ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2017

Decizia

nr. 1558/2017

Deliberând asupra cauzei de față;

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău la data de 16 iulie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Biblioteca Județeană Bacău solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.400 lei, reprezentând contravaloarea cursului de pregătire profesională pe care l-a urmat și să-i acorde un concediu plătit de 10 zile în vederea susținerii examenelor.

Prin sentința civilă nr. 308 din 14 martie 2016 a Tribunalului Bacău s-a admis, în parte, acțiunea reclamantei, dispunându-se obligarea pârâtei să-i plătească reclamantei: suma de 2.400 lei, reprezentând contravaloarea cursului de pregătire profesională continuă efectuat în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, și suma de 1.000 lei, reprezentând indemnizație de concediu de formare profesională. Au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate.

Prin decizia nr. 190 din 22 februarie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Biblioteca Județeană Bacău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea vizând plata sumei de 2.400 lei, reprezentând contravaloarea cursului de pregătire și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei nr. 190 din 22 februarie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a formulat recurs reclamanta A. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat, conform rezoluției din 28 aprilie 2017, iar intimata Biblioteca Județeană Bacău nu a depus întâmpinare.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil,

Completul de filtru CF11, la data de 4 iulie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 12 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, dată la care instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013. privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că deciziile curților de apel, pronunțate în materia conflictelor de muncă (așa cum este cazul în speță) nu pot fi atacate cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Prin urmare, față de cele arătate, decizia civilă nr. 190 din 22 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care se va respinge, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 190 din 22 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.