ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 16 aprilie 2014, sub nr. x/64/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B., a învestit instanța cu acțiunea având ca obiect: - anularea în întregime a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 noiembrie 2013, emis de autoritatea pârâtă; - anularea în întregime a Deciziei nr. 456 din 08 ianuarie 2014 prin care pârâta a soluționat contestația reclamantei împotriva Procesului-verbal din 2013;

Hotărârea primei instanțe; Prin sentința civilă nr. 177/F din 4 decembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta C. (care a preluat calitatea procesuală pasivă prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014).

Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, pentru motive de nelegalitate încadrabile în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii și anularea în tot atât a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 11 noiembrie 2013, cât și a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 456 din 8 ianuarie 2014. Referitor la aspectele de procedură pe care reclamanta le-a invocat susținând nelegalitatea actelor de control, arată că instanța de fond a interpretat în mod eronat textele legale pe care s-au întemeiat criticile de nelegalitate. Primul aspect referitor la procedura administrativă derulată este cel referitor la neîndeplinirea de către membrii echipei de control a condițiilor cumulative prevăzute de art. 20 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011. Instanța de fond considerat greșit că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile echipei de control care a realizat activitatea de verificare. Recurenta susține că există o echivalență între structura de control, așa cum este definită în art. 20 alin. (1) și echipa de control, la care se referă art. 20 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, singura diferență fiind titulatura, iar nu atribuțiile. În confirmarea acestei opinii vin dispozițiile art. 20 alin. (9), care trimit atât la prevederile alin. (1), care se referă la structurile de control, cât și la prevederile alin. (2), care se referă la echipele de control. Or, în speță, autoritatea pârâtă nu a făcut dovada vechimii cerute de lege pentru toți inspectorii desemnați să efectueze controlul. Recurenta menține și criticile referitoare la componența echipei de control, care nu a respectat prevederile art. 20 și art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, potrivit scrisorii de misiune din 21 mai 2013, persoanele împuternicite să efectueze controlul au fost D. și E. Cel de-al treilea membru al echipei de control - F. nu a fost mandatat pentru a efectua controlul asupra societății recurente-reclamante, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal, semnat de un membru al echipei de control care nu a avut mandat pentru această activitate. O altă critică reiterată este cea referitoare la durata activității de verificare. În scrisoarea de misiune anterior menționată această durată a fost consemnată ca fiind 13 mai 2013 - 10 iulie 2013 și ea a fost cu mult depășită, ceea ce atrage, de asemenea, nulitatea procesului-verbal emis cu depășirea termenului de desfășurare a activității de verificare, dar și a termenului de 90 de zile în care se putea derula controlul, conform legii. Instanța de fond, în mod eronat a raportat începerea termenului la data raportului final de constatare al Curții Europene de Conturi, înregistrat la B. sub nr. 28797 din 10 septembrie 2013. Acest act nu are legătură cu controlul ordonat de B. în baza sesizării pe care a primit-o de la Curtea Europeană de Conturi, prin întocmirea formularului IRD 0.1- Suspiciune de neregulă nr. 14799 din 21 mai 2013. Ultima critică referitoare la procedura administrativă este cea referitoare la depășirea mandatului pentru obiectul verificărilor. Prin structură verificată, în sensul legii, se înțelege persoana sau entitatea supusă controlului, în speță societatea recurentă. Însă, din cuprinsul procesului-verbal contestat reiese că obiect al verificărilor au format, în mod nelegal, și G. în care societatea recurentă este membră, dar și alte societăți - SC A. SRL, SC H. SRL, etc. Cât privește fondul constatărilor din cele două acte administrative atacate în cauză, arată că existența condițiilor artificiale trebuie analizată prin corelarea legislației naționale cu cea europeană. Analiza întreprinsă de autoritățile române a condus la concluzii abuzive în condițiile în care aspecte de fapt referitoare la proiecte, cum ar fi legăturile de rudenie între beneficiari și/sau similitudinea proiectelor au fost cunoscute și acceptate de autoritate la momentul aprobării proiectelor, iar ulterior au fost reevaluate și considerate „condiții artificiale”. În speță, a fost în mod greșit reținută crearea unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării, dată fiind distincția clară între societatea recurentă și celelalte entități menționate în procesul verbal de control (SC A. SRL, SC I. SRL, SC H. SRL) care nu ar fi trebuit menționate, iar situația lor nu ar fi trebuit analizată în cadrul inspecției întrucât nu au făcut obiectul controlului. Recurenta nu face parte dintr-un grup economic format din mai multe societăți conduse de aceeași persoană, care a fracționat un proiect, creând astfel condiții artificiale pentru accesarea fondurilor europene. Motivele care au stat la baza convingerii autorității pârâte că recurenta face parte dintr-un grup economic mai mare sunt legate de anumite similarități care există între societățile SC A. SRL și SC I. SRL, care nu se răsfrâng, însă, și asupra societății recurente. Însăși instanța de fond reține că nu există acționariat sau administrare comună a societății SC A. SRL Select cu vreuna dintre celelalte societăți menționate și că SC A. SRL nu are obiect de activitate asemănător celorlalte societăți, dar și că terenurile pe care a fost construită incubația au fost achiziționate de la persoane fizice fără legătură cu societățile menționate. De asemenea, situația recurentei prin prisma sediului social, a acționariatului, a reprezentanților săi, dar și a creditelor bancare este diametral diferită față de aceea a celorlalte trei societăți. Nicio prevedere legală nu interzice ca în cadrul aceluiași imobil să își stabilească sediul social mai multe societăți. Această împrejurare nu conduce la concluzia că între ele există o legătură, în sensul că ar constitui un grup economic. Recurenta fiind persoană juridică distinctă, cu patrimoniu și acționariat distinct, argumentarea autorității pârâte nu are suport juridic sau faptic. Faptul că are raporturi contractuale cu celelalte trei societăți nu este de natură a justifica concluzia referitoare la existența grupului economic cu aceleași interese. Prin înscrisuri administrate în cauză a dovedit că proiectul a fost finalizat și că este operațional, neexistând intenția fraudării fondurilor europene sau a neexecutării proiectului. Aspectele reținute în actele administrative nu demonstrează legătura subiectivă și coordonarea deliberată între persoanele presupus implicate spre a justifica concluzia creării condițiilor artificiale în vederea obținerii finanțării, în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011. Conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, când un proiect de investiții îndeplinește criteriile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului financiar, proba unei practici abuzive a beneficiarului ajutorului impune, pe de o parte, demonstrarea unui ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectări formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, iar pe de altă parte, demonstrarea unui element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea plăților. Din această perspectivă, autoritatea administrativă nu a demonstrat crearea condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării. Cât privește acordarea celor 10 puncte pentru criteriul de selecție S4, acest criteriu a fost îndeplinit, prevederile legale care îl explicitează referindu-se la dovedirea calității de membru al unei cooperative, iar nu la dovedirea modului în care cooperativa funcționează pentru întrajutorarea membrilor săi. De asemenea, în mod nelegal și fără legătură cu situația societății recurente, care este viabilă și funcțională, instanța de fond a adus ca argument pentru respingerea cererii starea de insolvență a societăților SC A. SRL, SC I. SRL și SC H. SRL. Starea de insolvență acelor trei societăți, respectiv faptul că acestea nu mai îndeplinesc condițiile de eligibilitate pentru menținerea finanțării Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală sunt străine de fondul pricinii.

Apărările formulate în cauză; Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârâtă C. (fosta B., reorganizată) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, arătând că susținerile recurentei nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ. și reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. Cât privește aspectele de procedură ale controlului arată că membrii echipei de control au fost desemnați în baza formularului IRD 0.1 - Suspiciunea de neregulă nr. 14799 din 21 mai 2013 aprobat de directorul general al B. Condițiile cumulative stipulate de art. 20 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011 pentru numirea personalului în structurile de controlor organizate la nivelul autorității au fost instituite prin Legea nr. 142/2012 publicată la 20 iulie 2012, iar potrivit principiului neretroactivității actelor normative și a principiului continuității efectelor generate de legislația anterioară, personalul aflat deja în cadrul structurilor cu atribuții de control nu putea fi afectat de noile prevederi. Membrii echipei de control au fost mandatați să efectueze verificările și în privința celorlalte patru societăți din același grup, așa încât nu se poate referi la o lipsă de mandat a echipei de control pentru verificarea aspectelor legate de aceste societăți sau legate de G., în care reclamanta are calitatea de membru. De altfel, neregulile săvârșite au implicat și o verificare cu privire la legalitatea constituirii asociației și a scopului acesteia. Așa cum se menționează și în procesul verbal de constatare, suspendarea verificărilor a fost determinată de necesitatea primirii punctului de vedere al ECA cu privire la informațiile comunicate prin raportul de control nr. 23123 din 23 iulie 2013. Cât privește aspectele de fond care au condus la concluziile referitoare la crearea condițiilor artificiale, care au justificat retragerea finanțării, reiterează susținerile din primă instanță, arătând că similitudinile și elementele comune menționate în actul de control au condus la concluzia creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 121. Divizarea unui proiect complex, care permite unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeași măsură este interzisă inclusiv de legislația națională - art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008, care indică condițiile în care un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul aceleiași măsuri. De asemenea, punctajul acordat pentru apartenența societății recurente la G. a fost nejustificat, nefăcându-se dovada utilității și a modului de funcționare a acesteia. Această cooperativă a fost înființată anume pentru sporirea punctajului membrilor ei.

Procedura de soluționare a recursului; 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru; Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. II. Soluția instanței de recurs; Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante; Analizând criticile recurentei la adresa soluției instanței de fond asupra motivelor de nelegalitate ale actelor administrative referitoare la procedura administrativă de control urmată, Înalta Curte le constată nefondate. Primul aspect referitor la procedura administrativă derulată, reiterat în recurs ca motiv de nelegalitate a actelor atacate, se referă la neîndeplinirea de către membrii echipei de control care a emis procesul-verbal din 2013 a condițiilor de numire prevăzute de art. 20 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011 (mai exact, a condiției de vechime în activitatea de gestiune sau de control/audit fonduri publice sau fonduri private de cel puțin 3 ani). Recurenta susține că instanța de fond a reținut greșit că prevederile art. 20 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011 ar fi aplicabile numai structurilor de control prevăzute de art. 20 alin. (1), nu și echipelor de control la care se referă art. 20 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011. În opinia sa, autoritatea pârâtă ar fi trebuit să dovedească (prin fișe de post valabile pentru anii 2012, 2013) că toți cei trei inspectori desemnați în echipa de control au vechimea minimă necesară numirii lor în cadrul structurii de control organizate la nivelul autorității. Înalta Curte constată că prevederile art. 20 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011, introduse prin modificarea actului normativ de bază prin Legea nr. 142/2012, se referă la condițiile de numire a personalului în structura de control organizată, în conformitate cu prevederile alin. (1) ale aceluiași text de lege, la nivelul autorității pârâte cu competențe în gestionarea fondurilor europene. Recurenta nu contestă că cei trei inspectori desemnați fac parte din structura de control a autorității, dar apreciază că autoritatea ar trebui să dovedească îndeplinirea condițiilor de numire a celor trei în structura de control. Or, acest aspect excede raportului juridic litigios creat de emiterea procesului-verbal de nereguli, ținând strict de organizarea autorității administrative. Din aceste considerente, Înalta Curte va înlătura critica recurentei. Cât privește componența echipei de control, rezultă în mod cert din cuprinsul formularului IRD0.1 - Suspiciuni de neregulă, înregistrat sub nr. 14799 din 21 mai 2014, care a stat la baza declanșării controlului, numirea echipei de control în componența: D. - expert SCOE, E. - șef SCEP și F. - expert SCOE, aprobată de directorul general al B. (filele 266-268, vol. 2 fond). Prin urmare, și cel din urmă membru al echipei de control a fost mandatat pentru efectuarea controlului, contrar susținerilor recurentei-reclamante. Cât privește durata activității de verificare, rezultă din probatoriul administrat (nota privind prelungirea termenului de finalizare a verificărilor și emitere a procesului-verbal de constatare) că termenul de 60 de zile prevăzut pentru instrumentarea formularului IRD0.1 - Suspiciuni de neregulă, înregistrat sub nr. 14799 din 21 mai 2014, a fost prelungit, în considerarea necesității obținerii de informații suplimentare și finalizării raportului misiunii de audit a Curții Europene de Conturi în privința finanțării care a făcut obiectul verificării. Aceste constatări finale, așa cum a reținut instanța de fond, au fost înregistrate la autoritatea pârâtă la data de 10 septembrie 2013. Sunt relevante prevederile alin. (23), (24) și (26) ale art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora: „(23) Termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării, cu excepțiile prevăzute la alin. (25) și (26). (24) În cazul în care activitatea de verificare vizează mai mulți beneficiari și/sau întreaga perioadă în care, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, pot fi luate măsuri de recuperare a creanțelor, precum și în cazuri justificate în care - în scopul verificării - este necesară colaborarea cu alte instituții, termenul de finalizare a activității de verificare prevăzut la alin. (23) poate fi prelungit în mod corespunzător, dar nu mai mult de 90 de zile. (...). (26) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24.” Rezultă că prelungirea termenului de derulare a activității de control și emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor a avut loc în conformitate cu prevederile legale anterior citate. De altfel, nerespectarea termenului legal menționat nu poate constitui motiv de nulitate a actului administrativ emis, în lipsa invocării și dovedirii unei vătămări care să rezulte din depășirea termenului. Or, în speță, o astfel de vătămare nu a fost invocată sau dovedită. Și critica referitoare la depășirea mandatului echipei de control este nefondată. Așa cum a reținut prima instanță, sunt incidente prevederile art. 21 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora echipa de control împuternicită are acces, pentru realizarea obiectivelor verificării, la toate datele și documentele utile acestei verificări și care au legătură cu obiectivele proiectului. În această arie de verificare se include situația Cooperativei Galina Grup Transilvania, având în vedere că apartenența societății recurente la această formă asociativă a constituit unul dintre criteriile de eligibilitate/selecție a proiectului finanțat. Mai mult, în cazul celorlalte societăți beneficiare ale altor contracte de finanțare,verificate la rândul lor, menționate în actul de control - SC H. SRL, SC I. SRL, SC A. SRL și SC A. SRL, sunt incidente nu numai prevederile textului de lege citat, în considerarea împrejurării că verificarea s-a referit la crearea de condiții artificiale în scopul obținerii finanțării prin apartenența societății recurente la un grup economic mai mare (constituit împreună cu societățile anterior menționate), ci trebuie avut în vedere și că aceste societăți au făcut obiectul unor controale similare, pentru care a fost mandatată aceeași echipă de control. În concluzie, prima instanță, în mod legal, a înlăturat motivele de nulitate a actelor administrative întemeiate de reclamantă pe aspectele ținând de derularea procedurii administrative. Trecând la fondul constatărilor din cele două acte administrative atacate, criticile recurentei se referă la existența condițiilor artificiale. Recurenta susține că atât autoritatea administrativă cât și instanța de fond au ajuns la concluzia greșită referitoare la crearea condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării. Motivele de recurs se referă la neîndeplinirea,în speță, a condițiilor de punere în aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Comisia Europeană) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală. Condițiile artificiale sunt acele condiții de eligibilitate sau selecție create de solicitanți cu scopul de a se transforma din solicitanți neeligibili în solicitanți eligibili, de a spori punctajul obținut în cadrul criteriilor de selecție sau de a beneficia de sume/fonduri mai mari. În cauză s-a reținut, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor, crearea de către recurenta-reclamantă a condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării sub două aspecte: acordarea unui avantaj nejustificat, prin apartenența societății la un grup economic mai mare, respectiv obținerea de către mai multe societăți din același grup economic a unor finanțări a căror valoare totală depășește cu mult plafonul în cadrul Măsurii nr. 121-Modernizarea exploatațiilor agricole și scorarea artificială a proiectului finanțat în favoarea reclamantei (Stație de incubație curci, investiție nouă - localitatea Șinca Nouă, județul Brașov) în cadrul criteriului de selecție S 4 - Beneficiarul este membru al unei forme asociative sau formă asociativă,recunoscute conform legislației naționale în vigoare, punctajul obținut pentru acest criteriu de selecție fiind cel care a condus la selectarea proiectului în categoria proiectelor eligibile pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil. Se constată că cele două nereguli reținute intră în categoria condițiilor artificiale, referindu-se la obținerea finanțării pentru un proiect cu o valoare mai mare decât se putea finanța legal, împărțit în mai multe proiecte depuse de mai multe societăți care au creat aparența unor entități independente, precum și la creșterea în mod artificial a punctajului obținut în cadrul criteriilor de selecție. Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 al Comisiei, fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Condițiile de punere în aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 al Comisiei necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv, așa cum rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea Curții din 12 iunie 2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD). Potrivit primului dintre aceste elemente, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor în cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element este necesar să se identifice probe obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, sens în care se au în vedere legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, precum și indiciile care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. Unul dinte obiectivele specifice ale Măsurii 121 îl reprezintă sprijinirea membrilor grupurilor de producători sau ai altor forme asociative, în vederea încurajării fenomenului de asociere. Acesta este motivul pentru care Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii nr. 121 - Modernizarea exploatațiilor agricole (versiunea 05 din aprilie 2010) stabilește printre criteriile de selecție ale proiectelor pe cel conform căruia „ Beneficiarul este cu minim șase luni înainte de lansarea sesiunii pentru care aplică, membru al unei forme asociative sau formă asociativă, recunoscută conform legislației naționale în vigoare”. Ceea ce s-a reținut prin actul de control al C. a fost îndeplinirea strict formală de către societatea recurentă a acestui criteriu de selecție, care a fost determinant în obținerea finanțării (scorul final obținut de proiect fiind de 73 puncte, iar ultimul proiect selectat în cadrul sesiunii fiind de 65 puncte). Astfel, proiectul propus de societatea reclamantă a fost scorat cu 10 puncte în considerarea apartenenței societății la SC J. SRL. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor s-a reținut că nu s-a demonstrat modul în care se desfășoară activitatea de întrajutorare în cadrul formei asociative, în condițiile în care alte societăți din același grup economic sunt membre fondatoare ale formei asociative (SC A. SRL, SC H. SRL și SC I. SRL) și au finalizat proiecte finanțate din fonduri nerambursabile, însă nu au fost oferite informații ori documente justificative cu privire la modul în care funcționează/își desfășoară activitatea această formă asociativă sau necesitatea și utilitatea ei, în sensul obiectivului specific din fișa tehnică a Măsurii. Recurenta afirmă în mod greșit că este suficientă dovedirea calității sale de membră a formei asociative, pentru a reține corecta punctare pe criteriul de selecție anterior menționat. Sprijinirea membrilor formelor asociative fiind unul dintre obiectivele specifice ale Măsurii 121 are o finalitate, și anume încurajarea fenomenului de asociere cu toate beneficiile pe care acesta le determină în cadrul economic, finalitate care ar trebui să fie îndeplinită de proiectele finanțate. Or, în speță, s-a demonstrat că alte două societăți - SC A. SRL și SC H. SRL, în calitate de membrii fondatori ai aceleiași cooperative și făcând parte din același grup economic, au fost de asemenea scorați pentru îndeplinirea criteriului de selecție referitor la calitatea de membru al unei forme asociative și au beneficiat de finanțare, dar totuși membrii cooperativei nu au putut răspunde solicitării inspectorilor de a prezenta activitatea efectivă a cooperativei înființată în anul 2009. S-a concluzionat astfel corect că înființarea acestei forme asociative a contribuit la crearea condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării, scopul ei fiind acela de a asigura acordarea pentru membrii cooperativei solicitanți de sprijin financiar a punctajului corespunzător criteriului de selecție anterior menționat, iar nu acela de a răspunde obiectivului specific al Măsurii 121, și anume sprijinirea formelor asociative/încurajarea fenomenului de asociere. Pe de altă parte, este legală hotărârea instanței de menținere a actelor administrative și din perspectiva socotirii sprijinului financiar acordat pentru proiect ca un avantaj nejustificat, prin prisma apartenenței societății la un grup economic constituit împreună cu societățile SC A. SRL, SC I. SRL, SC H. SRL (fosta SC K. SRL), SC A. SRL. Recurenta afirmă că instanța de fond a concluzionat greșit asupra creării condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării întrucât legăturile juridice, economice, personale dintre persoanele implicate în proiectele de investiții finanțate în favoarea societăților menționate nu ar exista decât între SC A. SRL și SC I. SRL. Arată recurenta că legăturile sale cu celelalte societăți din presupusul grup ar fi sediul social (identificat la aceeași adresă cu cel al societății SC A. SRL) și raporturile contractuale (cu alte trei societăți din grup) și că acestea nu justifică concluzia referitoare la crearea condițiilor artificiale. Înalta Curte constată că, prin actele administrative menținute de instanța de fond, s-a prezentat situația de ansamblu a societăților considerate ca aparținând aceluiași grup economic. Viziunea integratoare prezentată justifică concluzia referitoare la existența grupului economic cu aceleași interese, apartenența societății recurente la acest grup fiind subliniată de următoarele elemente relevante: societatea este deținută și administrată de Muntean Nicoleta, soția lui Muntean Cătălin, care deține SC A. SRL împreună cu Macovei Florin; Muntean Nicoleta a deținut și funcția de director economic al SC A. SRL între 2002-2010; societatea are sediu declarat la aceeași adresă cu SC A. SRL și date de contact care corespund celor ale societății SC A. SRL;societatea a fost înființată în 2010 și primită în G., constituită de alte societăți membre ale aceluiași grup, depunând cererea de finanțare tot în 2010, după ce alte societăți ale aceluiași grup economic au obținut la rândul lor finanțare în cadrul Măsurii 121, societatea are clienți declarați numai societăți din același grup economic, respectiv pe SC A. SRL, SC I. SRL și SC H. SRL. Acestea sunt probe obiective care indică existența legăturilor personale, economice și juridice între persoanele implicate în proiectele de investiții similare, precum și existența unei coordonări deliberate dintre acestea. Potrivit Ghidului solicitantului măsura 121, proiectul a fost punctat și pentru criteriul de selecție potrivit căruia exploatația agricolă nu a mai beneficiat de sprijin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală pentru același tip de activitate. De asemenea, printre condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile se numără cele privitoare la valoarea maximă a sprijinului care poate fi acordat, precum și aceea că un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul Măsurii 121 cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală numai cu condiția ca primul proiect să fi fost finalizat. Prin prisma evidentelor legături dintre societățile identificate în actul de control rezultă că aceste condiții de acordare a fondurilor nerambursabile au fost încălcate, creându-se aparența că ele sunt îndeplinite. Ultimul argument din recurs se referă la reținerea nelegală ca neregulă a situației de intrare în insolvență a societăților SC A. SRL, SC I. SRL și SC H. SRL. Aceste argumente ale recurentei sunt fondate, însă nu sunt de natură a conduce la reformarea soluției pronunțate de instanța de fond. Într-adevăr, în procesul verbal de constatare a neregulilor, se face referire la constatarea că SC A. SRL, SC H. SRL și SC I. SRL au intrat în insolvență, declanșându-se procedura de recuperarea ajutorului financiar nerambursabil obținut de aceste trei societăți și că, potrivit studiului de fezabilitate anexat cererii de finanțare depusă de recurentă, printre potențialii săi clienți sunt menționate numai cele trei societăți anterior arătate. S-a reținut astfel că, urmare a intrării în procedura de insolvență a celor trei societăți din grup, între care SC A. SRL deține, în cadrul grupului, unitatea de abatorizare și procesare a cărnii de curcan, societatea recurentă nu va mai avea asigurată piața de desfacere, adică va apărea un blocaj important în desfășurarea activității cofinanțate, care face să nu se mai justifice acceptarea la finanțare a proiectului. În decizia de soluționare a contestației administrative s-a făcut din nou trimitere la prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar atrage obligatoriu demararea activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reținându-se însă că intrarea în insolvență a principalilor clienți ai recurentei nu reprezintă motivul principal pentru rezilierea contractului de finanțare. Prima instanță s-a referit, la rândul său, la prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, ca fiind direct incidente în cauză, ceea ce contravine datelor pricinii, societatea recurentă funcționând normal, iar intrarea în insolvență referindu-se la potențialii clienți. Însă, motivele retragerii finanțării sunt reprezentate de crearea condițiilor artificiale pentru obținerea acesteia, confirmate în prezenta cale de atac, conform considerentelor anterioare. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (Comisia Europeană) nr. 65/ 2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (Comisia Europeană) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, nu sunt eligibili beneficiarii care au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurilor Programului Național de Dezvoltare Rurală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.