ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 88/2017

Decizia nr. 88/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal Turnu Măgurele, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01 iulie 2013 - până la pronunțarea hotărârii, proporțional cu perioada de timp lucrată, actualizată cu indicele de inflație ta data plații efective. Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurarea Sănătății Teleorman.

Prin sentința nr. 994 din 10 octombrie 2016 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

La adoptarea soluției au fost avute în vedere prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii conform cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se soluționează de instanța în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, precum și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care atribuie competența soluționării acțiunilor menționate mai sus în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a mai reținut că din copia cărții de identitate depusă de reclamantă rezultă că aceasta domiciliază în localitatea Dăneasa, care se află în raza teritorială a Tribunalului Olt.

Având în vedere prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii, precum și faptul că în materia conflictelor de munca competența teritorială este exclusivă, neputând fi înlăturată de parte sau de instanță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Olt.

Prin sentința nr. 711 din 6 decembrie 2016 această instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Teleorman. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivare, instanța a reținut că, prin raportare la prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii și cele ale art. 208 din Legea nr. 62/2011, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă, reclamantul fiind cei care are alegerea între mai multe instanțe competente, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

La momentul sesizării Tribunalului Teleorman, deși domiciliul reclamantei era în județul Olt, locul de derulare a raporturilor de muncă se afla în loc. Turnu Măgurele, județul Teleorman, aspect necontestat de părți.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată, la Tribunalul Teleorman, reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere învestind în mod legal această instanță cu soluționarea litigiului. Astfel, nu se mai putea dispune declinarea competenței în favoarea Tribunalului Olt, cum s-a întâmplat în speță.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

Precum au reținut cele două instanțe aflate în conflict, obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă a cărui soluționare este supusă, în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, prevederilor art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, enunțate mai sus.

Se constată că prin art. 210 s-a realizat o derogare de la dispozițiile cuprinse în art. 269 alin. (2) fiind reglementată în acest caz o competență teritoriala alternativă în favoarea instanței de la local de muncă sau a instanței de la domiciliul reclamantului.

De asemenea, art. 216 din Legea nr. 62/2011 stipulează : „Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ."

Instanța constată că în caz de competență teritorială alternativa alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

În speță, deși reclamanta își avea domiciliul în sat Dăneasa, județul Olt, împrejurare de natură să atragă competența teritorială a Tribunalului Olt, prima instanță sesizată a fost Tribunalul Teleorman, instanță competentă, de asemenea, din punct de vedere teritorial, să judece pricina având în vedere că în circumscripția acesteia se afla locul de muncă al reclamantei.

Astfel, odată ce a fost exercitat dreptul de alegere, reclamanta a învestit în mod legal Tribunalul Teleorman, fixând în mod. definitiv competența în favoarea acestuia.

Ca atare, pârâtul nu poate cerere declinarea de competență și nici instanța nu o poate dispune din oficiu, astfel că în litigiul de față Tribunalul Teleorman nu mai putea decide cu privire la declinarea de competență prin luarea în considerare a criteriului domiciliului reclamantei.

Față de cele anterior arătate, revine acestei instanțe competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2017.