ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 235/2017

Decizia penală nr. 235/2017

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în consecință, a luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată autorităților judiciare franceze.

În temeiul art. 97 alin. (2), art. 103 alin. (6), art. 107 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv de responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 2 ianuarie 2017, nr. ref. dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02, cu privire la persoana solicitată A., născut în municipiul Hunedoara, domiciliat în loc. Alba Iulia.

A constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată a amânat predarea persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

A dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, sens în care se va emite mandat de arestare.

În baza art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de arestare se pune în executare la data soluționării definitive a dosarului penal nr. 513/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

A revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de persoana solicitată A., dispusă prin încheierea penală din 4 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/57/2017.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a solicitat instanței punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 2 ianuarie 2017, nr. ref. dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02 cu privire la persoana solicitată A.

Conform sesizării persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Franța pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și asociere la săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 450-1, 450-3 și 450-5 C. pen. francez, fapte pedepsite cu închisoare mai mare de 3 ani, fiind suspectată că în perioada martie 2013 - ianuarie 2016 a constituit un grup organizat care a comis mai multe furturi de utilaje agricole, aparținând unor societăți comerciale de pe teritoriul Franței.

Pe numele cetățeanului român A., a fost emis mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv de responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 2 ianuarie 2017, nr. ref. dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02.

Din cuprinsul acestuia a rezultat că persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Franța ca urmare a comiterii mai multor furturi de tractoare în grup organizat:

- la Vaucouleurs, în noaptea de 22 - 23 septembrie 2013, furt de 3 tractoare și tentativă de furt de 2 tractoare în dauna societății B. SA;

- la Aulnois-en-Perthois și la Savonnierea-en-Perthois, în noaptea de 7 - 8 octombrie 2013, furt de 2 tractoare în dauna numiților C. și D. și a unei unități de control a pulverizatorului în dauna numitului E.

- la Punerot, în noaptea de 3 - 4 august 2014, furtul a 3 tractoare în dauna numitelor F. și SNC G.;

- la Stenay, în noaptea de 16 - 17 septembrie 2014, furtul a 3 tractoare în dauna H.;

- la Guise, în noaptea de 4 - 5 noiembrie 2015, furtul a 3 tractoare și tentativa de furt a 3 tractoare în prejudiciul societății I. SA;

- la Rioz, în noaptea de 18 - 19 decembrie 2015, tentativa de furt a 7 tractoare în dauna societății J., fapte prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și de asociere la săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 450-1, 450-3, și 450-5 C. pen. francez și pedepsite cu închisoare mai mare de 3 ani.

Din cercetările efectuate a reieșit că persoana solicitată A. ar fi coautorul furturilor în grup organizat mai sus menționate în perioada cuprinsă între 1 martie 2013 și 30 ianuarie 2016, ce a utilizat logistică consecventă pentru a sustrage numeroase ansamble rutiere.

S-a reținut că din dispozițiile legale care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul judecătorului, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată și la verificarea cauzelor de refuz al predării, fiind exclusă competența judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

Mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conține toate elementele prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Identitatea persoanei solicitate a fost verificată stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se cere este una și aceeași cu persoana prezentată de procuror în fața judecătorului. De altfel, persoana solicitată nu a formulat obiecții cu privire la identitate.

S-a reținut că dispozițiile procedurale, menite să asigure garanțiile respectării drepturilor persoanei solicitate, au fost respectate.

Astfel, în baza art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004: dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată arătând că a luat cunoștință de conținutul mandatului care i-a fost înmânat de procuror; dreptul său de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță persoana solicitată fiind asistat de apărător ales.

Audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa în stare de arest către autoritățile judiciare din Franța în vederea cercetării sale și judecării pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului francez.

În temeiul art. 103 alin. (3) din aceeași lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu.

Curtea de apel a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile:

- art. 86 din Legea 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare;

- art. 96 alin. (1) pct. 23 din aceeași lege, în sensul că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare se regăsește în lista infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune de legea statului emitent este de cel puțin 3 ani;

- nu au fost formulate obiecții privind identitatea;

- în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 98 alin. (1) și (2) ca motiv de refuz al executării pedepsei.

Referitor la această ultimă condiție, astfel cum rezultă din actele dosarului, persoana solicitată A. este cercetat în dosarul penal nr. 513/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

S-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea 302/2004, conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul acestuia este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european, deoarece între faptele pentru care este cercetat în România și cele pentru care a fost emis mandatul european există numai o identitate parțială, cu referire la doar două acte materiale (cele care ar fi fost comise la 4 - 5 noiembrie 2015 și 18 - 19 decembrie 2015), situație care, în aprecierea instanței nu justifică o soluție de refuz a executării mandatului.

Totodată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 112, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora în cazul amânării predării persoanei instanța emite un mandat de arestare provizorie, cu ale art. 107 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, acesta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea, rezultă că și atunci când instanța dispune amânarea predării este obligată să emită un mandat de arestare, care însă va fi pus în executare numai la data încetării motivelor care au justificat amânarea, respectiv la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/D/P/2015 al DIICOT - S.T. Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Împotriva încheierii sus-menționate a formulat contestație persoana solicitată A..

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a dispus, în mod corect, punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., constatând cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004.

Mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv de responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 2 ianuarie 2017, nr. ref. dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și asociere la săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 450-1, 450-3 și 450-5 C. pen. francez, fapte pedepsite cu închisoare mai mare de 3 ani, fiind suspectată că în perioada martie 2013- ianuarie 2016 a constituit un grup organizat care a comis mai multe furturi de utilaje agricole, aparținând unor societăți comerciale de pe teritoriul Franței.

Infracțiunile de furt și participarea la un grup criminal organizat, indicate în cuprinsul mandatului european de arestare, figurează printre cele prevăzute la art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru care nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, instanța, luând act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară franceză, a dispus audierea acesteia (dosar), consemnând poziția sa față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții în ceea ce privește identitatea.

Sub acest ultim aspect, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește identitatea.

În ce privește motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și limitativ, motivele obligatorii și opționale de refuz al executării.

Astfel, din actele dosarului a rezultat că persoana solicitată A. este cercetat în dosarul penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul acestuia este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european, întrucât nu există identitate între faptele pentru care este cercetat în România și cele pentru care a fost emis mandatul european, cu excepția a două acte materiale (presupus comise la datele de 4 - 5 noiembrie 2015 și 18 - 19 decembrie 2015), împrejurare care nu justifică o soluție de refuz a executării mandatului.

În temeiul art. 103 alin. (3) din aceeași lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu.

Instanța de control judiciar constată că, pentru respectarea drepturilor persoanei solicitate, instanța a dispus în mod corect amânarea predării, urmând ca mandatul de arestare preventivă să-și producă efectele în condițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, la soluționarea definitivă a dosarului în care se desfășoară cercetări sau în caz de condamnare până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau la data expirării executării pedepsei.

În raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2017.

Procesat de GGC - CL