ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2015

HOTĂRÂRE

25.03.2015

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1384/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând obligarea acestuia să recunoască efectele diplomei și suplimentului de diplomă, respectiv ale diplomei și suplimentului de diplomă, acte eliberate de Universitatea C., precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2992 din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât și a respins acțiunea

formulată de reclamantul A.,

în contradictoriu cu pârâtul B.

, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul A.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 12 martie 2014 s-a pus în vedere recurentului să depună la dosar, sub sancțiunea nulității cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru - 2 lei și timbru judiciar - 0,15 lei, iar la data de 31 martie 2014 recurentul-reclamant a depus la dosar dovada achitării taxelor de timbru și precizări, arătând că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

C. proc. civ.;

Prin Raportul întocmit la data de 3 iulie 2014, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din N.C.P.C., deoarece cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din N.C.P.C.

Prin încheierea din 3 decembrie 2014 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului.

Recurentul-reclamant a depus la dosar punct de vedere față de raportul întocmit în cauză, apreciind că în fapt motivele de nelegalitate în temeiul cărora a fost declarat recursul sunt următoarele:

- Motivul I de recurs: „nulitatea prevăzută de art. 488 alin. (7) C. proc. civ., și anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanță”;

- Motivul II de recurs: „Nulitatea prevăzută de art. 488 pct. 8 N.C.P.C. și anume când „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

În cauză, recurentul-reclamant nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din N.C.P.C.

Astfel, deși recurentul a indicat în punctul de vedere la raport motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., acesta

nu a adus sentinței atacate vreo critică ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția primei instanțe.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru

considerentele

expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.