ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1919/2016

Decizia nr. 1919 /20 16 Deliberând asupra excepției de necompetență materială reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 septembrie 2016, petenta A. Banca SCPA Italia, prin A. Banca SCPA Italia - Sucursala București a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca la o altă instanță pentru motive de bănuială legitimă.

În motivarea cererii de strămutare, petenta a invocat bănuiala legitimă și a considerat că sunt incidente în cauză deciziile nr. 558 din 16 octombrie 2014 și nr. 169 din 24 martie 2016 ale Curții Constituționale, cu referire la competența instanței, arătând că, în speță, similar cu situația de fapt reținută în deciziile indicate, bănuiala legitimă se fundamentează pe calitatea părților, respectiv pe calitatea d-lui B., acționarul societății C. SRL, de rudă de gradul I cu d-na judecător D., magistrat în cadrul Curții de Apel Cluj, instanță care ar urma să judece cererea de strămutare. Art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că „cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia”.

Dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I și cele ale 145 alin. (1) teza I C. proc. civ. au fost supuse controlului de constituționalitate pe calea excepției. Astfel, prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, Curtea Constituțională a stabilit că „dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I și ale art. 145 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți”. De asemenea, prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, Curtea Constituțională a constatat că „dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I și ale art. 145 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuiala legitimă nu se raportează la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului”.

Argumentul petentei privind motivul de bănuială legitimă nu poate fi avut în vedere la stabilirea competenței, întrucât nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reținute de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 558 din 16 octombrie 2014 și nr. 169 din 24 martie 2016, în sensul că bănuiala legitimă invocată nu se referă la calitatea de parte în proces a unui judecător și nici la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului. Așadar, astfel cum s-a arătat mai sus, în cauza de față, cererea de strămutare este întemeiată pe motive de bănuială legitimă și este formulată cu privire Ia Dosarul nr. x/211/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

Contestația la executare ce face obiectul pricinii vizează Dosarul nr. x/2015 al B.E.J. E., care are Ia bază cererea de executare înregistrată la data de 24 decembrie 2015, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. În acest context, reținând faptul că dosarul a cărui strămutare se solicită se află pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță care se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Cluj și, în raport de dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 131 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte constată că instanța competentă material să soluționeze cauza este Curtea de Apel Cluj, în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Decimă competența de soluționare a cererii formulate de petenta A. Banca SCPA Italia, prin A. Banca SCPA Italia - Sucursala București, prin care solicită strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. x/211/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea Curții de Apel Cluj. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016.