ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 182/2017

Decizia nr. 182/2017

Asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13 din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în consecință:

În temeiul art. 97 alin. (2), art. 103 alin. (6), art. 107 din Legea nr. 302/2004 a fost dispusă punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv de responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 21 decembrie 2016, nr. ref. Dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x, cu privire la persoana solicitată A., cetățean român.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată autorităților judiciare franceze.

În baza art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a amânat predarea persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, sens în care se va emite mandat de arestare.

În baza art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de arestare s-a pus în executare la data soluționării definitive a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore începând cu data de 30 ianuarie 2017, ora 17:50.

S-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de persoana solicitată A.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

S-a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a solicitat instanței punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 21 decembrie 2016, nr. ref. Dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x cu privire la persoana solicitată A.

De asemenea, s-a reținut că, din cuprinsul acestuia rezultă că persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Franța pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și de asociere la săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 450-1, 450-3, și 450-5 C. pen. francez, fapte pedepsite cu închisoare mai mare de 3 ani, fiind suspectată că în perioada martie 2013 - ianuarie 2016 a constituit un grup organizat care a comis mai multe furturi de utilaje agricole, aparținând unor societăți comerciale de pe teritoriul Franței.

Totodată, s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus o precizare prin care a solicitat arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pentru o durată de cel mult 30 zile și amânarea predării sale până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

S-a constatat că, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conține toate elementele prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, identitatea persoanei solicitate a fost verificată stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se cere este una și aceeași cu persoana prezentată de procuror în fața judecătorului, persoana solicitată nu a formulat obiecții cu privire la identitate.

În baza art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 curtea de apel a constatat că persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, respectiv dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată arătând că a luat cunoștință de conținutul mandatului care i-a fost înmânat de procuror și, dreptul său de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță persoana solicitată fiind asistat de apărător ales.

S-a mai reținut că, audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa în stare de arest către autoritățile judiciare din Franța în vederea cercetării sale și judecării pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului francez.

În temeiul art. 103 alin. (3) din aceeași lege, prima instanță a informat persoana solicitată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu.

Curtea a mai constatat că, în cauză, au fost respectate dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 302/2004, în sensul că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare se regăsește în lista infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune de legea statului emitent este de cel puțin 3 ani, precum și faptul că, nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, ca motiv de refuz al executării pedepsei.

Referitor la această ultimă condiție, s-a constatat că, persoana solicitată A. este cercetat în Dosarul penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

Deopotrivă, s-a apreciat că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul acestuia este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european, deoarece între faptele pentru care este cercetat în România și cele pentru care a fost emis mandatul european există numai o identitate parțială, cu referire la doar două acte materiale (cele care ar fi fost comise la 4/5 noiembrie 2015 și 18/19 decembrie 2015), situație care, s-a apreciat că nu se justifică o soluție de refuz a executării mandatului.

În cauză s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora în situația în care persona extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Totodată, s-a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 112, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora în cazul amânării predării persoanei instanța emite un mandat de arestare provizorie, cu ale art. 107 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, acesta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea, rezultă că și atunci când instanța dispune amânarea predării este obligată să emită un mandat de arestare, care însă va fi pus în executare numai la data încetării motivelor care au justificat amânarea, respectiv la data soluționării definitive a Dosarului penal nr. x/176/2008 al Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva sentinței sus-menționate a formulat contestație persoana solicitată persoana solicitată A. prin care a solicitat admiterea contestației formulate și, pe fond, respingerea solicitării de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Franța.

În esență, a solicitat să se aibă în vedere că, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Teritorială Timișoara, se află un dosar penal, astfel că se încalcă principiul ne bis in idem prin derularea unei anchete în două state membre pentru aceleași fapte și față de aceleași persoane înainte de condamnarea definitivă.

De asemenea, a susținut că ar fi trebuit să constate că există un motiv de refuz la extrădare, în condițiile în care prima autoritate judiciară, învestită cu instrumentarea urmăririi penale, era autoritatea română și se putea constata că această infracțiune a fost săvârșită pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor art. 143 alin. (2) C. pen. anterior și art. 8 alin. (4) C. pen.

A mai solicitat să se aibă în vedere faptul că, potrivit normelor din dreptul comunitar, cu referire, în principal, la Decizia-cadru nr. 584 a Consiliului și la Directiva Uniunii Europene nr. 13/2012, care au fost transpuse în legislația română, a arătat că, între condițiile de formă necesare pentru a fi legal învestit pe procedura de extrădare, era necesar ca anexa 1 și anexa 2 să fi fost completate în raport cu aceste legi.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere că, prin O.U.G. nr. 18/2016 au fost introdus în dreptul național art. 4 și 5 cu privire la datele ce trebuiau să conțină nulități inserate în procedura de extrădare. Or, acestea nu se regăsesc și, de aceea, a apreciat că nu se poate da valoare unei proceduri de extrădare, în condițiile în care există cel puțin aceste două deficiențe majore, respectiv deficiența formală cu privire la actele ce trebuiau întocmite de autoritățile franceze și care nu au fost întocmite și aceea că organele judiciare române sunt deja în faza terminării urmăririi penale pentru aceeași faptă.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, contestația fiind nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Examinând actele dosarului, instanța de control judiciar constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile privind executarea mandatului european de arestare, prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanței și i s-a adus la cunoștință despre existența mandatului european de arestare, conținutul acestuia, posibilitatea de a consimți la predare către statul solicitant și de a renunța la regula specialității.

Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa în stare de arest către autoritățile judiciare din Franța în vederea cercetării sale și judecării pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului francez.

Prima instanță i-a adus la cunoștință persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004, aceasta declarând că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, nefiind de acord cu predarea în baza prezentului mandat european de arestare.

Totodată, a dispus audierea acesteia consemnând poziția sa față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții în ceea ce privește identitatea.

Sub acest ultim aspect, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește identitatea.

În ce privește motivele de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de persoana solicitată, instanța a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, deoarece nu sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și limitativ, motivele obligatorii și opționale de refuz al executării.

În acest sens, instanța a avut în vedere că, persoana solicitată A. este cercetat în Dosarul penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, dar între faptele pentru care este cercetat în România și cele pentru care a fost emis mandatul european există numai o identitate parțială, cu referire la doar două acte materiale (cele care ar fi fost comise la 4/5 noiembrie 2015 și 18/19 decembrie 2015), situație care nu justifică o soluție de refuz a executării mandatului.

Pentru respectarea drepturilor persoanei solicitate, prima instanță a dispus în mod corect, amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

De asemenea, instanța de fond a constatat, în mod corect că sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea se amână până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/176/2008 al Curții de Apel Alba Iulia, chiar dacă pedeapsa este cu executare după această perioadă.

În raport cu dispozițiile legal mai sus menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare cu privire la persoana solicitată A.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 13 din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 13 din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2017.

Procesat de GGC - CT