mai 2014, cu respectarea art. 103 alin. (2) C. proc.

civ. Pornind de ia dispozițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ. și susținerile apelantei, instanța a constatat că în cauză nu s-a respectat termenul de 15 zile pentru formularea cererii de repunere în termen, care curge de la încetarea împiedicării. Astfel, chiar apelanta este cea care menționează că a intrat în posesia cărților funciare în data de 14 aprilie 2014, unde a sesizat notarea celor două procese, identificate cu nr. X/C/2000 și X/2004. Or, termenul de 15 zile pentru înregistrarea cererii de repunere în termenul de apel se impune a fi calculat din momentul luării la cunoștință, 14 aprilie 2014, și nu ulterior, adică din data de 05 mai.

De altfel, susținerile apelantei potrivit cu care avocatul ales a studiat dosarul în arhiva instanței în data de 05 mai 2014 sunt nesusținute cu dovezi în acest sens, iar cererea avocatului P. aflată la fila 109 dosar Tribunalul Timiș, este din 13 mai 2014. Depășirea termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării atrage respingerea cererii de repunere în termenul de apel, astfel încât apelul se va respinge ca tardiv. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate: Instanța de apel a considerat că apelul formulat a fost declarat tardiv întrucât ar fi aflat despre existența Dosarului nr. X/C/2000 la data de 14 aprilie 2014, astfel cum rezultă din lecturarea unei chitanțe care relevă un studiu de carte funciară efectuat de o persoană angajată de către aceasta, aspect ce corespunde realității.

A mai susținut recurenta că pentru a declara calea de atac a trebuit să studieze la arhivă acel dosar, sens în care la data de 13 mai 2015, s-a prezentat la arhiva Tribunalului Timiș, și după ce a lecturat Dosarul nr. X/C/2000, a formulat apel. Or, nu se poate susține că având cunoștință de numărul de dosar, a luat la cunoștință de hotărâre, aceasta fiind cunoscută doar la momentul studiului dosarului în arhiva instanței. Față de aceste aspecte, recurenta consideră că instanța de apel a interpretat greșit valoarea juridică a chitanței din 14 aprilie 2014, emisă de O., motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care se circumscriu cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În privința momentului de la care începe să curgă termenul de apel, art. 284 alin, (1) C. proc. civ., nu face decât o aplicare a principiului înscris în art. 302 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit acestui din urmă text, „Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel". Comunicarea hotărârii poate fi înlocuită, sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de apel, și cu un act echivalent.

Principiul echivalenței este însă de strictă interpretare și nu poate fi extins prin analogie la unele împrejurări asemănătoare. Din copia certificatului de deces (fila 157 dosar apel) rezultă că B. a decedat. Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. X/C/2000 al Tribunalului Timiș, în calitate de reclamantă figurează și decedata B. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei nu rezultă că sentința civilă nr. 73/PI din 27 februarie 2001 a Tribunalului Timiș ar fi fost comunicată numitei B. Luarea la cunoștință de existența și conținutul unei hotărâri în alt mod decât cel prevăzut de lege nu echivalează cu o comunicare a hotărârii în vederea curgerii termenului de exercitare a căii ordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 34/A din 26 februarie 2005 a Curții de Apei Timișoara, secția I civilă, pe care o va casa și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța de apel va administra probe din care să rezulte că recurentei i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe (dovada de primire sau procesul verbal întocmit de agentul procedural sau incidența dispozițiilor privind echipolenta), și în raport de aceste elemente se va stabili dacă apelul a fost declarat în termen, respectiv dacă cererea de repunere în termenul de apel a fost formulată cu respectarea dispozițiilor legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 34/A din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare Curții de Apei Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.