ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2016

Decizia nr. 1525/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse judecății

Prin Cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâte B. Baru Mare și C. București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de imputare din 17 decembrie 2013 în ceea ce privește persoana sa, respectiv a pct. 5 din această decizie și înlăturarea obligației sale la plata vreunei despăgubiri materiale reținută în sarcina sa.

Prin Sentința civilă nr. 431/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul M.Ap.N. prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, ca reprezentant legal al A. București și al B. Baru Mare, având ca obiect anulare în parte decizie de imputare, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 141 din data de 4 iunie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității, respingând, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul M.Ap.N., reprezentant legal al A. București și B. Baru Mare.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin cererea de recurs nu au fost menționate expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul.

Apărările intimatei

M.Ap.N. reprezentat prin Direcția Pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

În prealabil, a invocat, prin întâmpinare, nulitatea recursului, pentru neindicarea temeiului de drept în baza căruia a fost promovat recursul și pentru nemotivarea acestuia, invocându-se dispozițiile art. 486 alin. (1) coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 16 ianuarie 2015, comunicată recurentului la data de 26 ianuarie 2015, s-a solicitat acestuia să depună la dosar, sub sancțiunea anulării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON și să încadreze în drept motivele de recurs, însă recurentul nu a depus la dosar nici dovada achitării taxei de timbru și nici motivele de nelegalitate invocate.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 4 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Prin Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportorul a constatat că recursul nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și alin. (2) C. proc. civ., întrucât:

- recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013;

- recurentul nu a încadrat în drept motivele de recurs prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.;

- recurentul nu a depus recursul în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Încheierea din 14 februarie 2016 s-a dispus comunicarea către părți a Raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) litera a) din O.U.G. nr. 80/2013, se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Analizând sentința recurată - Sentința civilă nr. 141/2014 - se constată că instanța de fond a dispus tocmai respingerea, ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului sens în care s-a apreciat că cererea de recurs trebuie timbrată cu suma de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurentul a fost înștiințat despre obligația de achitare a sumei datorate pentru soluționarea recursului prin Adresa emisă de instanță la data de 20 ianuarie 2016, primită de parte la data de 26 ianuarie 2015, conform dovezilor existente la dosar, partea putând lua la cunoștință despre această obligație și din cuprinsul Raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat de asemenea părții, atât la adresa sa de domiciliu din comuna Baru, județ Hunedoara, cât și la sediul cabinetului de avocatură al apărătorului său, avocat D., din localitatea Hațeg județ Hunedoara, la data de 25 februarie 2016, respectiv 26 februarie 2016, conform dovezilor atașate la dosar.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, urmând a analiza și a se pronunța cu prioritate pe aspectul ce vizează neîndeplinirea cerinței de formă a recursului, prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. și sancționată de legiuitor cu nulitatea, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul nu a încadrat în drept cererea de recurs și nici nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantumul datorat, conform O.U.G. nr. 80/2013, acest din urmă aspect primând în analiza regularității căii de atac exercitate.

Înalta Curte constată că, deși a fost citat recurentul cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 50 RON, conform dovezii anexate la dosar, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Astfel, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației legale de a timbra recursul, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței, până acum, Înalta Curte, examinând recursul în Completul de filtru, față de dispozițiile art. 493 alineat 5 C. proc. civ., va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) și va dispune anularea recursului.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că recursul nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2), sub sancțiunea nulității, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 141 din 4 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 18 mai 2016.

Procesat de GGC - N