ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 380/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Brăila a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA - Sucursala Agenția Unirii la plata sumei de 706.259,58 RON reprezentând prejudiciu asigurat și la plata penalităților de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere.

Prin precizarea depusă la data de 16 februarie 2016 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 706.259,58 RON, cu titlu de despăgubire și a dobânzii legale, începând cu data de 24 septembrie 2015 până la achitarea despăgubirilor.

Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 188/Fciv/2015 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 3.239 din 26 mai 2016, a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta Asociația A. Brăila. A fost anulată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. SA împotriva terțului C. SRL și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 706.259,58 RON, cu titlu de despăgubire și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data de 24 septembrie 2015 până la data achitării efective a debitului principal și la plata sumei de 5.661,90 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 3.239 din 26 mai 2016 a Tribunalului București, secția a-VI-a civilă, a declarat apel pârâta B. SA - Centrul de Afaceri Sibiu prin lichidator judiciar D. Filiala Cluj, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin Încheierea din 21 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a constatat intervenită suspendarea de drept a judecării apelului declarat de pârâta B. SA - Centrul de Afaceri Sibiu prin lichidator judiciar D. Filiala Cluj până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/85/2016 a Tribunalului Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut în esență că față de faptul că împotriva pârâtei-intimate SC B. SA s-a deschis procedura falimentului prin Sentința nr. 132/2017 din 16 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, devin aplicabile dispozițiile speciale ale art. 262 alin. (4) teza I din Legea nr. 85/2014.

Împotriva Încheierii din 21 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs pârâta pârâta B. SA prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj și a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă, a susținut, în esență, că instanța de apel, în mod greșit, a reținut că judecata nu poate fi continuată, întrucât având în vedere obiectul și calitatea părților din apelul ce formează obiectul prezentei cauze, dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile.

Recurenta-pârâtă susține că prin apelul exercitat, apelanta-pârâtă B. SA tinde către valorificarea unor drepturi proprii deoarece, prin admiterea căii de atac, s-ar înlătura obligația de la plata despăgubirilor acordate intimatei-reclamante prin sentința civilă pronunțată de prima instanță, fapt ce are consecințe asupra creanțelor înscrise la masa credală a apelantei-pârâte B. SA față de care s-a deschis procedura falimentului.

Recurenta-pârâtă consideră că, prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/014 sunt aplicabile strict acțiunilor exercitate împotriva societății de asigurare, iar acțiunile și căile de atac exercitate de aceasta nu cad sub incidența acestor prevederi legale.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a reținut în mod greșit că, suspendarea operează chiar și în situația unei căi de atac promovate de societatea de asigurare, cum este cazul de față, atâta vreme cât în materia falimentului unei societăți de asigurare legiuitorul nu a mai prevăzut o normă similară celei stipulate de art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 în sensul că nu sunt supuse suspendării de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii.

Intimata-reclamantă A. Brăila prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din această perspectivă precum și din perspectiva criticilor recurentei, Înalta Curte reține că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare.

În prezenta cauză măsura de suspendare, a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 care reprezintă sediul materiei pentru ipoteza în care procedura falimentului se declanșează față de societățile de asigurare/reasigurare.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia faptul că, sub aspectul care interesează cauza dedusă judecății, art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 prevede că, hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare, fără să mai conțină vreo dispoziție de exceptare de la măsura suspendării, ca în ipoteza reglementată de art. 75 din același act normativ.

Într-o altă exprimare, în mod corect instanța de apel a dat prioritate dispoziției art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, soluționând astfel, corespunzător raportul dintre norma generală și specială din perspectiva principiului norma specială derogă de la norma generală.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta B. SA prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva Încheierii din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.

Procesat de GGC - N