ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia
nr. 1657/2017
Asupra cauzei
de față, reține următoarele:
Obiectul
cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea civilă înregistrată
pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, sub nr. x/307/2015 Ia data
de 22 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Comisia locală de fond funciar Sarasău, transformarea daunelor
cominatorii în daune compensatorii, reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a
nepunerii în executare de către aceasta a sentinței civile nr. 1992
din 06 octombrie 1998 a Judecătoriei Sighetu Marmației, începând cu
data de 24.06.2006 și până la realizarea obligației.
În
susținere, a arătat că prin sentința civilă nr. 1936/2007,
pronunțată în Dosarul nr. x/307/2007 al Judecătoriei Sighetu
Marmației, definitivă și executorie, pârâta a fost obligată
la plata de daune cominatorii de câte 50 lei/zi, pentru nepunerea în executare
a sentinței civile nr. 1992/1998. A mai precizat că prin nepunerea cu
rea-credință în posesie cu privire la terenurile în litigiu, a fost
prejudiciat cu suma totală de 78.750 lei, reprezentând contravaloarea
recoltelor ce se puteau realiza.
În drept, a
invocat prevederile deciziei nr. 20 din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți,
secțiile unite.
Judecata
în primă instanță
Prin
sentința civilă nr. 1214 din 25 mai 2016, Judecătoria Sighetu
Marmației, a respins, ca nefondată, cererea formulată de
petentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia locală pentru aplicarea
legilor fondului funciar a comunei Sarasău, având ca obiect transformarea
daunelor cominatorii în daune compensatorii.
Judecata
în apel
Prin decizia
civilă nr. 701/A din 29 noiembrie 2016, Tribunalul Maramureș, a
respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul A. împotriva
sentinței civile nr. 1214 din 25 mai 2016, pronunțată de
Judecătoria Sighetu Marmației.
Judecata în
recurs
Prin decizia
civilă nr. 58/R din 15 martie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,
a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva
deciziei civile nr. 701/A din 29.11.2016 a Tribunalului Maramureș.
Judecata
în recurs. Completul de filtru
Împotriva
deciziei nr. 58/R din 15.03.2017 a Curții de Apel Cluj, a formulat
prezentul recurs reclamantul A.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 07.04.2017 și
repartizat completului filtru nr. 10.
Prin
rezoluția completului de filtru din data de 11 aprilie 2017, a fost
dispusă întocmirea unei adrese către reclamantul A. pentru a-și
preciza calea de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 58/R din
15.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,
în termen de 10 zile de la comunicare, având în vedere că, în cuprinsul
cererii înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție Ia data de 07 aprilie 2017, sub nr. x/307/2015, reclamantul a
menționat că exercită „cerere de atac”.
La data de 05
mai 2017, reclamantul A. a depus precizare prin care învederat că prin
cererea înregistrată la data de 07 aprilie 2017, sub nr. x/307/2015 pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a înțeles
să exercite calea de atac a recursului.
Cererea a
fost comunicată intimatei Comisia locală de fond funciar Sarasău,
la data de 25.04.2017, care nu a depus întâmpinare.
Constatând
finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de
dispozițiile art XV coroborate cu dispozițiile art. XVII din Legea
nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of.,
Partea I, nr. 89/12.02.2013, magistratul asistent raportor a trecut la
întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a
recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din
Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților la data de 04.09.2017, iar la data de 11.09.2017, recurentul
reclamant A. a depus precizări, iar la data de 13.09.2017, intimata
Comisia locală Sarasău a depus punct de vedere la raport.
La termenul
din 25 octombrie 2017, completul de filtru a rămas în pronunțare
asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva
legalității căii de atac, cu privire la care reține
următoarele:
În cauza de
față, prin decizia civilă nr. 58 din 15.03.2017, ce face obiectul
prezentei căi de atac, Curtea de Apel Cluj, a respins ca inadmisibil
recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 701 din
29.11.2016 a Tribunalului Maramureș, decizie definitivă.
Având în
vedere că hotărârea judecătorească recurată a fost
pronunțată de Curtea de Apel Cluj în soluționarea unui recurs,
iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Lege nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., deciziile pronunțate în recurs sunt definitive, împotriva deciziei
civile nr. 58 din 15.03.2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, nu poate
fi exercitat recurs.
Potrivit
dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., hotărârea judecătorească este supusă numai
căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele
stabilite de aceasta.
Legalitatea
căilor de atac presupune faptul că o hotărâre
judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac
prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac
prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de
a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri
judecătorești.
Această
regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile
art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele
procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească
sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora
trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Văzând
conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., potrivit cărora „Prin derogare de la prevederile art. 425
alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în
considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora,
arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins, în cazul în
care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se
anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va
cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și
analiza motivelor de casare”, având în vedere că inadmisibilitatea
căii de atac reprezintă o excepție procesuală de
procedură, absolută și peremptorie care împiedică analiza
oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte
constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs
nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța
de recurs.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 58/R din 15 martie 2017,
pronunțată de Curtea de Apei Cluj, secția I civilă.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr.
58 R din 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
I civilă.
Potrivit
dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va
comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din
Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2017.