ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 859/2017

Decizia nr. 859/2017

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. prin raportare la art. 53 din Constituția României, excepție invocată de petentul A.

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale solicitată de petentul A. privind dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., prin raportare la prevederile art. 1, art. 4, art. 11 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24, art. 124, art. 126 alin. (2), art. 127, art. 129, art. 146 alin. (d) și art. 147 alin. (1) din Constituția României, ca fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că în cauza dedusă judecății, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen., întrucât art. 295 C. pen. nu prevede condiția ca folosul patrimonial procurat, prin luarea deciziei la care persoana reclamată participă, să fie injust. Textul criticat este defectuos redactat, lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, plasând astfel în materia penală orice persoană fizică care înființează o persoană juridică, cu scopul de a obține, fie și în mod legal și justificat, bani, valori și alte bunuri, cu mențiunea că textul criticat încalcă prevederile art. 53 din legea fundamentală.

Cel de al doilea articol criticat C. proc. pen., respectiv art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., încalcă dispozițiile legale prevăzute de alin. (1) lit. e), cu mențiunea că această excepție trebuie invocată până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmării penale sau în procedura camerei preliminare.

Inculpatul A. a menționat faptul că, în opinia sa, textul este neconstituțional prin prisma faptului că este discriminatoriu și încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât prin aplicarea acestuia de către instanță, se ajunge la situația în care, în cazul litigiilor calificate ca fiind pendinte, iar în momentul apariției Deciziei Curții Constituționale nr. 599/2014 efectele acesteia nu mai pot fi produse erga omnes pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor, deoarece în cazul de față, invocarea deciziei și a motivelor care au dus la luarea acesteia de către Curte, pot fi invocate în mod normal doar în cursul judecății în camera preliminară, or, după cum s-a constatat, pot fi invocate în mod normal doar în cursul cercetării judecătorești.

Petentul a apreciat că textele din Constituție care vin în contradicție cu textul criticat sunt: art. 1, art. 4, art. 11alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24, art. 124, art. 126 alin. (2), art. 127, art. 129, art. 146 alin. (d) și art. 147 alin. (1) - toate din Constituția României, cu mențiunea că toate detaliile sunt menționate în cuprinsul cererii de neconstituționalitate.

Cu privire la excepțiile de neconstituționalitate, se constată că în soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată este competentă să verifice doar îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate vizează o lege sau o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale vizate de excepție nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Având în vedere cele menționate se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen. prin raportare la încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât excepțiile de neconstituționalitate vizează o lege în vigoare (N.C.P.), sunt ridicate de persoanele în drept și prevederile legale vizate de excepții nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

De asemenea excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei pentru că vizează dispozițiile legale care incriminează faptele deduse judecății.

Opinia instanței este că art. 308 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 C. pen., îndeplinesc condițiile legale de claritate, precizie, predictibilitate, fiind descrise în conținutul constitutiv al infracțiunilor anterior menționate acțiunile/inacțiunile incriminate și, în același timp sunt accesibile, pentru că normele anterior menționate au fost publicate în M. Of., dând posibilitatea persoanelor cărora li se adresează să se conformeze normelor stabilite.

De asemenea, se are în vedere faptul că, indiferent de caracterul just sau injust al folosului, fapta incriminată prin dispoziția legală analizată încalcă cerințele de moralitate și corectitudine a exercitării funcției publice iar textul criticat nu prevede decât ca funcționarul să își desfășoare activitatea cu un înalt grad de probitate morală și să nu se implice în luarea unor decizii care să opună interesele sale private cu interesele persoanelor cu care se află în anumite raporturi specifice.

Cu privire la cea de a doua excepție de neconstituționalitate invocată, (art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., prin raportare la prevederile art. 1, art. 4, art. 11 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24, art. 124, art. 126 alin. (2), art. 127, art. 129, art. 146 alin. (d) și art. 147 alin. (1) din Constituția) s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale de sesizare a Curții Constituționale întrucât etapa camerei preliminare a fost soluționată în mod definitiv, astfel încât excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei în apel.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatorul

, solicitând admiterea acestuia și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) C. proc. pen., susținând că respectivul articol este discriminatoriu și îi încalcă dreptul la un proces echitabil.

Examinând recursul declarat de inculpatul A. în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., „încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) trebuie invocată în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare”.

În cauza dedusă judecății, inculpatul A. a solicitat instanței de apel sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că aceste dispoziții îi interzic la acest moment dreptul de a mai ataca și a invoca neregularitățile actului de sesizare, consecința fiind îngrădirea acestui drept procesual penal.

A susținut că Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale a statuat că este neconstituțională judecarea cauzei în camera preliminară fără participarea petentului, a procurorului și a intimatului.

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți, sau din oficiu, de către instanță ori de procuror în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. nu îndeplinește condiția legăturii cu soluționarea cauzei în apel întrucât etapa camerei preliminare a fost soluționată în mod definitiv.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost ridicată de inculpatul A. în apel, în ședința publică din data de 8 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, în condițiile în care a fost depășită procedura în camera preliminară, când inculpatul putea ridica excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin urmare, în mod corect, instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/118/2013.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2017.